„Scrisoare pastorală” nr. 106

Dragii mei enoriaşi!

Mai sunt câteva zile până la Sfintele Paşti. Mulţi dintre Dvs. v-aţi străduit să ţineţi postul în întregime. Dumnezeu să vă răsplătească! Mulţi au ţinut prima săptămână şi ultima săptămână din post. Indiferent cât aţi putut să ţineţi, important este să-l fi ţinut cu bucurie, ci nu din silă sau ca pe o corvoadă. Amintiţi-vă de cuvintele Mântuitorului spuse Sfinţilor Apostoli: „Iată, satana v-a cerut pe voi să vă cearnă, cum se cerne grâul de neghină!“ Este o avertizare care se adresează oamenilor din toate timpurile şi din toate locurile, inclusiv nouă. Este o strădanie permanentă a diavolului de a răpi câţi mai mulţi dintre noi. Aceasta cu voia lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca cei supuşi încercărilor să se călească în luptă. Există un război nevăzut permanent între Bine şi Rău. Omul are libertatea de a se situa de orice parte a baricadei, a liniei de front. Nici Dumnezeu nu-i lezează libertatea de a alege de partea cui se situează, adică libertatea de voinţă. Nici diavolul nu-l poate forţa pe om să-l urmeze. Doar îl păcăleşte cu tot felul de momeli, de ispite şi curse. Pe câmpul de luptă se nasc eroii, în nici un caz în pat, în faţa televizorului. E posibil ca cei ce se luptă să piardă o luptă sau mai multe. Important este să nu piardă războiul şi să lupte până la sfârşit, pentru a primi de la Dumnezeu cununa biruinţei. Cel ce luptă e posibil să se mai şi murdărească de noroi, de sânge, să fie şi răniţi, uneori chiar şi ucişi. Aşa este în război. Tot acolo se ivesc laşii, trădătorii, puturoşii, nemernicii şi alţii asemenea. Alegerea aceasta este cernerea de care vorbeşte Mântuitorul. Noi, creştinii, avem la dispoziţie arme puţine, dar puternice: rugăciunea, postul şi faptele bune. Când armele noastre nu sunt suficiente, ori ne simţim copleşiţi de puterea celui rău, putem să apelăm cu încredere la ajutorul sau harul lui Dumnezeu. Acesta ne devine ca o platoşă puternică, ce ne apără de săgeţile otrăvitoare ale celui rău. Dacă folosim sau nu armamentul sau muniţia din dotare depinde însă numai de noi, de fiecare. Iată că în această perioadă avem posibilitatea să folosim şi rugăciunea, şi postul, şi faptele bune. Nu pregetaţi. Vrăjmaşul abia aşteaptă să vă vadă nepăsători. Urcuşul spre înviere e greu. Dacă vă poticniţi, chemaţi – L pe Domnul Hristos să vă ajute să vă duceţi crucea şi El nu va întârzia să vină. Şi pe El L-a ajutat un pământean pe Golgota. Dumnezeu să ne ajute şi pe noi să ne ducem cu bine crucea pe golgota vieţii noastre. Amin.

*

De câte ori vine 4 Martie îmi amintesc cu înfiorare de tragedia ce s-a abătut asupra ţării noastre în 1977. Mai tulburătoare ca oricând îmi sunt amintirile în primăvara acestui an, când se împlinesc… iată, treizeci de ani de atunci. Să ne ferească Dumnezeu să mai trăim asemenea experienţe! E bine, totuşi, să ni le reamintim cei ce le-am trăit, să le spunem şi celor tineri, pentru a înţelege fiecare din noi mai bine cât de firavă este firea omenească şi cât de mult avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu! Voi relata în cele ce urmează doar cele întâmplate cu fostul meu profesor de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, regretatul Nicolae Fer. Alte asemenea amintiri altădată. L-am cunoscut în toamna anului 1976. Venise la noi la facultate ca asistent. Eram în ultimul an. Venea la sala noastră de cursuri punctual. Intra sfios şi tremurător. Era scund, slab, firav şi delicat ca o fată bine crescută. Degetele lui erau subţiri ca nişte fire, obişnuite doar cu filele cărţilor şi uneltele de scris. Purta un costum negru, bine călcat şi periat, cămaşă albă şi cravată. Era elegant în felul său, dar nu pentru a se mândri cu asta, ci cred că era elegant din respect pentru instituţia pe care o deservea, Facultatea de Teologie din Bucureşti. Am aflat repede că era singurul fiu al unui preot din Ardeal şi că a făcut doctoratul în Germania, încununându-şi studiile cu un strălucit examen trecut cu „magna cum laudae“. Cei mai mulţi dintre noi îl depăşeam ca înălţime şi robusteţe fizică, încât el însuşi părea un coleg de-al nostru. Când urca însă la catedră şi începea să vorbească, lucrurile se schimbau. Din om firav şi sfios sub aspect fizic ieşea la lumină o admirabilă robusteţe spirituală, o minte sclipitoare, o inteligenţă care promitea mult. Mai veneau atunci pentru a îndruma lucrări de doctorat la facultatea noastră marii profesori, precum părintele Dumitru Stăniloae, Ioan Coman, Petru Rezuş, Liviu Stan, Nicolae Balca, ori predau cursuri la facultate profesori de elită, precum Alexandru Elian, Ene Branişte, Ioan Rămureanu, Niculae Şerbănescu, Emilian Popescu, Dumitru Popescu, Constantin Corniţescu şi alţii. Nicolae Fer şedea la masă cu ei şi discuta probleme de înaltă ţinută intelectuală, ca de la egal la egal. Nicolae Fer era o speranţă a Teologiei Româneşti, a Bisericii Ortodoxe! Nenorocirea a venit după câteva luni de la începerea activităţii lui în Bucureşti. După cinci luni, Bucureştiul l-a strivit. La 4 martie 1977, Nicolae Fer era în apartamentul său cu tânăra sa soţie şi cu fiica lor de câteva luni. La ora 21,20, Nicolae Fer trecea în eternitate şi în amintire! Blocul în care locuia s-a prăbuşit. Nu ştiu dacă a putut să scape cineva cu viaţă. Oricum, Nicolae Fer cu familia sa nu a mai scăpat. Mai mult, au fost amestecaţi cu ciment, cărămidă şi moloz. Toată noaptea a încercat preotul Fer din Transilvania să-şi prindă băiatul la telefon, dar n-a reuşit. Nu cunoştea pe nimeni în Bucureşti. Dimineaţa a telefonat la facultate şi de acolo a aflat adevărul. A venit cât a putut de repede în capitală. Cu greu a reuşit să găsească toate bucăţile de carne şi oase din care fuseseră compuse trupurile celor dragi ai săi. Înmărmurit de durere, tatăl şi-a luat sicriele cu presupusele resturi din fiul, nora şi nepoata sa şi a plecat în Ardeal să le îngroape acolo, în pământ transilvan. Cu ani în urmă, când fiul îi plecase la studii, punându-l la tren, poate îi şoptise şi el: „– Să ajungi cât Coşbuc, cât Goga, cât Rebreanu, ori cât Stăniloae de mare!“ Dumnezeu ştie! în începutul acela de martie îndoliat, preotul Fer îşi îngropa nu numai fiul, ci şi speranţele! Dumnezeu să te ierte, Nicolae Fer!

În şedinţa sa din 25 martie a.c, Consiliul Parohial al parohiei noastre a hotărât că sunt necesare lucrări de văruire exterioară la biserica parohială din Malovăţ. De asemenea, a hotărât ca parohia noastră să acorde câteva ajutoare băneşti unor familii şi persoane cu dificultăţi legate de starea de sănătate sau cea economică. Preotul a fost însărcinat să ducă la îndeplinire aceste hotărâri. N-are încotro!

Urmare hotărârii Consiliului Parohial din 25 Martie a.c, preotul a contractat în aceeaşi zi lucrări de văruire exterioară la biserica parohială cu numiţii Diaconu Lucian şi Tudor Gheorghe. Văruirea s-a făcut manual, cu bidineaua. La 31 martie s-a finisat lucrarea, s-a făcut recepţia şi s-a efectuat plata. Manopera, materialele, impozitul şi asigurările sociale legate de această lucrare s-au ridicat la 600 lei. Toate au fost achitate.

*

Urmare hotărârii Consiliului Parohial din 25 Martie, preotul a trimis, prin poştă, ajutoare în valoare de câte 50 lei următorilor enoriaşi ai parohiei noastre: Pioştinaru Elena, Tudor Gheorghe (pentru soţie), Oproiu Dumitru (pentru fiică), Lupşa Gheorghe, Cojocaru Măria, Pană Ioana, Badea Leontina (pentru nepot), Căprioru Fica (pentru copil) şi Ştefu Constantin (pentru copil), toţi din Malovăţ, cât şi Mihăilescu Ana şi Mema Matilda din Bârda. În total s-au trimis ajutoare în valoare de 550 lei.

*

În cursul lunii martie s-a donat pâine credincioşilor participanţi la slujbe şi bolnavilor din sat astfel : 4 Mart. (Bârda): 138 pâini; 11 Mart. (Malovăţ): 230 pâini; 18 Mart. (Bârda): 134 pâini; 25 Mart. (Malovăţ): 240 pâini. Aşadar, în luna martie s-au donat 742 pâini. De asemenea, până la 31 Martie s-au donat 406 exemplare din Cartea de rugăciuni subvenţionată de Domnul Mihai Surugiu. Copiilor prezenţi la slujbe li s-au donat reviste donate de către Domnul Dr. Artur Silvestri din Bucureşti.

*

În cursul lunii Martie am făcut următoarele plăţi: 550 lei pentru ajutoare; 600 lei pentru văruirea bisericii din Malovăţ; 580 lei pentru crucea părintelui Dumitru Sfetcu; 120 lei pentru fotografia aceleiaşi cruci; 385 lei pentru pâinea donată în luna martie; 300 lei pentru taxele poştale la coletele cu cărţi expediate în ţară şi străinătate; 250 lei pentru făclii de Paşti. Pe ce dă popa banii!

Vineri seara, 16 Martie, la biserica de Bârda, seara, s-a transmis, prin calculator, slujba Paraclisul Maicii Domnului, cântată de călugării români de la Mănăstirea Prodromul de la Muntele Athos. O vom transmite în curând şi la Malovăţ, cât şi alte asemenea slujbe, perle ale muzicii bisericeşti bizantine.

*

Domnul Dr. Artur Silvestri din Bucureşti ne-a făcut o surpriză de zile mari. Dânsul patronează cea mai mare companie românească de presă on-line (pe internet). Fiindcă primeşte de câţiva ani “ Scrisoare pastorală“, s-a gândit să-i deschidă un site special, ca să poată fi citită de oricine din lume. A introdus la adresa respectivă câteva numere din publicaţia noastră în februarie şi, până la 31 Marie, fusese citită de cca. 2000 de utilizatori ai internetului din ţară şi din străinătate. Publicaţia se găseşte la următoarea adresă on-line: http://malovat.worldpress.com. Oricine e conectat la internet o poate accesa. Sperăm ca în luna aprilie să conectăm şi parohia la internet. Ar fi mare nevoie.

*

Domnul primar George Bazavan a cumpărat 100 exemplare din cartea preotului Dvs., Scrisoare pastorală, vol. II. La fel a făcut şi cu volumul I anul trecut. Omul şi-a dat seama că o carte bună, pe care o citeşti de mai multe ori se uzează şi ca atare şi-a luat exemplare de rezervă, ca să aibă de citit până la adânci bătrâneţe. Aşa cititor! L-a depăşit de data aceasta şi pe Prea Sfinţitul Episcop Nicodim, care n-a mai cumpărat de data aceasta decât 15 exemplare. Le mulţumim cordial!

Proiectul pentru dispensarul comunal a fost realizat într-o primă formă de către o echipă de ingineri şi proiectanţi condusă de Dl. Ing. Drăcea, fostul director al Institutului de Proiectări Mehedinţi. Au fost consultate organele medicale competente şi proiectul a fost restituit pentru efectuarea retuşurilor necesare, conform observaţiilor. Lucrarea se va ridica la aprox. 500.000 lei, noi, adică cinci miliarde lei vechi.

*

Doamna Omir Lucreţia din Bucureşti, fiică a satului Malovăţ, a donat 200 Iei pentru sfeşnice. Doamna Fleck Măria din Koln (Germania), fiică a regretatului Rolea Petre din Bârda, a donat bisericii din Bârda 100 lei, iar doamnei Răulescu Eleonora 20 lei, pentru ca să îngrijească mormântul părinţilor săi. Domnul Col. Ionaşcu Gheorghe din Bucureşti, fostul comandant al Poliţiei Circulaţiei din capitală, a trimis 100 lei drept contribuţie de cult pe 2007. Domnul Mănescu Iulius-Claudiu din Tr. Severin, fiu al lui Mănescu Iulius din Malovăţ, a donat bisericii din Malovăţ 100 lei. Domnişoara Dr. Rusu Narcisa din Tr. Severin, nepoată a lui Bădiţă şi Sofia Luca din Bârda, a donat alţi 100 lei bisericii din Bârda. Doamna Rolea Marina din Bârda a mai adăugat 50 lei la contribuţia de cult, totalizând 81 lei, iar Doamna Aurica Zăuleţ din Tr. Severin a dat 50 lei, drept „prima rată la contribuţia de cult“, după cum ţine să precizeze soţul dânsei, Domnul Ing. Gheorghe Zăuleţ ceea ce o înscrie în rândul fruntaşilor parohiei noastre. De asemenea, Domnul Tărăbâc Cristi din Tr. Severin fiul lui Gicu Tărăbâc din Malovăţ a donat suma de 50 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor pentru ajutoarele date bisericilor noastre!

*

La data de 17 Martie, preotul Dvs. a susţinut examen la disciplina Relaţii internaţionale la Facultatea de Drept a Universităţii „Spiru Haret“ din Bucureşti. Încheie astfel o lungă sesiune de 12 examene, care durează de la 25 ianuarie. Când n-are omul de lucru, îşi face! Dorinţa de a urma a doua facultate s-a născut din timpul seminarului, dar nu s-a putut realiza. Era student la teologie, când a mers în audienţă la Ministerul învăţământului, ca să ia aprobare să susţină examen la Facultatea de Istorie. Nu voia să plece din domeniul teologic, ci să înveţe istorie şi cum să facă istorie, pentru a putea scrie în acest sens. Inspectorul general Nicolae i-a spus atunci: “ Poţi să ai zece doctorate în teologie, dar în faţa legii figurezi cu opt clase!“ Asta din cauză că seminarul teologic nu echivala cu liceul. Student la teologie, şi-a luat diploma de opt clase, şi-a făcut dosarul şi a dat examen de admitere la liceu, secţia fără frecvenţă. Venea în vacanţe, ori cu învoire şi susţinea examenele la liceu. A făcut cei cinci ani, a susţinut şi bacalaureatul, dar când a fost la istprie, nu s-a mai putut să ajungă. Istoria era facultatea care pretindea, alături de cele de Drept, Filozofie şi „Ştefan Gheorghiu“ recomandare din partea organizaţiei de bază a partidului sau uteceului din care candidatul făcea parte. Cum la vremea aceea nu mai era utecist şi nici membru de partid nu devenise, nu se putea înscrie la examenul de admitere pentru istorie. A scris articole, sfudii şi cărţi de istorie de-a lungul timpului, dintre care unele au fost citate şi apreciate şi de specialişti în domeniu. A avut mereu convingerea că pe drumurile publice nu conduc vehicule numai şoferii profesionişti, ci şi cei amatori. Acum, când soarele e spre chindie, s-a ivit nevoia să urmeze a doua facultate. Situaţia este asemănătoare aceleia când cineva iubeşte o fata îa optsprezece am şi se însoară cu ea la şaptezeci. Aceleaşi persoane sunt, sedaşi act social şî totuşi… parcă nu mai este acelaşi lucru! Asta este!

Profesorul Alexandru Moraru de la Cluj a publicat la Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române câteva volume masive pe tema Biserica Ortodoxă Română tntre anii 1885 – 2000. În volumul III, partea I(Bucureşti, 2006, 820 pag.), la pagina 446 vorbeşte şi de preotul Dvs. şi o parte din lucrările sale. De asemenea, îi citează mai multe articole de istorie, pe parcursul volumelor respective.

*

Preotul Dvs. a primit invitaţie de a participa la AI VIII – lea Congres Internaţional de Dacologie, ce va avea loc la Bucureşti în zilele de 20-21 Iulie a.c. Congresul este organizat de către “ Dacia Revival International Society“ din New York, condusă de istoricul român, Dr. Napoleon Săvescu. Întrucât nu este la prima participare de acest fel, pentru preot invitaţia este destul de ispititoare şi s-ar putea să-i de curs. La congres şi-au anunţat deja participarea istorici din Bulgaria, Canada, Elveţia, Germania, Italia, Israel, Macedonia, Serbia, Slovacia, Rusia, SUA şi alte ţări. S-ar cuveni să fie cineva şi din Bârda! Păi nu?

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Bucureşti a solicitat parohiei noastre următoarele eirţi ale preotului Dvs. : Drept canonic, Justiţia şi proverbul românesc şi Vechea legislaţie bisericească bănăţeană. Sunt lucrări care prezintă interes pentru completarea fondurilor bibliotecii acestei înalte instituţii juridice.

Domnul Mihai (MiIică) Surugiu de la Reşiţa, fiu al satului Malovăţ, donatorul banilor necesari publicării Cărţii de rugăciuni, ce vi s-a donat Dvs. , petrece anul acesta, împreună cu Doamna, zece zile în Israel. Va avea fericitul prilej să participe la toate slujbele de la Paşti la Ierusalim şi la alte Locuri de Sfântă aducere aminte, legate de viaţa şi activitatea Mântuitorului. Este un prilej, pe care puţini muritori îl au. Dumnezeu să le ajute să se întoarcă sănătoşi, cu adevărat folos sufletesc! S-ar putea să fie primul fiu al comunei noastre, care să fi ajuns pe acolo! Câţi alţii nu şi-ar dori un asemenea privilegiu, dar…

*

În cursul lunii aprilie avem următorul program de slujbe: 1 Apr.: Bârda; 2 Apr.: Malovâţ (seara denie, le la ora 18); 3 Apr.: Bârda (seara denie, de la ora 18); 4 Apr.: Bârda (spovedit şi grijit la biserică şi în sat de dimineaţa), Malovăţ (denie de la ora 18); 5 Apr.: Bârda (pomeniri la biserică, dimineaţa); Malovăţ (ceasurile, Vecernia cu Liturghia Sf. Vasile şi pregătirea Sfintei împărtăşanii pentru bolnavii din timpul anului); Bârda (denie seara de la ora 18 cu citirea celor 12 Sfinte Evanghelii); 6 Apr.: Malovăţ (spovedit şi grijit la biserică şi în sat dimineaţa); Bârda (denie cu Prohod, începând de la ora 18); Malovăţ (film cu patimile Mântuitorului reflectate în iconografia bizantina, de la ora 19 , denie cu Prohod de la ora 21); 7 Apr.: Malovăţ (spovedit şi grijit la biserică şi în sat dimineaţa, seara pomeniri la biserică la ora 19; slujba Sfintei învieri la ora 23); 8 Apr. (Malovăţ, se continuă slujba Sfintei învieri cu Sfânta Liturghie până la ora 2; Bârda, slujba Sfintei învieri, începând de la ora 3); 9 Apr.: (Bârda, slujbă completă, Utrenie şi Sfânta Liturghie. Se face slobozirea Paresimilor la vii); 10 Apr. (Malovăţ, slujbă completă, Utrenie şi Sfânta Liturghie. Se face slobozirea Paresimilor la vii şi se termină Sfânta împărtăşanie pentru bolnavi); 14 Apr. (Bârda, pomeniri la biserică şi cimitir dimineaţa; Malovăţ, pomeniri la biserică, cimitir şi acasă; Bârda, pomeniri acasă după-amiază, dacă este cazul); 15 Apr. (Bârda); 16 Apr.: curăţenie generală la ambele biserici; 21 Apr. (Malovăţ şi Bârda); 22 Apr. (Malovăţ); 23 Apr. (Bârda, slujbă; Malovăţ, pomeniri la ora 12); 28 Apr. (Malovăţ şi Bârda); 29 Apr. (Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la şcoală, acasă sau la telefon : 0724.99.80.86.

Dumnezeu să vă ajute să întâmpinaţi Sfintele Sărbători ale Pastelul cu sănătate, cu pace, cu bucurii în suflet şi în familiile Dumneavoastră. Hristos a înviat!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: