„Scrisoare Pastorală“ nr. 116

Dragii mei enoriaşi! Un recent sondaj de opinie făcut de o televiziune publică pe un număr mare de persoane, scotea în evidenţă faptul că doar jumătate din cei testaţi doreau ca în şcoală să se predea religia în continuare, în timp ce jumătatea cealaltă considera că nu le trebuie copiilor lor învăţătura creştină. Rezultatul era socotit cu o marjă foarte mică de eroare. Altfel spus, dacă s-ar fi făcut un sondaj la nivel de ţară, aproximativ unsprezece milioane de locuitori ar fi spus ,,da”, iar alţi unsprezece milioane ar fi spus ,,nu”. Rezultatul este înfiorător. După două mii de ani de evanghelizare, iată unde s-a ajuns! Abia jumătate din români cred în puterea de regenerare a neamului românesc prin credinţă; abia jumătate din locuitorii acestei ţări cred că este nevoie de credinţă în Dumnezeu, de apropierea copiilor de valorile creştine; abia jumătate cred că religia poate contribui la formarea omului ca om în lume! Păcat! Mare păcat! Altfel spus: numai jumătate cred că avem nevoie de Dumnezeu! Restul… Este cutremurător ca în ,,grădina Maicii Domnului”, în ţara cu atâtea biserici şi mânăstiri, în ţara în care au fost atâţia sfinţi şi atâţia martiri pentru credinţă, credinţa să se fi răcit atât! Oare, nu înţelegem limba pe care ne vorbeşte Dumnezeu zi de zi şi-Şi arată nemulţumirea lui? Ascultaţi ştirile şi vedeţi câte nenorociri sunt în ţara asta: secetă, potoape grele, grindină, inundaţii, alunecări, fără a mai vorbi de tot felul de crime şi păcate grele! Oare, nu putem înţelege că şi Dumnezeu ne rabdă necredinţa şi nepăsarea până la o anumită limită, după care ne arde câte o palmă de ne ţiuie urechile multă vreme? Oare, de ce ne purtăm ca nişte copiii răsfăţaţi? O fi dragoste şi răbdare dumnezeiască, dar e şi dreptate şi mânie dumnezeiască şi dacă se ajunge la ele, greu o să ne fie! Vedem bine că păşim pe nisip mişcător, că tot ce construim într-o zi se năruie peste noapte, că am ajuns mai săraci decât când eram săraci. Puţini mai ştim de rugăciune, de sărbători, de biserică, de cele sfinte! Un ceas nu putem veni la biserică să participăm la Sfânta Liturghie şi să ne rugăm împreună la Dumnezeu, dar zeci de ore din zi şi din noapte le sacrificăm pentru televizor, pentru tot felul de filme, pentru tot felul de emisiuni care mai de care mai deşucheate. Chiar nu ne e frică de Dumnezeu? Chiar credem că la judecata de apoi ne va pune să-I povestim ce am văzut la televizor? Am ajuns de nu mai respectăm munca cinstită a semenului nostru. Aproape că au dispărut cuvintele ,,hărnicie”, ,,bărbăţie”, ,,cinste” din limbajul nostru. Dacă vedem pe cineva că munceşte, imediat spunem despre el: ,,E lacom!”, ,,Nu-i mai ajunge!”, ,,E zgârcit!” Omul ideal pentru societatea noastră este stâlpul de tavernă, învârtitul, afaceristul, cel care se îmbogăţeşte peste noapte din tot felul de excrocherii sau fapte de care îţi roşeşte obrazul să le numeşti. Atâţia nemernici se duc în străinătate să ne facă ţara şi poporul de râs, să stea ca o piatră de moară de gâtul celor care merg acolo să muncească în mod cinstit. Un tânăr îmi povestea că a căutat trei luni de lucru în zece ţări şi a găsit doar o zi… Pretutindeni, unde auzeau că e român, îl alungau ca pe un câine, fără să-l mai întrebe ce ştie să facă, ce hram poartă! Toate scursorile societăţii româneşti s-au dus cu şatrele să infecteze pământul şi apele străinilor, să fure, să jecmănească, să ucidă, să cerşească, să facă trafic cu oricine şi cu orice…. Of, of, Doamne, Doamne! Au uitat străinii că de aici a răsărit Brâncuşi, Enescu, Coandă, Iorga, Eminescu, Titulescu şi alţii asemenea. Ştiu acum că românii sunt …. cei mai, cei mai… ! Se zvârcolesc în morminte Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Brâncoveanu şi aţii ca ei. Oare, când ne vom reabilita în faţa lumii civilizate? Când vom recâştiga respectul lumii prin seriozitate şi competenţă, prin muncă şi prin cinste, prin credinţa şi cultura noastră? Ne dăm peste cap să distrugem tot ce ne reprezintă, să mânjim şi să batjocorim stâlpii naţiunii. Nimic nu mai este sfânt! Totul trebuie murdărit, călcat în picioare. Ierarhii sunt terfeliţi ca ultimii oameni ai societăţii fără pic de ruşine, chemaţi la ore fixe la audienţă în faţa cui…? Pentru ce?… Parcă am fi ţară robită, nu mai ai cui te plânge, nimeni nu te mai aude, nimeni nu mai are habar de tine, ca cetăţean, contribuabil şi tu la salariile uriaşe ale mai marilor zilei…! Conducătorii noştri se luptă între ei, când problemele ţării sunt grele şi arzătoare…! Fiecare îşi trage spuză pe turta lui, ca să se sulemenească mai bine în faţa alegătorilor, uitând , de fapt, de ce l-am trimis acolo! Te simţi tot mai singur, tot mai părăsit şi tot mai neputincios ca om, ca cetăţean în propria ta ţară. Ai libertate să spui ce vrei şi ce crezi, că tot nu te bagă cineva în seamă…! Of!
*
În multe sate din Mehedinţi în special şi din Oltenia în general, sunt invitaţi lăutari la înmormântări. Cântă, ce-i drept, cântece de jale până la mormânt, dar, după ce preotul pecetluieşte mormântul, se pornesc pe cântece de horă, de scoală şi morţii din morminte. Aşa se întâmpla, bunăoară, la Gruia. În Banat, se obişnuieşte de se dau, la rugă, adică la nedeie, hore de pomană. Familia îndoliată plăteşte lăutarii să cânte, se prind în horă băieţi şi fete, iar familia respectivă le împarte la toţi lumânări aprinse, cu batiste sau guleraşi, adică fâşii de pânză albă. Se dă atunci de pomană băutură, colăcei şi chiar mâncare.
La Balta, se obişnuieşte ca la Sâmbăta Luminată, adică sâmbătă după Sfintele Paşti, să meargă tot satul la cimitir, cu mic, cu mare. Acolo fac parastase pe mormânt, vine preotul şi le pomeneşte, aşa cum se întâmplă de fapt în toate satele. La Balta, însă, vin şi lăutari. Ei cântă doine de jale la mormânt, sunt plătiţi de familiile celor duşi, iar cântecul este dat de
pomană pentru sufletele lor. După ce se termină cu doinitul pe mormânt, se retrag toţi la marginea cimitirului şi acolo încing hora până târziu, către seară.
*
Seninătatea în faţa morţii, conştiinţa că moartea nu e o nimicire a fiinţei, o dispariţie, ci doar o poartă de trecere dintr-o lume-n altă lume, de pe un tărâm pe alt tărâm, reflectă conştiinţa despre lume şi viaţă. Iată cum doina, care-l însoţeşte pe român şi la bine şi la rău, şi la bucurie şi la necaz, îi este dată de pomană, ca să aibă parte de ea şi pe lumea de dincolo,
să-i fie calea mai scurtă şi povara mai uşoară. Sau, poate, când cântă doina, de frumuseţea ei şi morţii se opresc din drum şi o ascultă, după cum spune şi cântecul: „Doină, doină, cântec
dulce, / Când te-aud nu m-aş mai duce!” sau „ Trece doina fără carte, / Dintr-o parte-n altă parte, / De la leagăn pân’ la moarte /Şi de-acolo mai departe!” Câtă frumuseţe şi ce adânci
semnificaţii au aceste acte şi vorbe, pe cât de simple, pe atât de profunde şi cum le lăsăm să se piardă în uitare!
*
Îmi tot semnalează unii enoriaşi că o femeie dintre noi face o ispravă demnă de un secol mai îndepărtat, nicidecum potrivită zilelor noastre. Nu-i voi spune ,,doamnă” şi veţi înţelege de ce. A fost jenant să i se spună făţiş că e ruşinos ceea ce face din respect pentru vârsta sa, care nu e deloc prea fragedă. Sperăm însă că se va recunoaşte în aceste rânduri şi va înţelege ce e de înţeles, mai ales că nu vom şti decât noi doi şi tot satul. Femeia are un nărav, pe care-l pune în aplicare ori de câte ori se ceartă cu vreo surată sau cu vreun frate întru credinţă. Se întoarce cu spatele la adversar, se apleacă şi-şi ridică fusta până după cap, lăsându-şi portbagajul gol-goluţ. Îl bate cu mânuţele amândouă şi-şi invită ,,duşmanul” să servească de acolo toate bunătăţile! Of! Of! Of! Bine, muică, aşa vrei să intrăm noi în Europa? Cu portbagajul gol? Gestul nu e nou. Pe la 1900 venise în Lugoj un general austriac. Lumea îl primise cu onorurile cuvenite, doar o femeie niţel ţicnită făcuse ceea ce spusei mai sus. Un poet local, Victor Vlad Delamarina a scris atunci o poezie, care şi azi e celebră. Citez din ea doar câteva versuri: ,, Şi s-a scrisu în istorii,/ Însemmatu-s-a-n răboju,/ Că văzut-a ghinăralu, / Fund de babă de Logoju!/” Bine, muică! Dacă cheamă cineva televiziunea!? Te vor pune să faci repetiţie de mai multe ori, se va aduna lumea ca la urs, te vor filma şi se va duce iarăşi buhu-n lume despre comuna noastră! Poate atunci îţi va fi şi dumneata ruşine!
Cu mai mulţi ani în urmă, venind iarăşi o echipă a televiziunii la noi în comună, a avut ce filma. Cineva din conducerea de atunci a comunei i-a dus într-un loc, unde Ion şi Gheorghe erau în conflict. Ion împrumutase o putină de la Gheorghe şi, până la urmă, nu mai voia s-o restituie. Supărat, Gheorghe a pus mâna pe muierea lui Ion şi i-a luat-o, spunându-i: ,,-Ioane, când mi-oi da putina, ţi-oi da muierea!” Nici nu se aştepta Ion la aşa deznodământ fericit. Până la urmă s-a văzut că el ieşise cel mai câştigat din toată afacerea: rămăsese şi cu putina, scăpase şi de belea, se văzuse şi vedetă de televiziune!
Tot atunci, mai filmase televiziunea un fapt, pe care nici în cartea Elogiul prostiei nu-l găseşti. Unu a cumpărat un purcel. L-a băgat în coteţ şi i-a dat mâncare. Când a vrut să-l taie, şi-a dat seama că purcelul se făcuse porc între timp şi nu mai avea loc să iasă pe uşa coteţului. Atunci s-a apucat să demoleze coteţul, ca să scoată porcul. Au trecut mulţi ani de atunci, dar tot mai primesc şi azi scrisori din ţară de la cei ce-au văzut emisiunea . Mă întreabă oamenii ce isprăvi s-au mai făcut în comuna noastră, căci pe acelea nu le pot uita!
*
Din banii donaţi de Domnul primar George Bazavan, am reuşit să cumpărăm toată aparatura de care avem nevoie pentru a face filme la biserică. Primul film, Pe urmele lui Iisus, va rula vineri, 7 septembrie, începând cu ora 20, la biserica de la Bârda şi vineri, 14 septembrie, tot de la ora 20 , la biserica de la Malovăţ. Vă rugăm să vă aduceţi scaune, ca să nu fiţi nevoiţi să staţi în picioare.
*
În această perioadă s-au derulat o serie de lucrări la biserica de la Bârda: Domnii Mucioniu Dumitru şi Chiosa Ion din Tr. Severin au terminat şi construcţia paratrăznetului de aici. Lucrarea au făcut-o şi pe aceasta, ca şi pe cea de la Malovăţ, gratuit. Le mulţumim cordial şi Dumnezeu să le răsplătească dumnealor şi familiilor pentru jertfa extraordinară pe care au făcut-o. Mulţumim, de asemenea, Domnilor Belega Gheorghe şi Ivaşcu Vasile pentru materialele ce ni le-au donat. Oameni extraordinari, care au întins oricând o mână de ajutor, când a fost nevoie la biserică! Domnii Motreanu Ion, Luca Constantin şi Luca Ion au acoperit şanţul cu instalaţia de pământare; Domnul Sfetcu George a vopsit mai mult de jumătate din acoperişul bisericii.
*
Câteva donaţii n-au întârziat să intre în gestiunea parohiei noastre,după cum urmează: Părintele Protopop Prof. Dr. Ioan Dură de la Bruxelles(Belgia) a donat 50 lei. Domnul Ile Teodor din Sânicolaul Mic(AR) , soţul Doamnei Ile Elena(Lenuţa), nepoata regretatului Petre Rolea din Bârda, a donat parohiei încă 100 lei. Domnul Căprioru Viorel din Malovăţ, stabilit temporar în Italia, a oferit drept contribuţie de cult pe 2007 suma de 100 lei; Doamna Tuici Mărioara din Viena(Austria), fiica regretatului Ploştinaru Dumitru din Bârda, a donat 64 lei; Domnul Sfetcu Eugen din Bârda a mai donat 50 lei, din al doilea lui salariu; Doamna Ionaşcu Maria din Malovăţ a mai donat 50 lei pentru contribuţia de cult pe 2007, totalizând până acum 172 lei; Domnul Borugă Vasile(I) din Malovăţ a mai adăugat la contribuţia de cult 50 lei, totalizând 112 lei; Domnul Mucioniu Dumitru (Solomon) din Bârda, a oferit drept contribuţie de cult pe 2007 50 lei. Domnii Bogdan Gheorghe Gabriel şi Iorgovan Viorel au oferit câte 50 lei, făcând început contribuţiei lor de cult. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Părintele Protopop Prof. Dr. Ioan Dură de la Bruxelles(Belgia) a comandat parohiei noastre cărţi în valoare de 350 lei. Le-a achitat şi a mai făcut şi o donaţie bisericii. Un enoriaş al părintelui, Domnul Florin Sabo din Amsterdam(Olanda), nu s-a lăsat mai prejos şi a comandat, prin internet, cărţi în valoare de 215 lei. Le mulţumim şi-i aşteptăm cu noi comenzi.
*
Bunul nostru prieten, Domnul Mihai(Milică) Surugiu de la Reşiţa ne-a făcut o promisiune de zile mari. Avem convingerea că se ţine de cuvânt, fiindcă ne-a dovedit-o cu prisosinţă anul trecut, când a donat suma de 2500 lei, ca să putem tipări Cartea de rugăciuni, pe care v-am donat-o Dvs. Aşadar, ne-a promis că ne va achita şi Cartea de mâncăruri de post, pe care sperăm s-o putem publica şi să o dăruim fiecărei familii din parohie, ca dar de Crăciun. Iată că, pentru lucrul bun, se găsesc oricând oameni de bine şi de suflet, gata să dea o mână de ajutor. Dumnezeu să le ajute şi să fie cât mai mulţi astfel de oameni!
*
Am făcut câteva cheltuieli mai mari în această perioadă, astfel: 2200 lei pentru aparatura necesară proiecţiilor de filme. Precizăm aici că prietenul nostru, Domnul Marinescu, directorul S.C. Scand din Tr. Severin, aflând că aparatura este pentru Parohia Malovăţ, ne-a făcut o substanţială reducere. La preţ normal de vânzare ar fi fost aproape 3000 lei. Domnul Marinescu ne-a expus şi un film religios la biserica din Malovăţ în urmă cu câteva luni. Ii mulţumim respectuos. Am achitat suma de 2805 lei brutăriei pentru cele 561 pâini donate în august. Am achitat 250 lei pentru taxarea autobuzului cu care am făcut excursie la mânăstirea Schitul Topolniţa.
*
La concursul din 26 august, situaţia a fost dezolantă. Şi aici doar doi concurenţi s-au prezentat, Michescu Ionuţ-Andrei şi Michescu Ion-Dumitru-Mădălin. Au primit fiecare câte 50 lei! Ne aşteptam la mai mult! Păcat! Ar fi avut şi părinţii un cuvânt greu de spus în îndemnul pe care ar fi trebuit să-l facă pruncilor d-lor de a participa la acest concurs! Asta e!
*
În această perioadă, preotul Dvs. a publicat câteva materiale în reviste care apar pe internet: Un document memorialistic şi Cine l-a ucis pe mitropolitul Nestor Vornicescu? în ,,Noua arhivă românească” din mai 2007(http//arhivaromaneasca.wordpress.com), Pomenire şi întregire în ,,Neamul românesc”(http//neamulromanesc.worldpress.com) din 13 august. Revista ,,Observatorul” din Toronto(Canada), care apare şi pe internet(www.observatorul.com) îi publică în numerele din mai-iunie articolul De la educaţie la creaţie(pag.10), în numărul din iulie articolul Mi-e dor de cei ce nu mai sunt…! , iar în numărul din 6 sept. ne publică un număr din ,,Scrisoare pastorală” în întregime şi o ,,ofertă de carte” cu toate cărţile pe care parohia noastră le are de vânzare. Bunul nostru prieten, Domnul Dr. Artur Silvestri din Bucureşti a publicat pe internet un dicţionar de Scriitori români contemporani, în care include şi fişa preotului Dvs. De asemenea, se îngrijeşte ca număr de număr din ,,Scrisoare pastorală” să apară pe internet. Acum este deja inclus numărul 115(1-15 august)(http//malovat.wordpress.com). De acolo pot fi citite de oriunde din lume ani în şir!
*
Îi mulţumim respectuos! ,,Scrisoarea”/115 o reia şi Domnul Ioan Miclău în revista Domniei-Sale, ,,Iosif Vulcan” din Sydney(Australia) .
(A se vedea şi pe internet la adresa:
http://revistaiosifvulcan.wordpress.com).
*
Universitatea ,,Ovidius” din Constanţa a programat pe preotul Dvs. să-şi prezinte teza de doctorat în cadrul catedrei de Drept canonic la 3 Sept., iar, dacă trece cu bine de această probă, să susţină examenul final şi teza de doctorat în şedinţă publică la 29 septembrie a.c. Sunt nişte praguri destul de înalte de trecut. Problema e să nu se împiedice! Sus, părinte, că se udă cărticelele!
* Am reuşit să facem o excursie-pelerinaj la Mânăstirea Schitul Topolniţa cu prilejul hramului din 29 august cu 60 adulţi şi numeroşi copii.
*
La 23 august am oficiat înmormântarea pentru Dumitru Ploştinaru(79 ani) din Bârda. La 25 augut am oficiat slujba înmormântării pentru Mănescu Alexandru (52 ani) din Malovăţ. Dumnezeu să-i ierte!
*
În cursul lunii august am donat pâine credincioşilor participanţi la slujbe şi unor bătrâni şi bolnavi din parohie astfel: 5 Aug.(Bârda): 86 pâini; 12 August(Malovăţ): 196 pâini; 15 Augut(Malovăţ): 185 pâini; 19 August(Bârda): 90 pâini. În total, s-au donat în cursul lunii august 557 pâini. Nu s-a donat pâine la toate slujbele, fiindcă brutăria din comună s-a închis pentru o perioadă nedeterminată. Vom vedea cum vom putea rezolva această problemă în viitor, fiindcă nu vrem să renunţăm la un obicei frumos, care s-a încetăţenit în parohia noastră de-a lungul anilor.
*
În luna septembrie avem următorul program de slujbe: astfel:
1 Sept. (Malovăţ-Bârda); 2 Sept.(Bârda); 7 Sept.(Bârda-film, seara); 8 Sept.(Bârda-slujbă; Malovăţ- pomeniri-la prânz); 9 Sept.(Malovăţ); 14 Sept. (Malovăţ-slujbă; Bârda, pomeniri dimineaţa, iar seara film la Malovăţ); 15 Sept.(Malovăţ-Bârda); 16 Sept.(Bârda); 22 Sept.(Malovăţ-Bârda);
23 Sept. (Malovăţ); 30 Sept. (Bârda).
În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă sau la telefon : 0724. 99. 80. 86 sau 0788.06.23.67. Mai poate fi contactat pe internet la adresele:
stanciulescubarda@gmail.com, stanciulescu_alexandru@yahoo.com sau alexandru.stanciulescu.barda@gmail.com
*
Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al.Stănciulescu-Bârda
____________________________________________________________________________

Publicaţia bilunară „SCRISOARE PASTORALĂ“ este fondată de Pr. dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda şi apare în ediţia „pe hârtie“ având ca editor Parohia Malovăţ din jud. Mehedinţi. Ediţia on-line este realizată prin colaborarea dintre Parohia Malovăţ, Mehedinţi şi ARP – ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU, Bucureşti – România, în cadrul unui program ARP de promovare a presei româneşti alternative, care cuprinde numeroase periodice editate de români de pe toate meridianele.

 

%d blogeri au apreciat asta: