„Scrisoare Pastorală“ nr. 115

_____________________________________________________________________________________
Dragii mei enoriaşi,
Cu multă mâhnire am aflat zilele trecute că unii românaşi de-ai noştri au făcut demersuri către autorităţile statului, ca să fie obligate acele posturi de radio şi televiziune, care-şi începeau emisiunile cu rugăciunea Tatăl nostru, să scoată această rugăciune din program. Nu de altceva, dar îi deranjează să audă în fiecare dimineaţă o rugăciune înălţându-se către Dumnezeu! Săracii! Nu uitaţi că sunt creştini botezaţi! Poate la recensământul populaţiei s-au trecut şi la rubrica de creştini ortodocşi! Acum nu mai pot suporta rugăciunea pe care Însuşi Mântuitorul ne-a dat-o. Este de fapt singura despre care ne-a spus: ,, Voi când vă rugaţi, să spuneţi aşa!”În ea se cuprind, în rezumat, toate trebuinţele noastre sufleteşti şi trupeşti. S-au scris multe cărţi, în care oameni cu minte luminată au încercat s-o explice în întregime şi tot n-au reuşit să cuprindă totul. Rugăciune dumnezeiască! Acum ciocoflenderii n-o mai suportă! Cu câteva luni înainte nu mai suportau icoanele şi crucile în şcoli şi în localurile publice. Făceau alergie, nu alta! În scrisoarea trecută vă prezentam cazul unui terchea-berchea, care-L da în judecată pe Dumnezeu! Ne mirăm şi nu ne vine a crede când, din când în când, puhoaiele cerului şi ale pământului se dezlănţuie asupra noastră, parcă ar fi de capul lor. Atunci ne întrebăm de ce ne-a părăsit Dumnezeu, de ce toate relele vin, parcă, numai asupra noastră? Abia atunci simţim că avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, dar, pentru păcatele noastre, el întârzie să vină! În alte religii există atâta respect faţă de dumnezeire, încât Celui de Sus nici nu I se pronunţă numele. Noi îl folosim în toate împrejurările: şi când ne certăm, şi când înjurăm, şi când blestemăm…! Ba, unii dintre noi chiar L-am angajat pe Dumnezeu argat în curtea noastră. Îl punem să bată câinii, mâţele, vacile şi să facă tot felul de treburi şi trebuşoare. Îi spargem biserica la ceas de noapte şi o jecmănim, crezând, fără îndoială, că trage şi El un pui de somn la vremea aceea! Doar noi suntem noi! Ce vremuri, dom’le, ce vremuri! Şi ce oameni! Doamne, iartă-ne!
*
Se împlinesc anul acesta 45 de ani de la colectivizare. Mulţi dintre cei vârstnici încearcă să creadă că a fost un vis urât, o noapte de coşmar. Alţii îşi amintesc cu lux de amănunte şi pot să povestească ore în şir. Şi câte nu au de spus. Sunt pagini de istorie pentru fiecare în parte şi pentru toţi laolaltă. Mulţi s-au închis cu amintirile în mormânt, alţii le-au lăsat viitorimii pe caiete şi pe foi, cu gândul că într-o zi se vor face cunoscute în lume. Spre aducere aminte, vom prezenta un caz de la Prejna, care va face pe mulţi să zâmbească, deşi el ascunde o realitate tristă, de plâns. Poate e prea devreme să vorbim despre ale noastre. Totuşi, e bine să vorbim şi despre astfel de lucruri, fiindcă fac parte din viaţa neamului românesc, a noastră a tuturora.
Era, aşadar, prin 1962. Toată ţara era în mare fierbere. Se făcea colectivizarea satelor. Adevărate armate de activişti plecau spre sate şi cătune să „lămurească” ţăranii ca să se înscrie „de bună voie şi nesiliţi de nimeni” în ceape. Mai întâi încercau cu vorba, apoi cu ameninţările: ba că le dă copiii afară din şcoală, ba că le face, ba că le drege, până îi „convingeau” să-şi facă cererea de înscriere. Alteori le promiteau bieţilor oameni câte în lună şi în soare. Fiind de bună credinţă şi socotind că au de-a face cu oameni de cuvânt, ţăranii se încredeau cu naivitate în promisiunile ce li se făceau şi semnau pactul cu diavolul. Existau şi numeroase cazuri când se trecea la bătaie, la schingiuiri, când se înscenau învinuiri care de care mai înspăimântătoare, apoi, prin şantaj, oamenii erau constrânşi să accepte înscrierea. La Pătule, spre exemplu, un oarecare R. de la Bârda, însărcinat cu colectivizarea acelei comune, mergea cu lăutarii după el şi cu autorităţile locale din casă în casă. Mulţi cetăţeni fugeau de acasă şi se ascundeau. Când se întâmplau astfel de cazuri, R. pătrundea în curte, din curte în casă şi începea să cotrobăiască. Găsea mâncare, găsea băutură. Tăia păsări, tăia vite sau ce mai găsea, făceau focul în curte, frigeau haiduceşte ciozvârtele de carne, în timp ce lăutarii cântau de zor. Mâncau, beau vârtos, jucau. Uneori cheful putea dura şi două-trei zile la o casă, până ce omul, proprietarul, disperat, se întorcea şi accepta totul, inclusiv înscrierea în colectiv. Acestea mi le-a povestit peste ani, cu un fel de mândrie în glas pentru aşa ispravă, însuşi cetăţeanul R.
La Prejna era zonă de munte şi, după instrucţiunile conducerii de partid şi de stat, nu trebuiau înfiinţate ceapeuri în satele din asemenea părţi de ţară. Iată că mai marii locurilor au decis să facă şi acolo. Pentru aceasta l-au trimis pe activistul Cornel Fulger de la Craiova să lămurească gospodarii de binefacerile colectivizării. Omul fusese muncitor în fabrică şi până de curând nici nu visase că o să primească o asemenea însărcinare. Fiindcă partidul decisese că tovarăşul Fulgerică e potrivit pentru o asemenea treabă, el nu putuse să se opună. Nici nu era în firea lui. Ba, dimpotrivă! Primise cu bucurie şi chiar mulţumire şi îşi făcuse temele. Vezi, Doamne, partidul îşi amintise şi de el şi-i dăduse o sarcină de importanţă capitală pentru perioada aceea.
…Se sulemenise Fulger şi-şi pusese hainele cele mai bune, pe care le găsise pe acasă şi plecase spre Prejna. De la primărie au fost delegaţi Gioaie, Ţăndărică şi Băietanu să-l însoţească. Trei, Doamne, şi toţi trei! Erau oameni de treabă, buni de glume şi de pahar, frăţoşi, aşa cum stă bine unor prejneni. Trebuiau să nu supere nici oamenii, să nu supere nici partidul. Prejnenii aveau încredere în cei trei, fiindcă erau de-ai lor. Le era teamă de activistul nou-venit. Băietanu, Gioaie şi cu Ţăndărică au început să le şoptească prejnenilor: ,,- Bă, să faceţi cum vă spunem noi, că ştim noi ce zicem şi n-o să fie rău!” Oamenii îşi şopteau mai departe: ,,-Sunt de-ai noştri, nu ne împing ei în prăpastie. Trăiesc cu noi aci în sat! Străinii vin şi pleacă, ei cu noi rămân!” L-au primit pe tov. Fulgerică bine, cu mare cinste. I-au dat să bea, i-au dat să mănânce mai mult decât putea el să ducă. I s – au încălzit mâinile, i s-au îngreunat picioarele, i-au sticlit ochii tov. – ului de la regiune. Cei trei au plecat cu el prin sat, ca să convingă oamenii să se treacă la ceape. Prejnenii sunt oameni primitori şi gazde bune. Fiecare îi scotea tov.-ului de mâncare şi de băutură. Şi tov.-ul se bucura şi era vesel. Glumea la început cu tâlc, apoi începea să râdă pe deşelate cu sau fără motiv. Ţuica era tare, dată de două ori prin cazan, aşa că mintea tov.-ului de la regiune se gripa repede, o toropeală dulce îl cuprindea şi adormea burduf până a doua zi. S-a lungit treaba de primăvara până toamna. Abia reuşiseră să strângă vreo şaptezeci ce cereri. La primărie, tov.-ul de la regiune avea o cameră în care dormea, când reuşea să ajungă acolo seara. Camera era amenajată cu un pat, o masă cu sertar şi câteva scaune. Iată că într-o zi a venit depeşă de la Craiova, prin care-l chema pe dom’ Cornel să se ducă să raporteze situaţia de pe teren. A făcut raport, pe care 1-a semnat primarul, secretarul, comisia de colectivizare. Se strânseseră şaptezeci de cereri de înscriere în colectiv. Seara, după ce toate formalităţile au fost gata, nea Fulgerică, cum îi mai ziceau noii prieteni, când erau la un pahar, a scos de băut. Şi au băut şi au chefuit până după miezul nopţii, până activistul s-a făcut criţă. Unul din anturaj, se pare că Băietanu, a băgat ţigara aprinsă în sertarul mesei, peste hârtiile tov.-ului. Şi-au luat rămas bun şi 1-au lăsat pe Fulger să se odihnească. Activistul, beat fiind, a adormit imediat. Cei trei nu s-au depărtat. S-au dus la geamul primăriei şi au privit în odaia lui Fulger. Ţigara a aprins hârtiile din sertar. Au ars hârtiile, a ars masa. Abia atunci cei trei au dat năvală peste Fulger şi 1-au scos din fum mai mult mort decât viu. Au stins focul. S-a adunat lumea. Vestea s-a răspândit ca fulgerul, dar nimeni nu ştia că arseseră tocmai cererile de înscriere în ceape. Dimineaţa, dezmeticindu-se bine, tovarăşul Fulger şi-a dat seama de ce s-a întâmplat cu adevărat. Ar fi trebuit să o ia de la capăt, să meargă din casă-n casă şi să convingă iar oamenii de binefacerile colectivizării şi să le ceară să facă alte cereri. Era riscant, că s-ar fi întins vorba şi ştirea ar fi ajuns la raion sau la regiune şi ar fi fost vai şi amar de pielea lui. Iată, însă, că Băietanu cu Gioaie şi cu Ţăndărică i-au adus o damigeană de ţuică, o găleată de brânză, l-au pus într-o căruţă şi i-au dat drumul spre Craiova, sugerându-i soluţia: ,,- În Prejna nu se înscrie nimeni la ceape!” Ce o fi păţit pe acolo nu se ştie nici azi, căci semne de viaţă n-a mai dat. Cert este, însă, că în Prejna nu s-a făcut ceape şi oamenii îşi amintesc şi azi de isprava celor trei consăteni ai lor, care i-au salvat.
*
Părintele Nicolae State de la Rm. Vâlcea, ne-a comunicat, că la comemorarea Părintelui Dumitru Bălaşa, de care am făcut vorbire în scrisoarea precedentă au fost numeroşi participanţi, oameni care l-au stimat şi iubit pe părintele Bălaşa şi opera lui. Printre participanţi a fost şi un om de cultură sirian, Ryad Avvat, căruia i-a dăruit un exemplar din cartea părintelui Dumitru Bălaşa, Marele atentat al Apusului papal împotriva poporului daco-român, pe care i-a publicat-o recent parohia noastră. Sirianul s-a bucurat, cum ne bucurăm şi noi, că, indiferent de limbă, etnie şi religie, prin cultură oamenii se întâlnesc, se cunosc şi se stimează reciproc. Păi, nu?!
*
Domnul contabil Gheorghe Belega din Malovăţ a donat bisericii de la Bârda încă o rolă de 85 kg de platbandă lată pentru pământarea paratrăznetului de la acea biserică, în valoare de 500 lei. Având în vedere că anul trecut a mai făcut o donaţie similară, valoarea totală la care se ridică ajutorul ce-l dă Domnia Sa bisericii şi satului Bârda depăşeşte 1000 lei. Dumnezeu să-i răsplătească dumnealui şi familiei sale!
*
Bunul nostru prieten din Bucureşti, Domnul Dr. Artur Silvestri a donat parohiei noastre suma de 250 lei. Domnul Gheorghe Ionaşcu din Bucureşti, originar din Malovăţ, fostul comandant al circulaţiei din cadrul Poliţiei capitalei, a mai donat 100 lei drept contribuţie de cult, însumând pe anul acesta 200 lei. Doamna Luca Ana (Nica) din Bârda a mai donat 100 lei drept contribuţie de cult, însumând pe anul acesta 129 lei. Doamna Glavan Dumitra din Malovăţ a mai donat 50 lei pentru contribuţia de cult, însumând pe anul acesta 110 lei. Doamna Gaiţă Rodica din Tr.Severin, fiica regretatului Bădescu Petre din Bârda, a donat parohiei noastre suma de 50 lei. Dumnezeu să le ajute tuturor!
*
Domnul primar George Bazavan a depăşit orice aşteptări. Duminică , 12 august, când se terminase slujba, iar cei peste 20 de enoriaşi care se spovediseră şi se grijiseră tocmai plecaseră, a intrat primarul în biserică val-vârtej. Am crezut că vine să se spovedească! Altul era însă scopul venirii Domniei – Sale. A făcut o donaţie de 300 lei pentru biserica de la Bârda şi una de… 2000 lei pentru ca să cumpărăm retroproiector şi toate ustensilele necesare, ca să putem da filme la biserică. Vrea să contribuie şi pe această cale la educaţia religios-morală a copiilor, tinerilor şi vârstnicilor din parohia noastră. Tocmai fusese la biserica de la Bobaiţa, unde mobilizase oamenii şi făcuse o substanţială donaţie, pentru a demara lucrările de reparaţii de la acea biserică şi se grăbea să ajungă la Negreşti, ca să organizeze şantierul de la biserica de acolo pentru a doua zi. Vrea cu orice preţ să se facă sfinţirea bisericilor din Negreşti şi Valea Boierească până la sfârşitul anului şi de aceea se străduieşte să le termine. La asemenea fapte cuvintele sunt de prisos. Chiar şi duşmanii, – dacă o avea vreunul -, sunt siliţi a recunoaşte, măcar în sinea lor, dacă le e ruşine s-o facă public, că asemenea fapte nu se fac decât de oameni cu adevărat mari şi capabili. Oare, câţi dintre noi ar fi fost în stare să facă altele asemănătoare?! Dumnezeu să-i răsplătească faptele acestea, aşa cum numai El ştie s-o facă!
*
Dacă Domnul Primar George Bazavan ne-a făcut această donaţie de zile mari, vom putea cumpăra retroproiectorul şi cele necesare. În ,,scrisoarea” viitoare vă vom anunţa programul privind filmele pe care le vom da în lunile următoare. Cel dintâi va fi Pe urmele lui Iisus. Vă vom oferi prin acel film o excursie gratuită prin locurile pe unde a trăit şi a umblat Mântuitorul în viaţa Lui pământească. Este dorinţa multor creştini de a ajunge pe acolo, dar preţul ajunge în jur de 1500 lei, ceea ce nu-şi poate permite oricine. Din părţile noastre doar Domnul Mihai Surugiu de la Reşiţa şi-a putut permite s-o facă. Iată că, datorită Domnului primar, vor putea şi oamenii din Bârda şi din Malovăţ să vadă aceste locuri. Singura obligaţie pe care o vor avea va fi aceea de a-şi aduce scaune şi scăunele de acasă, fiindcă cele de la biserică cu siguranţă că nu vor fi suficiente. Filmul îl vom repeta de câte ori va fi nevoie. Aşadar, mai aveţi puţintică răbdare, până achiziţionăm aparatura de care avem nevoie şi până învaţă popa s-o mânuiască. Puteţi fi siguri că neam de neamul lui nu a folosit aşa ceva şi tocmai de aceea e nevoie de câteva zile de instruire.
*
Domnul primar George Bazavan ne-a comunicat că, în sfârşit, au venit banii de la buget în contul primăriei pentru alimentarea cu apă a satelor Bârda şi Bobaiţa. A stabilit licitaţia şi a făcut-o publică pe internet. De îndată ce va fi adjudecată de către un constructor se va trece la treabă. Aşadar, o fi de 1 Decembrie, o fi de 1 Mai, nu ştim, dar suntem siguri că în secolul acesta vom vedea apa curgând pe robinete şi în aceste sate. Aşadar, ţineţi-vă bine, ca să vă vedeţi visul!
*
În această perioadă am făcut câteva plăţi mai mari astfel: 300 lei pentru săparea şanţului din jurul bisericii de la Bârda; 100 lei pentru a doua suliţă pentru paratrăznet şi alte câteva mărunţişuri pentru instalaţie.
*
În zilele de 11, 12, 13 şi 14 August am spovedit şi am împărtăşit la Malovăţ şi Bârda, la biserici şi în sate 44+25+20+80 = 169 credincioşi. Dintre aceştia cam 70 au fost copii. Sunt câţiva, dar ar mai fi fost loc în biserici şi preotul ar mai fi avut timp să-i spovedească şi să-i grijească şi pe cei care n-au binevoit să se prezinte! De!
*
Motreanu Ion împreună cu Luca Constantin şi Luca Ion au terminat de săpat şanţul din jurul bisericii de la Bârda. Au bătut şi ţevile ce vor deveni electrozii viitorului paratrăznet al bisericii. Acum aşteptăm doar electricienii. Avem toate materialele şi tot ce trebuie ca să definitivăm şi această lucrare.
*
Atenţie, copii! Duminică, 26 August, în biserica de la Malovăţ, după Sfânta Liturghie, va avea loc un nou concurs cu elevi din clasele primare, adică I, II, III şi IV. Concursul va consta din rugăciuni şi întrebări privind viaţa şi pildele Mântuitorului. Premiul I-l00 lei; Premiul II-50 lei; Premiul III-20 lei şi 3 Menţiuni – câte 10 lei. Pot participa şi copiidin Bârda sau din alte localităţi. Sperăm ca de data aceasta să avem de-a face cu oameni mai s]]erioşi decât la concursul precedent!
*
Cine doreşte să meargă în excursie la Mânăstirea Lainici pe 6 August, la Tismana pe 15 August şi la Schitul Topolniţa pe 29 August se poate înscrie la preot.
*
În cursul lunii august avem următorul program de slujbe: 4 Aug.(malovăţ-Bârda); 5 Aug.(Bârda); 6 Aug.( slujbă la Bârda, pomeniri la Malovăţ pe la ora 11); 11 Aug.(Malovăţ-Bârda pomeniri; spovedit şi grijit adulţii la Malovăţ la biserică şi în sat); 12 Aug.(Malovăţ; după slujbă şedinţă cu Consiliul Parohial); 13 Aug.(Bârda, spovedit şi grijit la biserică şi în sat); 14 Aug.(Malovăţ; spovedit şi grijit copiii); 15 Aug. (pomeniri dimineaţa la Bârda, slujbă la Malovăţ); 18 Aug. (Malovăţ-Bârda); 19 Aug.(Bârda); 25 Aug. (Malovăţ-Bârda); 29 Aug. (pomeniri de dimineaţă la cele două biserici; slujbă la Schitul Topolniţa). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă sau la telefon : 0724. 99. 80. 86 sau 0788.06.23.67. Mai poate fi contactat pe internet la adresele:

stanciulescubarda@gmail.com, stanciulescu_alexandru@yahoo.com sau alexandru.stanciulescu.barda@gmail.com

*
Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al.Stănciulescu-Bârda

____________________________________________________________________________

Publicaţia bilunară „SCRISOARE PASTORALĂ“ este fondată de Pr. dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda şi apare în ediţia „pe hârtie“ având ca editor Parohia Malovăţ din jud. Mehedinţi. Ediţia on-line este realizată prin colaborarea dintre Parohia Malovăţ, Mehedinţi şi ARP – ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU, Bucureşti – România, în cadrul unui program ARP de promovare a presei româneşti alternative, care cuprinde numeroase periodice editate de români de pe toate meridianele.

%d blogeri au apreciat asta: