Anul VII (2009), nr. 169 (1-15 Noiembrie)

>>>>nr. anterior aici>>>>

Dragii mei enoriaşi!

Biserica secretă şi paralelă. De câţiva ani a apărut în România un pericol real pentru Biserica Ortodoxă Română. Câţiva indivizi veniţi din Ucraina la noi au pretins că sunt hirotoniţi la Kiev şi în alte centre eparhiale ucrainene episcopi şi preoţi. Mai mult, aceşti pretinşi clerici au început să batjocorească Biserica Ortodoxă Română şi clerul ei, în special ierarhii, începând cu patriarhul. Presa a tras în repetate rânduri semnalul de alarmă, dar nu a fost luată în serios.

Iată că azi, după 4-5 ani de activitate subversivă, acei clerici, -episcopi şi preoţi-, veniţi  din Ucraina pot să spună că nu au stat degeaba. Au înfiinţat în majoritatea judeţelor din părţile Moldovei parohii în cadrul parohiilor ortodoxe existente, au întemeiat mânăstiri, au zidit biserici, organizează colecte în localităţile respective sau prin ţară. Acum au ajuns să-şi facă simţită prezenţa în părţile de sud ale ţării, mai precis în Bucureşti şi judeţul Ilfov. Mai nou, vorbesc de episcopii şi chiar de o patriarhie. Spun că ei formează ,,Biserica Ortodoxă Română a creştinilor ortodocşi”. Se instalează, spre exemplu, un grup în Parohia Ortodoxă Română Malovăţ  şi înfiinţează şi ei o parohie paralelă, pe care o numesc ,,Parohia Ortodoxă Română a creştinilor ortodocşi din Malovăţ”. Au aceleaşi veşminte, aceleaşi sărbători, aceeaşi rânduială a slujbelor, în schimb batjocoresc toate structurile Bisericii Ortodoxe, începând de la preot şi până la patriarh, susţinând sus şi tare că ei reprezintă adevărata Ortodoxie. Enoriaşii pot fi duşi foarte uşor în eroare, având în vedere că în aparenţă cultul lor este acelaşi cu al Bisericii Ortodoxe. S-au format un fel de grupuri de comando, care merg prin oraşe şi strigă în gura mare ,,Jos Daniel!” ,,Jos Eftimie!” E vorba de Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române şi de Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Eftimie  al Sucevei.

Nu au fost recunoscuţi  oficial drept cult religios, astfel că  activitatea lor este ilegală. Încearcă să se organizeze sub formă de asociaţii religioase formate din câteva parohii-fantomă. Acestea se unesc apoi şi la un moment dat vor putea întruni condiţiile cerute de lege, ca să fie declarate oficial ca formând un cult. Ceea ce fac ei contravine flagrant nu numai Dreptului canonic, ci şi celui penal.

Foarte ciudată ni se pare a fi atitudinea oficialităţilor noastre bisericeşti şi a celor de stat. Patriarhia Română reprezintă în faţa autorităţilor de stat Biserica Ortodoxă Română. Ea ar fi trebuit să depună demult plângere la parchet, ca parte vătămată. Prinsă până peste cap cu activităţi festiviste şi ecumeniste, a tot amânat luarea unei poziţii categorice faţă de acei infractori religioşi, lăsând totul pe seama organelor de stat, mai precis a Parchetului, ca acesta să se autosesizeze din oficiu. Procurorii, neavând studii de Drept canonic, fiindcă această disciplină nu se predă în facultăţile de Drept, n-au realizat gravitatea situaţiei din punct de vedere canonic, bisericesc. Au socotit, pur şi simplu, că e vorba de o chestiune cu specific  religios şi şi-au văzut de alte treburi, cu atât mai mult cu cât a lipsit o plângere în acest sens. Pe fondul unei astfel de indiferenţe,  noul fenomen s-a întins ca râia şi a cuprins judeţ după judeţ. Au găsit teren favorabil acolo unde au fost relaţii tensionate şi conflictuale între unii preoţi şi enoriaşi, cât şi între unii ierarhi şi preoţii lor. Zilele trecute se vorbea la televizor că prin Moldova au trecut la noul cult chiar preoţi cu numeroşi enoriaşi de-ai lor. Ce-i drept, se vorbea şi de preoţi, care se făceau luntre şi punte  ca să-şi apere parohiile şi credincioşii, dar acestea erau cazuri izolate.

Într-o situaţie atât de critică, Patriarhia Română, respectiv Sfântul Sinod,  are datoria sfântă în faţa lui Dumnezeu şi a neamului românesc, să nu mai tergiverseze luarea  unei atitudini clare şi  categorice, fiindcă nu e vorba de o glumă. Am putea spune că pericolul ce-l reprezintă noua grupare religioasă este mai mare decât multe dintre cele reprezentate de cultele neoprotestante, respectiv decât sectele cunoscute până acum. Sesizarea tuturor autorităţilor abilitate ale statului cu privire la activitatea ilegală a acelor infractori religioşi, conştientizarea preoţilor şi credincioşilor din întreaga Biserică Ortodoxă Română cu privire la noul pericol ce-i pândeşte, ar fi doar două necesităţi de maximă urgenţă, ce ar trebui întreprinse. Cine are urechi de auzit să audă!

*

MAIMUŢA OFENSATĂ .Am găsit pe internet o poezie, care mi-a plăcut şi sper să vă placă. Atâţia ani s-a susţinut şi de savanţi şi de analfabeţi că noi, oamenii, ne tragem din maimuţă. Iată că în această poezie şi maimuţa îşi spune punctul său de vedere, la care nu cred că ne-am gândit mulţi până acum. Citiţi-o şi vă convingeţi! Dar, mai ales, meditaţi un pic, fiindcă în ea se cuprinde mult adevăr, dincolo de tonul hazliu.   ,,Odată, o maimuţă din evul anecdotic, Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic, A zis: Atenţie! Sunt foarte ofensată: ‚’ Circulă-n lume vorba deloc adevărată, Că omul ar descinde din buna noastră rasă… Însăşi ideea asta îmi pare odioasă. Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi, Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război? Cine-a văzut în hoardă la noi, bolnavi mintali, Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali, Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie? În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie! Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă, Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă. Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat, În obştea de maimuţe, cocotier privat, Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame Sau omorâţi în taină de aşa-zise „mame”… Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna, O minte de maimuţă dospind în ea minciuna. Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator, N-aş deveni port-bâtă şi nici informator. Şi, iată, încă una din lumea cea de jos: La noi nu se întâmplă război religios Nici „sfinte” inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri, Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri, Nici ordini mondiale, nici materialism Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism. E-adevărat, că omul a coborât ca soi Dar, să fim rezonabili, n-a coborât din noi!”

*

Teofil Pârâianu. S-a stins ca o făclie ce lumina în întunericul din jur! Cine ar fi crezut că-l va chema Dumnezeu atât de curând! Era atât de necesar aici, în mijlocul lumii noastre de azi. Încă un mare duhovnic ne-a părăsit. L-am putea situa în rândul altora precum Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Ilarion Argatu, Constantin Galeriu şi alţii câţiva la fel. Şi, totuşi, Părintele Teofil era mai presus decât toţi aceştia. Toţi avuseseră bucuria de-a avea vederea trupească întreagă, de a putea citi, de a putea umbla singuri, de a vedea lumea şi frumuseţile ei. Nimic din toate acestea nu-i fusese dat Părintelui Teofil Pârâianu. Pe el îl trimisese Dumnezeu în lume orb. Numai cel care are vederea slăbită poate înţelege ce înseamnă a fi orb din naştere!

Cu ani în urmă am avut o emisiune la Televiziunea ,,Datina” din Tr. Severin cu Valentina, renumita Valentina de la Iaşi. Aceea rămăsese fără vedere de la şase ani. Un alt caz neobişnuit. Ne aşteptăm în astfel de situaţii ca oameni cu asemenea infirmităţi să ajungă cerşetori la colţul străzii sau întreţinuţi de familie sau de societate prin instituţiile ei speciale. Nici la Valentina, nici la Părintele Teofil nu se întâmplase aşa. Femeia aceea ajunsese de-i cerşeau cei întregi şi sănătoşi ajutorul. Îşi dezvoltase alte simţuri şi ajunsese să vadă cu ochiul ei interior mai mult decât vedeau cei cu ochi buni. Ea ,,vedea” cele ce se întâmplau la distanţe de sute de kilometri, descoperea cadavre ascunse cu dibăcie, descoperea criminali, îţi spunea de ce boli ai suferit de-a lungul vieţii şi de ce suferi ori de ce vei suferi în viitor. Pe Valentina o solicitau medicii din Iaşi ori din alte oraşe să pună diagnostice la bolnavii cu probleme grele; pe Valentina o solicita poliţia din Bucureşti şi din diferite oraşe să rezolve cazuri de crime aproape perfecte; pe Valentina o solicitase vestita NASA din Statele Unite ale Americii, ca să clarifice anumite lucruri care depăşeau posibilităţile acelei faimoase instituţii.  Valentina îşi ducea cu demnitate crucea vieţii sale şi o ducea şi pe a altora. Soţul ei, fost campion la lupte greco-romane, era de mulţi ani paralizat la pat…! Parcă toate nenorocirile se adunaseră în viaţa acelei femei, dar ea reuşea să le învingă pe toate şi să meargă mai departe, conştientă fiind de rostul ei în lume.

Părintele Teofil Pârâianu era al doilea om de acest fel, pe care mi-a fost dat să-l cunosc. El ştia, din auzite, Biblia pe de rost. Cita din ea texte mari cu o exactitate impresionantă. Absolvise şcoli, absolvise Filologia şi Teologia. Părintele Teofil recita cu prilejul fiecărei predici şi conferinţe poezii din poeţii clasici şi moderni cu o uşurinţă dezarmantă. Era călugăr la Mânăstirea Sâmbăta din judeţul Braşov, dar ajungea rar pe acolo. Ca un adevărat apostol al zilelor noastre, el era mereu călător. Vizita eparhii, biserici şi mânăstiri şi era în stare să ţină câteva predici pe zi, fără să se repete, fără să obosească. Mergea în universităţi şi şcoli şi ţinea conferinţe pe teme religioase de o modernitate şi actualitate impresionantă. Era în stare să stea până târziu în noapte ca să răspundă tuturor întrebărilor puse de sutele de tineri care-l audiau. Mergea prin oraşe şi ţinea conferinţe în săli de teatru, de case de cultură, oriunde era aşteptat de mulţimile însetate de cuvântul lui.

Cunoştea perfect învăţătura creştină ortodoxă şi nu făcea niciodată greşeli dogmatice. Presăra în textele predicilor şi cuvântărilor sale amintiri din copilărie şi din viaţă, poezii, proverbe şi glume şi vorbirea lui căpăta savoare. Vorbea la posturile de radio şi televiziune, dădea interviuri pentru reviste şi ziare, făcea înregistrări pe casete şi CD-uri, dicta cărţi şi articole.

Enumerând acestea toate, nu pot să nu revin la amănuntul deloc neglijabil menţionat mai sus: era un om orb din naştere.

Când vezi asemenea oameni cum îşi duc crucea vieţii, nu poţi decât să te ruşinezi tu, cel ce eşti sănătos şi  ajungi atât de uşor în pragul deznădejdii şi te dai înfrânt în faţa oricărei adieri de vânt; tu, cel ce te hotărăşti să te sinucizi, fiindcă nu mai vezi nici o posibilitate de rezolvare a unor probleme cu care te confrunţi; tu, cel ce n-ai avut curiozitatea să citeşti măcar un rând din Biblie de-a lungul vieţii tale, cel ce poate nu ştii o rugăciune cât de mică; tu cel ce-ţi blestemi zilele şi-L înjuri pe Dumnezeu, deşi eşti întreg şi sănătos; tu, cel ce te crezi cel mai nefericit din lume! Părintele Teofil şi Valentina ne arată, fără putinţă de tăgadă, că alţii sunt în situaţii mult mai grele decât cele prin care trecem noi şi, totuşi, cu ajutorul lui Dumnezeu, reuşesc să iasă învingători!

Dumnezeu să te ierte, Părinte Teofile, pentru tot apostolatul ce l-ai făcut în lumea aceasta de-a lungul întregii vieţi!

*

Iisus Învingătorul. Am găsit pe internet un text interesant, pe care-l redăm mai jos, sperând că ne este de folos tututor: ,, Iisus a fost cel mai mare OM din istorie… N-a avut servitori, şi, totuşi, I se spunea Stăpân…; N-a avut diplomă, şi, totuşi, I se spunea Învăţător; N-a avut medicamente, şi, totuşi, I se spunea Vindecător; N-a avut armată, şi, totuşi, se temeau de EL; N-a câştigat nici un
război, şi, totuşi, a cucerit lumea; N-a comis nici o crimă, şi, totuşi, L-au răstignit; A fost înmormântat, şi, totuşi, trăieşte şi azi!”

*

Sfinţii Părinţi despre bine(Continuare din numărul trecut). ,,Fă bine celui ce te nedreptăţeşte şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu”(SF. ANTONIE CEL MARE); ,,Nimeni nu poate săvârşi binele decât cu ajutorul lui Dumnezeu, de asemenea nici un demon nu săvârşeşte răul, dacă Dumnezeu nu i-ar îngădui prin aceeaşi judecată dreaptă”; ,,Cine nu recunoaşte că binele pe care îngerii sau oamenii îl pot face, depinde numai de Cel Atotputernic, acela este cu adevărat nebun”(FERICITUL AUGUSTIN); ,,Aveţi împrejurul vostru oameni, cărora puteţi să le faceţi bine. Nu încetaţi de a-l face!”(Epistola SFÂNTULUI BARNABA); ,,Mai întotdeauna binele, cu toate că este de-a pururi folositor, este dispreţuit. Totuşi, oamenii se îngrijesc de el, aducându-şi aminte de teama plină de iubire de oameni ai dreptăţii”(CLEMENT ALEXANDRINUL); ,,Ziua şi noaptea să vă luptaţi pentru binele tuturor fraţilor… Să nu vă căiţi pentru nici o binefacere, fiţi gata pentru tot  lucrul bun!”(SF. CLEMENT ROMANUL); ,,Mâinile tale să facă binele, pentru ca să poată da şi celui ce are trebuinţă”; ,,Cugetă la bine, ca să te fereşti de a te gândi la rău, căci duhul omului n-ar putea sta fără să facă ceva”(SF. EFREM  SIRUL); ,, Se va face dublă binefacerea ta, dacă o faci degrabă. Ceea ce se aduce cu sufletul trist sau de nevoie este neplăcut şi cu totul lipsit de podoabă. Trebuie să ne veselim, nu să plângem, când facem binefacere”; ,,Nu trebuie făcut bine celor ce nu vor; binefacerea trebuie făcută celor ce vor”; ,,Cel care nu face şi nu recunoaşte decât binele nu se poate hotărî să recunoască răul”; ,,Să reînsufleţim în noi, când e vorba de a face binele, ardoarea spiritului  şi să ne temem să nu cădem în somnul morţii, la adăpostul căruia duşmanul să vină şi să semene neghina sa”(SF. GRIGORIE DE NAZIANZ)(Continuare în numărul viitor).

*

Veşti de la vecini. Am aflat recent cu bucurie de o adevărată victorie a românilor din Serbia. Curtea Supremă de Justiţie a Serbiei a recunoscut dreptul românilor din Serbia de a se organiza într-un protopopiat subordonat Episcopiei Dacia Felix din Timoc, respective Patriarhiei Române. Acel for superior a anulat decizia Ministerului Cultelor de la Belgrad, care respingea înscrierea Protopopiatului Ortodox Român al „Daciei Ripensis” din Timoc în Registrul Bisericilor şi Comunităţilor religioase din Serbia, după cum a declarat Părintele protoiereu Boian Alecsandrovici pentru TimocPress, ştire preluată de Romanian Global News. Potrivit sursei citate, hotărârea autorităţilor de la Belgrad de a nu accepta recunoaşterea protopopiatului aflat în jurisdicţia Episcopiei române „Dacia Felix” din Vârşeţ, pentru care s-au început demersurile la 27 ianuarie 2009 de teama de a nu provoca un conflict între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă Sârbă, constituie un atentat la identitatea spirituală a celor peste 300.000 de români care trăiesc în cele 154 sate româneşti şi alte 48 localităţi cu populaţie mixtă.  „Sentinţa dată de Curtea Supremă de Justiţie ne dă, iată, speranţa că după 170 de ani de sete duhovnicească, etnicii români vor avea dreptul să asculte Sfânta Liturghie şi să se roage în limba română, atât în biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril din Malainiţa, cât şi în cele pe care vor continua să şi le zidească în alte zone”, a afirmat Părintele Boian Alecsandrovici.  Părintele Boian a mai arătat că prin decizia luată de justiţie se face o reparaţie morală minorităţii naţionale române din Timoc şi că „în sfârşit, se respectă legea potrivit căreia bisericile şi organizaţiile religioase de pe teritoriul Serbiei au dreptul să-şi rânduiască şi conducă independent activităţile interne şi publice, iar statul nu poate împiedica aplicarea regulilor autonome ale bisericilor minorităţilor”. În opinia protopopului Boian Alecsandrovici, prin actul emis de instanţa supremă îşi pierd valabilitatea atât motivele, cât şi contestaţiile aduse de Ministerul Cultelor al Republicii Serbia, prin care statutul său de prim preot al Timocului era pus la îndoială şi, de asemenea, era tergiversată recunoaşterea jurisprudenţei şi autorităţii Bisericii Ortodoxe Române în acest spaţiu.  „Am obţinut o victorie, care nu mai poate fi contestată de nimeni. De acum, credinţa noastră strămoşească poate fi exprimată în Timocul Sârbesc, fără nici un risc, în limba română”, a concluzionat Pr. Boian Alecsandrovic.  Slavă Domnului!

*

Preşul bunicii. Într-o zi am urmărit la televizor un caz interesant. În eparhia Giurgiului, într-un sat oarecare, un tânăr preot încerca să facă ceva pentru înfrumuseţarea bisericii parohiale, dar se izbea de rezistenţa enoriaşilor. Nimeni nu a venit să-l ajute să facă o curăţenie generală a bisericii. S-a apucat, împreună cu preoteasa, să spele şi să aranjeze. Fiindcă a găsit acolo preşuri vechi şi rupte, le-a adunat şi le-a depozitat în magazia de alături. A făcut cum a făcut şi a cumpărat nişte preşuri noi, de toată frumuseţea şi le-a aşternut în biserică. A curăţat sfeşnicile, icoanele de praf, de ceară, de funigine. La sfârşit, biserica era de nerecunoscut. Vestea s-a dus repede în sat. Oamenii au sărit ca arşi. Noul preot îşi permisese să facă ceea ce nimeni nu îndrăznise până atunci. Deranjase preşurile vechi, ba chiar le scosese din biserică. Asta depăşea orice limită! O bătrână de peste 70 de ani îi striga bietului preot: ,, – Preşul pe care l-a pus bunica mea acolo în biserică n-ai tu dreptul să-l schimbi. Lasă-l acolo până o putrezi, că ea l-a pus cu mâna ei!” Bătrânei i se alăturau ceilalţi din grupul masiv ce protesta împotriva preotului. S-au făcut reclamaţii la episcopie semnate de către toţi locuitorii satului, în care se cerea, pur şi simplu, schimbarea preotului. Episcopia găsea o soluţie menită să mulţumească pe cei mulţi: suspendarea preotului pentru o lună pentru lipsă de tact pastoral. Ciudată sentinţă!

Am rămas cu un gust  amar văzând avea situaţie penibilă  şi am mulţumit lui Dumnezeu că nu mi-a dat asemenea enoriaşi!

Dumneavoastră ştiţi bine de câte ori  am schimbat noi covoarele la cele două biserici ale parohiei noastre. Ultima dată a fost anul acesta. Iniţiativa a venit de la Dumneavoastră. În două săptămâni am adunat suma necesară şi am cumpărat covoarele la cele două biserici. Le-am pus pe cele vechi  de-o parte şi le-am aşternut pe cele noi. Nimeni, dar absolut nimeni n-a protestat, ci dimpotrivă. Totuşi, cazul de la Giurgiu ne determină să facem câteva menţiuni, care ni se par absolut necesare privitoare la bunurile bisericii. Iată-le mai jos!

*

Proprietăţile bisericeşti. Biserica are nevoie de bunurile materiale pentru a exista şi pentru a-şi putea împlini menirea sa în lume. Din acest punct de vedere, ea se prezintă ca orice instituţie a unui stat  de drept. Cu toate acestea, ea se deosebeşte fundamental de celelalte instituţii ale statului, prin faptul că ea pregăteşte pe membrii săi pentru viaţa de apoi, că administrează Sfintele Taine, comori spirituale, pe  care numai în Biserică le poţi întâlni, că se îngrijeşte de mântuirea sufletelor membrilor săi.

Nici Mântuitorul Însuşi nu a fost străin de bunurile materiale. Ştim din Sfintele Evanghelii că şi El se îmbrăca, mânca şi bea apă sau vin,  asemenea oricărui pământean. Ştim, de asemenea, că folosea bunurile materiale. Aşa, bunăoară, hrăneşte mulţimile cu pâine şi peşte, transforma apa în vin, ca să-l bea  participanţii la nuntă etc.  Iuda purta punga, în care strângea banii ce-i donau unii dintre cei vindecaţi de Mântuitorul sau rude şi prieteni ai acestora drept mulţumire pentru binefacerile primite. Din acea pungă luau banii necesari pentru a cumpăra alimente. De asemenea, Mântuitorul primea ofrande de la cei ce-l ascultau şi beneficiau de puterea Sa dumnezeiască. Sfinţii Apostoli, de asemenea,  posedă şi folosesc bunurile materiale. În primul rând, ei înşişi aflăm că sunt proprietarii unor locuinţe, în care-şi adăposteau familiile, ba chiar ai unor corăbioare cu care pescuiau. Aveau ei înşişi îmbrăcăminte şi încălţăminte, foloseau hrana materială. Mai mult, organizau comunităţile creştine, pe care le înfiinţau în diferite localităţi, să folosească traiul în comun. În acest sens, ştim că ei puneau pe cei avuţi să le aducă o parte din avere sau chiar toată averea, pregăteau mese comune sau agape, la  care participau toţi, indiferent de starea lor materială sau de contribuţia propriu-zisă la acea masă. Ştim episodul cu Anania şi Safira; ştim, de asemenea, episodul, când sunt aleşi cei şapte  diaconi ca să slujească la mese. Necesitatea şi dreptul Bisericii de a poseda bunuri materiale se bazează apoi pe sfintele canoane, pe scrierile Sfinţilor Părinţi  şi pe practica bimilenară a Bisericii.

Temeiurile şi formele proprietăţii bisericeşti. La baza legăturilor dintre membrii Bisericii stă dragostea. La fel şi la baza legăturilor dintre Biserică şi Dumnezeu.  Roadele dragostei sunt faptele bune. Ele sunt roade, dar şi dovezi ale existenţei dragostei adevărate. Dragostea aceasta se bazează în primul rând pe relaţia de frăţietate, care trebuie să existe între toţi pământenii, ca fii ai aceluiaşi Părinte, Dumnezeu. Faptele bune se concretizează prin ajutorarea  semenilor aflaţi în nevoie şi în suferinţă. Ajutorarea aceasta se face atât pe cale spirituală, cât şi pe cale materială, cu bunuri materiale. Ne amintim când Sfinţii Apostoli au spus Mântuitorului că miile de oameni de pe munte sunt flămânde, El i-a îndemnat: ,,Daţi-le voi să mănânce!” Acelaşi îndemn este valabil şi azi pentru întreaga Biserică în general şi pentru fiecare membru al ei în special(Continuare în numărul viitor)..

*

Donaţii: Doamna Ing. Caragioiu Melania-Alexandrina din Toronto(Canada), căreia  parohia noastră i-a publicat mai multe cărţi în anii trecuţi, a donat parohiei noastre 100 lei. Domnii Stănciulescu  Victor şi Laculescu Constantin din Bârda au achitat câte 50 lei pentru contribuţia de cult pe 2009. Dumnezeu să le răsplătească!

*

Domnul Marius Tărăbâc din Malovăţ a lucrat în vara aceasta în Grecia. La venire a adus şi a donat parohiei noastre o cutie cu câteva zeci de elicoptere din ultima generaţie a tehnicii militare europene, poate chiar americane. Aceste elicoptere le vom dona copiilor ce vor veni la biserică la Crăciun. Cu aşa luptători de elită şi cu aşa armament, vom putea fi siguri că parohia noastră nu va mai fi atacată până la primăvară de… ţânţari!  Îi mulţumim frumos donatorului în numele viitorilor beneficiari.

*

Plăţi. În această perioadă am făcut o serie de plăţi mai mari astfel: 930 lei pentru hârtie, cerneală, capse, timbre poştale şi cartuşe pentru imprimantă; 53 lei pentru folia cu care am acoperit covoarele la biserica de la Bârda; 350 lei pentru pâinea donată în iunie; 332 lei pentru pâinea donată în iulie; 392 lei pentru pâinea donată în august; 353 lei pentru pâinea donată în septembrie; 593 lei protoieriei pentru icoane, tămâie, cărţi; 2.000 lei tipografiei pentru achitarea vol. II din Coloana Infinitului; 95 lei protoieriei pentru tablourile ierarhului; 700 lei pentru manualele donate elevilor; 150 lei pentru curentul electric; 5.000 lei tipografiei ca acont pentru Noul Testament; 2550 lei protoieriei pentru lumânări; 1500 lei protoieriei  pentru calendare; 950 lei poştei pentru coletele cu cărţi. Acestea şi multe altele mai mărunte. Pe ce dă popa banii!

*

Publicaţii: În această perioadă, preotul Dvs.  a reuşit să mai publice câteva articole astfel: Vorbirea cu Dumnezeu, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XVIII(2009), 5054, 3 nov., p. 11; Nevoia de a crede, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XVIII(2009), 5054, 3 nov., p. 11; Cearta dracului, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XVIII(2009), 5055, 4 nov., p. 9; Solidaritatea enoriaşilor, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XVIII(2009), 5055, 4 nov., p. 9; Glumele ţiganului, în ,,Datina”, an. XVIII(2009), nr. 5056, 5 nov., p. 11; Mirajul depărtărilor, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XVIII(2009), nr. 5057, 6 nov., p. 11; Crucea vieţii, în ,,Datina”, Tr. Severin, an. XVIII(2009), nr. 5058, 7-8 nov., p. 11; Promisiuni neonorate, în ,,Datina”, Tr. Severin,  an. XVIII(2009), nr. 5059, 10 nov., p.11; La spovedanie, în ,,Datina”, Tr. Severin,  an. XVIII(2009), nr. 5060, 11 nov., p.11; Ospăţul episcopului, în ,,Datina”, Tr. Severin,  an. XVIII(2009), nr. 5060, 11 nov., p.11; Ruşine! Ruşine! Ruşine! în ,,Romania Vip” Dalas(S.U.A.), 2009, 14 nov., ediţie on-line(http://www.romanianvip.com);

*

Congrese: Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor din Bucureşti l-a invitat pe preotul Dvs.  să participe la Al VI-lea Congres al Românilor de pretutindeni, care se va ţine la  Alba Iulia în zilele de 28 Nov. – 1 Dec. S-a înscris cu comunicarea: Diaspora românească în concepţia istoricului Dumitru Bălaşa. Putea să refuze o asemenea invitaţie?!

*

Emisiuni. În ziua de 12 Nov., preotul  Dvs. a dat un interviu Televiziunii RTS-Tr. Severin pe tema Satul românesc – realităţi şi perspective.

*

Cununii, înmormântări: La 8 Nov. am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Comăniţă Florin-Mihai din Rm. Vâlcea   cu  d-na Botoşanu  Loredana-Emilia din Bârda. Dumnezeu să le ajute! La 9 Nov. am oficiat slujba înmormântării  pentru Iorgovan Virginia(84 ani) din Malovăţ. Dumnezeu s-o ierte!

*

Contribuţia de cult. Amintim  că la 30 Noiembrie încheiem cu strângerea contribuţiei de cult pe anul 2009. Repetăm ceea ce am spus de la începutul anului: în parohia noastră contribuţia de cult este la aprecierea credincioşilor, după principiul ,,fiecare dacă vrea şi cât poate!” Serviciile sunt gratuite, iar preotul este la dispoziţia tuturor enoriaşilor parohiei, indiferent dacă au dat sau nu ceva pentru contribuţia de cult, indiferent cât au dat, 24 de ore din 24, 365 de zile în an. Dacă cineva nu a reuşit să achite nimic până acum sau doreşte să mai adauge la ceea ce a dat, până la 30 Noiembrie este binevenit.

*

Program. În cursul lunii decembrie avem următorul program: 5 Dec. (Malovăţ-Bârda); 6 Dec.(la Bârda slujbă; pomeniri la Malovăţ, la ora 12); 12 Dec. (Malovăţ-Bârda); 13 Dec.(Malovăţ); 16 Dec.(spovedit şi împărtăşit la biserică şi în sat la Bârda); 18 Dec. (spovedit şi împărtăşit la biserică şi în sat la Malovăţ); 19 Dec. (Malovăţ-Bârda); 19, 21-22 Dec. (colindul cu icoana în Malovăţ); 20 Dec. (slujbă la Bârda); 23-24 Dec.(colindul cu icoana în Bârda); 25 Dec.(Malovăţ); 26 Dec.(Bârda); 27 Dec.(pomeniri dimineaţa la Bârda, slujbă la Malovăţ).  În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la şcoală sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Dumnezeu să vă ajute să petreceţi Sfintele Sărbători cu bucurie în casele Dvs., împreună cu toţi cei dragi!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

________________________

Publicatia bilunara “SCRISOARE PASTORALA” este fondata de Pr. dr. Alexandru Stanciulescu-Barda si apare in editia “pe hartie” avand ca editor Parohia Malovat din jud.Mehedinti. Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Parohia Malovat, Mehedinti, si ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU, Bucuresti – Romania , in cadrul unui program ARP de promovare a presei romanesti alternative , care cuprinde numeroase periodice editate de romani de pe toate meridianele .

=====================================================================

„Scrisoare pastorală“ nr. 168

Dragii mei enoriaşi!

Ruşine! Ruşine! Ruşine! Zilele trecute am privit la televizor o scenă penibilă, care m-a ruşinat şi m-a umilit până la lacrimi, ca preot şi ca membru al Bisericii Ortodoxe Române. O oarecare Oana Zăvoranu împreună cu patru pastori sectari judecau şi puneau la zid Biserica Ortodoxă Română. Porneau de la faptul că un călugăraş din anturajul apropiat al patriarhului fusese filmat făcând păcate, care numai în Sodoma şi Gomora se practicau. Tipul avea 25 de ani şi într-un reportaj apărea cu însemnele de arhimandrit. Este cel mai înalt grad monahal practicat la noi. După nume nu-mi spunea  nimic. Nu-l întâlnisem până atunci prin revistele bisericeşti semnând articole. Aşadar, cu capitolul inteligenţă  nu avea mare lucru în comun. Ne întrebăm, în mod firesc, ce merite l-au propulsat în anturajul  patriarhului ţării?  Cu ce drept acest individ aduce o pată atât de urâtă pe obrazul Bisericii noastre? >>>>

Ofertă de carte

Cu deosebit respect va facem cunoscut ca parohia noastră a publicat sau a achiziţionat o serie de lucrări, pe care le are disponibile pentru vânzare.          Ne-ar face plăcere ca să binevoiţi şi Dvs. să vă număraţi printre cei ce se înfruptă din hrana spirituală ce-o oferă aceste lucrări.

De 18 ani publicăm,- cu greutăţi pe care numai Dumnezeu le ştie -, la nivelul unui sat uitat de lume, sute de titluri de cărţi şi broşuri cu conţinut teologic, istoric, literar, pe care le răspândim în parohia noastră, în ţară şi în străinătate în sistemul ,,cartea prin poştă”, cu convingerea că prin aceasta facem un act de apostolat pentru Domnul Hristos şi în acelaşi timp slujim cultura şi neamul românesc. Nu avem nici o susţinere decât de la Dumnezeu şi de la cititorii noştri. Fiindcă am publicat lucrări pe înţelesul dumnealor  şi care au răspuns căutărilor  spirituale ale omului de astăzi, am putut rezista inflaţiei, concurenţei şi răutăţii  multora, care au căutat să ne pună piedici.

Vă rugăm şi pe Dvs., dacă simţiţi şi trăiţi creştineşte şi româneşte, să ne ajutaţi în această nobilă lucrare. Ajutorul Dvs. poate îmbrăca forme diverse. Vă cerem îngăduinţa să vă sugerăm câteva:

1. -să ne comandaţi din lucrările disponibile pentru nevoile Dvs.;

2. -să ne comandaţi lucrări, pe care să încercaţi să le răspândiţi Dvs. înşivă în cercul Dvs. de cunoscuţi şi prieteni;

3. -să recomandaţi  rudelor, cunoscuţilor şi prietenilor dvs. lucrările noastre şi poate se vor găsi printre dânşii oameni interesaţi să le comande;

4. – să ne trimiteţi cât mai multe adrese de e-mail, pentru a trimite noi ofertele pentru cărţile ce le avem disponibile acum şi în viitor;

5. – alte forme de ajutor, pe care le consideraţi potrivite.

În cazul în care mesajul nostru nu vă interesează sau vă deranjează, va rugăm să ne scuzaţi, eventual să  ne daţi un semn ca să ştergem pentru totdeauna adresa Dvs. din evidenţele noastre.

Aşadar, avem disponibile următoarele lucrări:

1. Pr. D. Bălaşa, Dacii de-a lungul mileniilor, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2009, 286 pag., format A5, hărtie offset, copertă policromă,  12 lei. Parcurgând cărţile Părintelui Dumitru Bălaşa dedicate istoriei dacilor, sesizezi cu uşurinţă că sunt scrise de un mare patriot şi deţin ele însele o mare doză de patriotism, care te copleşeşte. Datorită cărţilor Părintelui Dumitru Bălaşa, dacii îşi regăsesc vadul în istorie, în ciuda celor ce-au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-i facă să dispară de pe scena ei. Părintele Dumitru Bălaşa este un învingător, fiindcă a plecat dintre noi cu  convingerea că a făcut ceea ce trebuia să facă în calitate de român, de creştin şi de preot. Chiar dacă unele dintre tezele şi ipotezele pe care le propune vor fi contestate, poate infirmate, despre autor se va vorbi mult de aici înainte, cărţile sale vor fi tipărite şi retipărite, cititorii vor găsi în ele mereu prospeţimea informaţiilor documentate, iar dacii vor reveni mereu în conştiinţa acestora şi datorită istoricului Dumitru Bălaşa.

2. Mărturisirea de credinţă literară, vol.II, Bucureşti, Editura ,,Carpathia Press, 2008, 224 pag, format A5, hârtie offset, copertă policromă, 10 lei. Cartea cuprinde mărturiile a zeci de scriitori români din ţară şi din străinătate privind începuturile şi evoluţia lor într-ale scrisului. Sunt pagini cu certă valoare de  istorie literară, dar şi pagini de suflet şi simţire românească. Cartea este iniţiată şi coordonată de către regretatul Dr. Artur Silvestri.

3. Balade din Transilvania, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2008, 300 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, 12 lei. Antologia conţine peste 200 balade culese în ultimele decenii de către folcloristul clujean Pavel Rătundeanu – Ferghete. Îmtr-o vreme în care manelele şi muzica discotecilor ne sufocă, Pavel Rătundeanu-Ferghete ne invită să ne întoarcem la izvoarele creaţiei artistice a poporului român, să scoatem din adâncurile spiritualităţii româneşti  filonul de aur al cântecului epic, prin care strămoşii noştri au cântat faptele lor de vitejie, au fixat scene de viaţă de un realism impresionant, şi-au descris bucuriile, necazurile, durerile, aspiraţiile şi faptele  pe care le-au socotit demne de a rămâne în istoria neamului.

4. Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, vol.III, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2008, 430 pag. şi numeroase planşe color, format A5, hârtie offeset, copertă policromă, 20 lei. Volumul reuneşte  numerele 80-120 din ,,Scrisoare pastorală”, publicaţia Parohiei Malovăţ. În el se găsesc numeroase articole care privesc aspecte din realitatea locală, dar şi  din cea naţională şi internaţională,  pagini de suflet, de   simţire şi trăire românească şi creştinească.

5. A. Silvestri, Frumuseţea lumii cuoscute, Buc., Editura ,,Carpathia Press”, 2009, 56 pag., 6,00 lei, hârtie cretată, numeroase gravuri, copertă color, broşată, 5 lei). Cartea cuprinde 50 eseuri, însemnări şi schiţe ale regretatului cărturar  Artur Silvestri, scrise în ultimele 50 zile ale vieţii sale, din momentul când i s-a stabilit diagnosticul şi până în ziua când şi-a dat duhul. Citind aceste pagini te convingi de frumuseţea vieţii, a naturii, a prieteniei, a valorilor morale şi estetice fundamentale, pe care autorul le vedea cu ochii celui care îşi ia rămas bun în fiecare zi de la lume şi de la viaţă. Este o înălţătoare pledoarie pentru viaţă!

6. Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda şi Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2004), vol. III(format A5, 930 pag., copertă policromă, carton lucios, 40 lei). Acest volum prelucrează după normele stabilite de Academia Română pentru lucrările bibliografice aprox. 13.000 articole, studii, documente, manuscrise, recenzii, reportaje, însemnări cu caracter istoric privind Istoria Bisericii Ortodoxe Române şi Istoria României, publicate timp de 130 de ani în principala revistă a Bisericii Ortodoxe Române de cei mai renumiţi istorici români. Cartea este un adevărat tezaur pentru tot iubitorul de istorie românească, fie că este cercetător, fie profesor, doctorand, student, preot sau laic. Având în vedere că cele mai importante materiale sunt însoţite şi de câte un rezumat telegrafic, care-l face accesibil şi omului de rând, cititorului dornic să cunoască mai multe despre trecutul neamului său, cartea este pe cât de utilă, pe atât de necesară.

7. Grigore Maerean, Chemări la Domnul, vol.VII(format A5, 206 pag., coperta policromă, hârtie offset, 12 lei). Părintele Grigore Maerean vieţuia până de curând la Mânăstirea Lainici din jud. Gorj.  Până în urmă cu câţiva ani nu publicase nici o carte. Scrisese însă mai multe, le copiase în singurătatea chiliei sale şi le dăruise apoi celor ce socotea dânsul că le sunt de folos. Tiparul a început să-l fascineze încă de la apariţia primului volum. A adunat cum a putut ceea ce risipise prin vreme şi iată ca azi oferă cititorului cel de-al şaselea volum tipărit şi încă tot pe atâtea îşi aşteaptă rândul la tipar. Părintele Grigore Maerean abordează un stil de predică mai puţin uzitat în ultimii ani. Este stilul de predică al lui Ioan Botezătorul, stilul de predică folosit de majoritatea profeţilor Vechiului Testament. Din predica lui Ioan Botezătorul cunoaştem doar câteva fragmente din Noul Testament, dar acestea sunt suficiente, ca să ne uimească prin francheţea, curajul şi forţa cu care sunt rostite. Acelaşi lucru se petrece şi cu predica părintelui Grigore Maerean. Predicile lui nu sunt făcute spre a  fi scrise, ci vorbite. De fapt, aceasta se va surprinde din însuşi conţinutul lor. Se adresează direct  interlocutorului, fără menajamente, fără ocolişuri diplomatice, fără teama că l-ar putea supăra. Este conştient că are o misiune sacră, aceea de a lupta contra răului moral din lume şi pentru acesta nu se sfieşte să ia securea şi să taie păcatul de la rădăcină. Predica părintelui Grigore Maerean necesită nu numai  cunoaşterea realităţilor lumii contemporane sub aspect religios-moral, ci şi o îndelungată experienţa de viaţă personală. Acestea se coroborează armonios cu o credinţă puternică şi cu o bună cunoaştere a psihologiei umane, atât individuale, cât şi colective. Întrebarea firească ce se poate pune este aceea dacă poate fi actual un asemenea gen de predici. Ca preot, cu o experienţă de predicator de peste treizeci de ani, consider că este foarte necesară. Această convingere se bazează şi pe faptul că primele cinci volume ale părintelui Grigore Maerean s-au bucurat de un succes surprinzător la cititori. Tirajele au fost repede epuizate şi, ceea ce consider mai  important, este faptul că fragmente din aceste volume au fost preluate de către numeroase reviste şi chiar ziare din ţară şi străinătate şi oferite ca hrană spirituală cititorilor lor. Tocmai aceasta ne determină să scoatem şi prezentul volum, convinşi fiind că el va contribui din plin la asanarea religios – morală a societăţii româneşti contemporane, va contribui la întărirea credinţei creştine ortodoxe. Primim şi înscrieri pentru primele şase volume, în vederea unei apropiate reeditări, cât şi pentru vol. VIII-X, care sunt în curs de apariţie.

8. Alexandru Nemoianu, Fragmente din vremea persecuţiilor(format A5, Ed. Carpathia Press, 80 pag., copertă policolor, 6 lei). Autorul este renumit în ţară şi străinătate prin studiile sale din domeniul istoriei, arheologiei, filozofiei culturii, publicisticii, cât şi prin creaţiile literare. Cartea de faţă conţine un grupaj de articole de maximă actualitate. Ea este, aşa cum spune regretatul Dr. Artur Silvestri ,,un impresionat document de atitudine creştină, încuviinţată într-o manieră aproape ,,martirică” şi unul din rarele exemple de acţiune intelectuală lucidă într-o epocă de incalculabilă depravare socială. Rostul ei se va vedea acum şi va rămâne şi în viitor un reper ce depăşeşte marginile vremii nedesluşite”.

9. Alexandru Nemoianu, Iluminări(format A5, Ed. Carpathia Press, 88 pag., copertă policromă, 6 lei). Un tulburător jurnal ţinut de autor în anii 2007-2008, în care cunoaştem realităţi din ţară şi din străinătate, oameni, fapte şi întâmplări, dar, mai presus de toate, cunoaştem un  Om, un cărturar de elită, care încearcă, cu posibilităţile de care dispune, să contribuie la înnobilarea şi înfrumuseţarea lumii  prin care călătoreşte.

10.  Adrian Botez,  Ruguri. România sub asediu(format A5, ed. Carpathia Press, 200 pag., copertă policolor, 8 lei). Autorul este contemporan al nostru, om de aleasă cultură, universitar şi publicist, care analizează cele mai arzătoare probleme cu care se confruntă societatea noastră postrevoluţionară. Din fiecare paragraf se desprinde puterea de analiză, logica impecabilă, stilul inconfundabil. Fiecare capitol este un articol apărut în ultimii ani în revistele editate on-line de regretatul Dr. Arthur Silvestri.

11.  Nifon Criveanu, Cugetări şi maxime pentru viaţă(format A5, 432 pag., copertă policromă, 20 lei). Întotdeauna mi-au plăcut maximele şi cugetările. Am parcurs multe lucrări de acest gen, mi-am cumpărat astfel de cărţi de câte ori le-am aflat prin librării, am alcătuit eu însumi mai multe culegeri. Şi, totuşi, cartea aceasta alcătuită de fostul mitropolit al Olteniei, Nifon Criveanu, mi s-a părut a fi altceva decât cele ce am întâlnit. Am citit-o cu mulţi ani în urmă, dar nu m-am putut despărţi de amintirea ei. Multe cugetări din ea mi-au rămas în memorie şi le-am citat cu plăcere ori de câte ori s-a ivit prilejul, ca pe nişte jaloane orientative pe drumul vieţii. M-am întrebat chiar de unde vine acest interes, această ataşare de cartea ierarhului oltean. Cred că am găsit până la urmă răspunsul: este alcătuită de un om cu multă ştiinţă de carte, care şi-a selectat cu grijă lecturile, convins  fiind de efemeritatea vieţii pământeşti şi de importanţa fiecărei clipe ce ne este dată; este alcătuită de un om cu un bogat fond de cultură teologică, care a filtrat cu grijă orice citat ce l-a înscris în agenda sa de lucru; este alcătuită de un om, care a vrut ca prin această carte să facă o lucrare de apostolat în lume, o prelungire a misiunii sale pastoral-misionare. Am socotit ca o datorie de conştiinţă reeditarea acestei lucrări. Ea este în primul rând ziditoare şi de suflet şi abia în al doilea rând delectează mintea. Fiecare capitol al cărţii este ca o mică şedinţă sinodală, în care îşi spune fiecare participant părerea despre tema dată, dorind să fie cât mai convingător. Unii autori citaţi sunt din literatura patristică veche şi nouă; alţii sunt din cultura română şi universală. Întâlnim uneori chiar nume necunoscute nouă, generaţiilor de azi. Autorii respectivi erau publicişti de renume la începutul veacului trecut.  Cred că mitropolitul Nifon Criveanu a urmărit în primul rând încărcătura ideatică, frumuseţea cugetării şi doar în ultimul rând a fost interesat de numele autorului. El a socotit, fără îndoială, că aceşti sâmburi de înţelepciune sunt picături de cugetare divină risipite pe pământ şi tocmai   de aceea pentru el a contat mai puţin dacă acele cugetări au răsărit pe drum, pe teren pietros, în mărăcini sau în pământ bun. Important a fost pentru el că sunt de origine divină şi trebuie adunate cu grijă, făcute snop şi oferite cititorului ca hrană, ca medicament, ca izvor de fericire spirituală.

12.  Artur Silvestri, Modelul omului mare(format A5, 112 pag., copertă policromă, 7 lei). Cartea este tipărită de Editura Carpathia Press şi cuprinde convorbiri şi corespondenţă între regretaţii  Dr. Artur Silvestri şi Mitrop. Antonie Plămădeală. Sunt abordate cele mai diverse teme de maximă actualitate, pe care cei doi le dezbat cum numai ei puteau să o facă. Lectura ei este un exerciţiu intelectual şi spiritual de înalt nivel calitativ.

13.  Cuvinte pentru urmaşi, vol.II(format A5, 216 pag., copertă policromă, 10 lei). Cartea este tipărită la Editura Carpathia Press şi este concepută şi îngrijită de regretatul Dr. Artur Silvestri. Cuprinde  mărturiile a zeci de oameni de cultură din ţară şi străinătate, dintre care mulţi foarte cunoscuţi şi unanim apreciaţi, cu privire la crezul lor literar, artistic, la propriile opere ori ale altora. Cartea reuşeşte să contureze chipul Omului Român dintotdeauna şi de peste tot, cu înălţările şi  poticnirile sale, cu idealurile şi decepţiile sale în contextul unei  lumi tot mai secularizate.

14.  Pr. D. Bălaşa, Marele atentat al Apusului papal împotriva independenţei daco-românilor(format A5, 192 pag., copertă policromă, 8 lei). Părintele Dumitru Bălaşa se dovedeşte a fi, – şi în cazul de faţă-, ca preot şi istoric, un bătrân al naţiei sale. Repune în discuţie evenimente istorice, documentează fiecare afirmaţie, ne prezintă lucruri, pe care le consideram arhicunoscute, ori altele mai puţin cunoscute şi ne face să cădem pe gânduri. Ne dă sfaturi cu discreţie, dar mai degrabă ne ajută să ajungem la concluzii. Nu îndeamnă la ură şi şovinism, ci doar la cumpătare, prudenţă şi obiectivitate. Papalitatea pentru el este elementul-cheie, care a condus din umbră multe dintre evenimentele ce au adus atâta suferinţă strămoşilor şi moşilor noştri, care au provocat ură şi războaie între popoare. Neamurile au fost adevăraţi pioni de şah, pe care papa i-a folosit ca să-şi atingă scopurile, să-şi întindă stăpânirea. Dacă astăzi atâţia consideră legăturile ce se ţes vizibil între lumea ortodoxă şi cea romano-catolică drept o binecuvântare, un dar al papalităţii, părintele Bălaşa ne îndeamnă la prudenţă şi la multă, multă atenţie. Calul troian prezintă multe surprize şi de aceea e bine să fim suficient de maturi în abordarea evenimentelor. Părintele Bălaşa ne învaţă, pur şi simplu, să cunoaştem şi altfel istoria decât am învăţat-o în şcoală.

15.  Coloana Infinitului, vol.I(format A5, 288 pag., copertă policromă, 12  lei). Cartea este realizată de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda şi cuprinde aproape 2500 de maxime şi cugetări selectate din  operele cele mai reprezentative ale culturii române dintru începuturi până la 1848. Volumul al II-lea se află la tipar şi cuprinde perioada 1848-1918, iar volumul III, aflat în fază de finisare, va cuprinde perioada 1918-1948. Cugetările sunt grupate pe teme şi probleme. Fiecare volum este însoţit de indici tematici şi de autori. Deocamdată, avem mulţumirea sufletească, pe de o parte, pentru că am deschis un şantier, care nu se va termina niciodată, fiindcă nici poporul român nu va dispărea de pe scena istoriei şi mereu va avea gânditori şi oameni de condei, iar pe de  altă parte, pentru că am adunat din vechile opere româneşti acei sâmburi sapienţiali atât de necesari zidirii sufleteşti şi coordonării ţinutei morale a omului dintotdeauna. Dacă această lucrare va fi de folos cititorilor noştri pentru înălţarea lor spirituală, idealul nostru înseamnă că va fi atins şi misiunea de propoveduitori ai cuvântului  înţelept împlinită.

16.  Al cincilea patriarh(format A5, 96 pag., coperta policroma, 6 lei). Volumul este realizat de Dr. Artur Silvestri si cuprinde zeci de articole cu caracter memorial, semnate de diferite personalităţi din ţară şi străinătate din domeniul bisericesc, cultural, politic, social etc. referitoare la fostul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist. Aflam lucruri deosebit de interesante, care privesc nu numai viata si personalitatea unui om, ci si aspecte ilustrative, uneori de referinţă, ale istoriei şi vieţii societăţii noastre din diferite momente. Este o carte tentantă, o carte de literatura memorialista, în care ne regăsim epoca, semenii şi, de ce nu, pe noi înşine.

17.  Patriarhul Ardelean(format A5, 160 pag., coperta policroma, 8 lei). Lucrarea este realizata de Dr. Artur Silvestri. Cuprinde zeci de studii, eseuri şi evocări despre scriitorul şi omul de cultură Raoul Sorban. Ca şi în cadrul lucrării  Al cincilea patriarh, prezentată mai sus, materialele cuprinse în carte vorbesc în primul rând despre o mare personalitate, dar, în realitate, vorbesc despre o epoca istorică prin care a trecut şi trece societatea românească. Este o lucrare de literatura memorialistică şi mai mult decât aceasta.

18.  Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă  Română”(1874-2004), vol. II( format A5, 706 pag., 25 lei). Revista ,,Biserica Ortodoxă Română” este una dintre cele mai vechi publicaţii româneşti, cu apariţie neîntreruptă. În ea au publicat o bună parte din personalităţile vieţii bisericeşti şi culturale din sec. XIX-XXI, însumând peste 22.000 unităţi bibliografice(studii, articole, recenzii, reportaje etc.). Lucrarea prezentată aici este o lucrare de pionierat, fiindcă este pentru prima dată când o revistă bisericească de maximă importanţă este bibliografiată pe o perioada atât de îndelungată de 130 ani.  Cartea este un adevărat tezaur de informaţie bibliografică şi un excelent instrument de studiu. A fost realizată în trei volume. Volumul I a apărut anul trecut şi s-a epuizat. Acela cuprindea materialele privitoare la bazele creştinismului( Sf. Scriptură în general, Vechiul Testament, Noul Testament, Arheologie Biblică), strădaniile Sfinţilor Părinţi şi teologi de a le înţelege şi aprofunda(Dogmatica, Morala, Filozofia creştină),cât şi mijloacele şi strategiile prin care creştinismul s-a putut răspândi în lume(Liturgică, Drept canonic, Omiletică, Catehetică, Pastorală, Pedagogie creştină şi Muzică). Volumul II îşi propune să prezinte creştinismul în special şi religia în general ca fenomen istoric ce s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor în contextul unor realităţi culturale, sociale şi politice(Istoria Bisericii Universale, Ecumenismul, Bizantinologia, Patrologia, Istoria Religiilor, Etnografia şi Folclorul). Volumul al treilea este gata de tipar. În cele peste 930 pagini ale sale, cuprinde peste 13.000 unităţi bibliografice referitoare la dezvoltarea creştinismului la poporul roman(Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Istoria României). Lucrarea e realizată de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda şi Cristian Stănciulescu-Bârda. Precizăm că primim nu numai comenzi pentru volumele II şi III, ci şi înscrieri pentru vol. I, care  va fi reeditat anul viitor.

19.  Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, De la daci la Meşterul Manole (format A5, 20 pag., coperta policroma, hârtie offset, 2 lei). Lucrarea a constituit iniţial comunicare la un congres internaţional. Analizează comparativ conceptul de jertfă în religia dacă şi folclorul românesc.

20.   Bucate de post (424 pagini format A-5, câteva sute de reţete, coperta policromă plastifiată,  12 lei). Câte un exemplar din acest volum a fost  donat fiecărei familii din parohie, cât şi celor din afara parohiei, care ne-au dat o mână de ajutor până acum.

Acestea sunt, deocamdată, cele disponibile. În viitorul apropiat, cu acordul Dvs., vă vom comunica noile apariţii.

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

__________________

AMINTIRI DESPRE NICOLAE IORGA

Cu deosebit respect va facem cunoscut ca parohia noastra aduna de mai bine de 30 de ani amintiri despre Nicolae Iorga. S-au adunat de-a lungul anilor sute de pagini venite din tara sau din strainatate de la oameni care l-au cunoscut personal pe marele istoric si om de cultura roman. Sunt  scoase la lumina lucruri, fapte, intamplari,  pe care nu le putem gasi niciodata consemnate in documente. Ele contribuie la reliefarea personalitatii  lui Nicolae Iorga, cât şi la reconstituirea unor fresce din realitatile romanesti din perioada interbelica si nu numai.

Aceste amintiri dorim sa le publicam anul viitor, cu prilejul implinirii a 7o de ani de la asasinarea miseleasca  a lui N. Iorga.

Inainte de a incredinta tiparului tezaurul de amintiri inedite adunate prin vreme,  consideram ca este bine ca sa facem o ultima incercare de a mai adauga cateva de astfel de nestemate

colectiei noastre. Speram ca se mai afla printre noi oameni care l-au cunoscut, care i-au fost apropiati, elevi, studenti, admiratori. Suntem convinsi ca se afla oameni care au avut parinti si bunici, care le-au povestit despre felul cum l-au cunoscut pe Nicolae Iorga si poate chiar aspecte necunoscute din viata lui.

In acest sens ne adresam si Domniei-Voastre, rugandu-va sa nu ne-o luati in nume de rau si, daca va este cu putinta, sa ne dati o mana de ajutor pentru desavarsirea acestei lucrari. Ajutorul ce ati putea sa ni-l dati ar fi acesta:

- sa ne relatati amintirile Dumneavoastra personale, in cazul in care ati avut prilejul sa fiti contemporan cu marele savant. Ele vor fi publicate sub semnatura Dumneavoastra;

- sa ne relatati amintirile bunicilor, parintilor si altor  cunoscuti ai Dumneavoastra, care i-au fost contemporani si v-au povestit  despre el;

- sa popularizati solicitarea noastra in mediul Dumneavoastra de cunoscuti si poate se vor gasi oameni care sa ne dea o mana de ajutor;

- sa ne incredintati, in original sau in copie, manuscrise cu astfel de amintiri, pe care poate le aveti de la inaintasii Dumneavoastra.

In speranta ca apelul nostru va fi inteles si nu va ramane fara ecou, actiunea in sine constituind atat un act de cultura, cat si de patriotism, va multumim respectuos si va rugam sa ne scuzati pentru deranj.

Sanatate, pace si bucurii sa va dea Dumnezeu!

Pr. AL. STANCIULESCU-BARDA

Barda-Mehedinti, Romania