„Scrisoare Pastorală” nr. 103

Dragii mei enoriaşi! O întâmplare înfiorătoare a zguduit în aceste zile comuna noastră şi cele din jur. Un fiu al satului Puţinei, trecut binişor de 20 de ani, a fost împuşcat în cap de carabinierii italieni. Nu comentăm aici fapta sau faptele pentru care autorităţile italiene au recurs la o asemenea soluţie faţă de tânărul român. Oricum, gravitatea faptelor şi împrejurările în care a fost răposatul se vor stabili prin cercetările ce se fac. Problema însă ar trebui să dea de gândit tuturor tinerilor noştri, care sunt bântuiţi de mirajul depărtărilor. Ar trebui să înţeleagă că acolo reuşesc cu adevărat doar cei care se bazează pe muncă cinstită şi cei ce respectă legile statelor respective cu stricteţe. Credem că a trecut vremea, când infracţiunile erau meserie de bază pentru mulţi dintre cei ce-şi luau lumea în cap, ca să-şi caute norocul. Dovadă în acest sens nu este numai tânărul din Puţinei, ci şi alţii, pe care Dumneavoastră îi ştiţi mai bine, ce sunt astăzi după gratii. Tehnica a evoluat astăzi atât de mult, încât doar naivii mai cred că pot să facă ilegalităţi, fără să fie descoperiţi. E nevoie să ne caracterizeze pe fiecare dintre noi şi mai ales pe tinerii ce pleacă în depărtări seriozitatea, cinstea, hărnicia şi buna-cuviinţă românească. Să nu uite cei ce pleacă de acasă să-L roage şi pe Dumnezeu să le fie tovarăş de drum, iar ei să se comporte în aşa fel, încât niciodată să nu-L supere pe Dumnezeu. Cu siguranţă că atunci vor fi respectaţi şi de oameni şi câştigul va fi înzecit şi însutit!

*

(Continuare din numărul trecut) Bătrâneţea în sine, fără perspectiva eternităţii, fără patosul creaţiei, fără o activitate susţinută de un ideal, e dramatică pentru cel ce o trăieşte. În astfel de cazuri, izolarea, sentimentul de inutilitate socială este ucigător. Izolarea vine fie din partea familiei, de obicei a urmaşilor, fie din partea comunităţii, a societăţii. Creatorul anonim a surprins şi aceste aspecte deloc neglijabile: „A fi bătrân uitat“, „afi bătut de brumă“, „a fost stâlpul casei şi acum ajuns poprea“, „Armăsarul când îmbătrâneşte ajunge la râşniţă“, „bătrăneţele îşi fac râs de om“, “ câinele după ce năpârleşte nu mai trebuieşte“, „cuiul cel nou scoate pe cel vechi afară“, „la omul bătrân cucul nu cântă“, „mătura veche ajunge la gard“, „şi măgarul e bătrân, dar îl încalecă copiii“. Drama aceasta este sporită în momentul în care bătrânul este neînţeles de cei din mediul în care trăieşte; este puternic amplificată, dacă cei cu care convieţuieşte îl ironizează, îl insultă, îl nedreptăţesc: „de lupul bătrân şi câinii îşi bat joc“, „lupul când îmbătrâneşte şi şoarecii încalecă pe el“. În astfel de cazuri, cei mai mulţi ajung la concluzia că singura ieşire din labirint este „sapa şi lopata“.

Paralel cu asemenea stări dramatice, cu acest tip de bătrâneţe nefericită, întâlnim în proverbe tipul de bătrân fericit, mulţumit de realizările vieţii sale. Surprindem în aceste cazuri grija de a clădi, de a asigura o astfel de bătrâneţe încă din anii tinereţii, după cum ne învaţă şi proverbele. Viaţa nu iartă, doar câteodată uită să răsplătească virtutea, înţelepciunea şi munca cinstită! Frumuseţea bătrâneţii nu este, aşadar, întâmplătoare. Încă din tinereţe i se pun temeliile prin muncă, prin înţelepciune, cinste, omenie şi economie. Proverbele sunt destul de numeroase şi doar citarea câtorva este concludentă în acest sens: „adună argint la tinereţe,/ ca să ai aur la bătrâneţe“, „adună la tinereţe,/ ca să ai la bătrâneţe“, „cine învaţă la tinereţe/ se odihneşte la bătrâneţe“, „cine nu învaţă la tinereţe/plânge la bătrâneţe“, „de vrei să te joci la bătrâneţe/păzeşte-te la tinereţe“, „la bătrâneţe se simte cine nu s-a cruţat la tinereţe“, „la tinereţe cine nu lucrează,/ la bătrâneţe râiază“, „seamănă la tinereţe,/ ca să ai ce culege la bătrâneţe“, „vor veni bătrâneţele/să-l întrebe unde sunt tinereţile“.

Se poate observa atenţia care se acordă înţelepciunii, ştiinţei, cărţii, muncii şi economiei, viaţa fiind înţeleasă ca un tot unitar, fiecare parte sau etapă având rosturile ei bine definite. O bătrâneţe fericită, aşa cum o înţelegem din proverbe, se asigură prin următoarele: activitate utilă, în măsura posibilităţilor fiecăruia, activitate creatoare, care să corespundă idealului, pasiunii vieţii fiecăruia, o familie unită şi înţelegătoare, urmaşi cu iubire şi respect faţă de bătrâneţe, baza materială asigurată, bucurii de tot felul, care să împlinească viaţa. Găsim numeroase proverbe care ne arată atât nevoia firească de bătrâni a oricărei societăţi civilizate, cât şi respectul şi cinstea ce trebuie acordate acestei categorii de cetăţeni, fie că ne sunt rude, fie prieteni, cunoscuţi, sau, pur şi simplu, bătrâni: „cine n-are bătrân să-şi cumpere, cine are să nu-l vândă“, „bătrânii satului ca câinii la o turmă“, „dă-mi, Doamne, puterea tânărului şi mintea bătrânului“, „de bătrân nu râde, că bătrân ai să fii“, „este tânăr între tineri şi bătrân între bătrâni“, „Găina bătrână face ciorba bună“, „la omul bătrân să nu-i muţi cuvântul“, „prieteni noi să-ţi faci, dar d-ăi bătrâni să nu te laşi“, „tinerii înaintea bătrânilor să aibă ochi, iară nu gură“, „vorba bătrânească mulţi bani preţuieşte“, „vulpea bătrână nu cade în curse“, „pe bătrân să-l cinsteşti ca pe un părinte şi pe orice tânăr cape un copil să-l ai“, „pe cel mai mare şi mai bătrân la orice adunare să-l cinsteşti cu locul tău, când alt loc nu mai are“, „să cinsteşti pe cei bătrâni şi de sfat să le mulţumeşti“, „să te ruşinezi de cărunteţele celui bătrân, ca şi de tine alţii să se ruşineze“, „între bătrâni să te amesteci şi de cel mai înţelept să te lipeşti“, „înaintea celui cărunt să te scoli cu cinstea ta“, „părul cel alb să-l cinsteşti, ca cinste şi tu să dobândeşti, când părul alb vei dobândi“ (Continuare în numărul viitor).

 

*

Duminică, 11 februarie, Consiliul Parohial s-a întrunit în şedinţă de lucru, la convocarea preotului paroh. Pe ordinea de zi, printre altele, s-a aflat situaţia Dispensarului comunal şi a farmaciei comunale. Se ştie de către toţi cetăţenii comunei noastre, că actuala clădire a dispensarului nu mai este funcţionabilă. Datorită alunecărilor de teren, clădirea ameninţă să cadă dintr-un moment în altul. Salariaţii dispensarului şi toţi cei ce merg la consultaţii şi tratamente sunt în permanent pericol de a fi striviţi sub dărâmături, la cea mai mică mişcare seismică. Una dintre asistente pleacă în curând în Italia, având toate aprobările în acest sens, iar doctoriţa şi-a depus dosarul pentru a pleca în Franţa. Ceilalţi salariaţi îşi caută viitorul loc de muncă. Actuala clădire a trecut, conform legii, în patrimoniul primăriei, urmând ca aceasta s-o vândă prin licitaţie publică medicului din comună. Este greu de crezut că se va găsi vreun medic, care să cumpere o clădire uriaşă, cu etaj şi nenumărate camere, s-o demoleze, fără speranţa că ar putea recupera ceva din valorificarea deşeurilor şi apoi să construiască din banii săi proprii o altă clădire, conform normelor impuse de autorităţile sanitare, pentru ca acea clădire să poată să funcţioneze ca dispensar în comuna noastră. Iarăşi e greu de crezut că un asemenea medic, la plecarea din comună sau la ieşirea la pensie, va găsi pe un alt medic dispus să-i cumpere dispensarul, pentru a putea continua activitatea în el. Primăria are alte priorităţi în momentul de faţă, aşa că dispensarul rămâne cenuşăreasa instituţiilor de pe raza comunei noastre. In această situaţie, membrii Consiliului Parohial au analizat propunerea preotului paroh de a prelua parohia noastră această sarcină. Drept urmare, consilierii au însărcinat pe preot să convoace Adunarea Parohială în şedinţă extraordinară de lucru, pentru duminică, 25 Februarie, pentru a analiza posibilităţile pe care le-ar avea parohia noastră de a realiza un edificiu conform normelor standard, pe care să-l pună la dispoziţia cadrelor medicale ce vor dori să lucreze în comuna noastră. Preotul s-a conformat hotărârii şi în aceeaşi zi a transmis convocarea tuturor membrilor Adunării Parohiale. Sperăm să realizăm un lucru bun şi de folos comunei noastre. Nu facem astfel concurenţă altor instituţii din comună, ci, dimpotrivă, chemăm toate celelalte instituţii, factorii administrativi şi economici de pe raza comunei şi din afara ei, să ne sprijine în realizarea acestui obiectiv. Dacă el este bun, cu siguranţă ne va întinde şi Dumnezeu o mână de ajutor.

 

*

Începe Postul Sfintelor Paşti. Este un prilej fericit pentru fiecare dintre noi de a mai pune câteva cărămizi la zidirea noastră sufletească. Să nu pregetăm s-o facem. Postul propriu-zis de mâncare, faptele bune, participarea la slujbe, rugăciunea, Sfânta Spovedanie, Sfânta împărtăşanie, iată câteva trepte, pe care, păşind, ne putem apropia mai mult de Dumnezeu. Haideţi să încercăm! Nu se poate să nu reuşim.

Se spune că era un stareţ bătrân, foarte credincios şi clarvăzător, adică vedea cu ochii sufletului cele ce oamenii obişnuiţi nu puteau să vadă. Avea în mănăstire un ucenic tare vrednic şi -l iubea stareţul ca pe copilul său. Într-o zi s-a pripăşit în acea mănăstire un călugăr pribeag, venit din altă ţară, bolnav şi tare amărât. A locuit în mănăstire câteva luni, dar boala sau poate necredinţa îl împiedecau adesea să meargă la rugăciune, la slujbe. Mai mult, nici la muncile pe care ceilalţi călugări le săvârşeau el nu lua parte. Şedea mai mult retras în chilia sa. A murit călugărul pribeag şi bătrânul stareţ a văzut cu ochii minţii lui cum a venit un cor de îngeri şi i-au luat sufletul şi s-au înălţat cu el la cer. A fost impresionat stareţul de aşa cinste ce i se dădea pribeagului. Întâmplarea a făcut ca la puţine zile să se îmbolnăvească şi călugărul tânăr şi vrednic, ucenicul stareţului. Toţi vieţuitorii mănăstirii se rugau pentru sănătatea lui şi-l vizitau şi-l încurajau într-una. Fiindcă se trăgea dintr-un sat apropiat, au fost anunţate şi rudele lui după trup şi au venit cu mic cu mare părinţi, fraţi, surori şi rudenii. S-a sfârşit călugărul şi cu mare jale a fost prohodit de toţi. Stareţul a văzut, însă, cu ochii minţii lui, cum sufletul tânărului său ucenic a plecat singur spre înălţimile cerului. S-a rugat mult stareţul să-i descopere Dumnezeu taina aceasta, fiindcă-l ştia pe ucenic un om tare credincios şi cu multă tragere de inimă pentru cele sfinte, lată că, într-o noapte, stareţului i s-a arătat în vis un înger şi i-a spus: „– Ucenicul tău nu a fost mai puţin credincios decât călugărul pribeag, numai că el i-a avut alături pe toţi cei dragi ai lui şi aceştia l-au însoţit cu iubirea şi cu rugăciunea lor până la cer; pribeagul nu a avut însă pe nimeni şi de aceea a trimis Dumnezeu corul de îngeri să-l însoţească. Destul purtase în viaţă crucea singurătăţii, a străinătăţii şi a depărtărilor!“

 

*

Sunt multe mănăstiri, în care vieţuitorii, fie călugări, fie călugăriţe, nu mănâncă niciodată carne. Era însă o mănăstire, în care călugării nu mâncau decât pâine şi apă. La o astfel de mănăstire s-a dus într-o bună zi episcopul locului în vizită. Bieţii călugări s-au făcut luntre şi punte, ca să-i pregătească o masă pe cinste. Pentru aceasta au tăiat un ied şi l- au pregătit aşa cum s-au priceput şi ei. Seara, pe când episcopul purta o discuţie liberă cu călugării din acea mănăstire, unul dintre ei, mai curajos, a îndrăznit şi l-a întrebat: „– Prea Sfinţite, cum aţi găsit carnea noastră de ied?“ Episcopul, zâmbind, i-a răspuns: „– Din întâmplare, sub o frunză de salată!“

 

*

Familia Cecilia şi Gheorghe Verdeş din Tr. Severin a făcut o donaţie de zile mari bisericii din Malovăţ. Aceasta constă din două sfeşnice, o cruce portabilă pentru Sfânta Masă şi o cădelniţă, toate poleite. Costul acestor obiecte de mare valoare artistică şi religioasă se ridică la suma de 1330 lei. Dumnezeu să răsplătească gestul cu adevărat nobil al acestei familii, mai ales că nu este la primul gest de acest fel, pe care-l face în parohia noastră!

 

*

Doamna Mătuş Natalia din Timişoara, veche cititoare a publicaţiilor noastre, a donat parohiei noastre 100 lei; Domnul Mustaţă Constantin din Pătulele (MH) a donat 75 lei; Doamna Papa Camelia de la Banca Comercială din Tr. Severin a donat 50 lei; Doamna Crăciunescu Valeria şi Domnul Mandrilă Radu din Câmpulung Moldovenesc (SV) au donat câte 50 lei. Doamna Taki Camelia din Rukendorf (Germania), fiica răposatului Mucioniu Gheorghe din Barda, a donat 67 lei. Doamna Garbovan Niculina din Barda s-a înscris în rândul fruntaşilor parohiei, achitând încă 50 lei şi totalizând astfel la contribuţia de cult 72 lei. Dumnezeu să le ajute!

 

*

Părintele Marius Porumbelu de la parohia Halânga mi-a spus că primăria Izvorul Barzii a donat Parohiei Halânga 300.000.000 lei pentru construcţia bisericii de la Puţinei şi 200.000.000 lei pentru renovarea şi pictarea celei de la Halânga. Anul trecut aceeaşi primărie donase în preajma Sfintelor Paşti cam tot pe atât, după cum spunea atunci Părintele Gheorghe Matei, pentru renovarea bisericilor din Scânteieşti şi Izvorul Barzii. La aceasta din urmă i-a pus primăria tâmplărie de termopan în ultima vreme, după cum a ţinut să precizeze Părintele Porumbelu. Nu se poate spune că e mai bogată primăria Izvorul Barzii decât primăria Malovăţ. Totul depinde, ca peste tot, de primar şi Consiliul Comunal. Se pare însă că acolo se ceartă mai puţin şi fac mai mult.

 

*

Am achitat suma de 1850 lei protoieriei pentru lumânări şi 1330 lei pentru obiectele menţionate mai sus, a căror plată a fost suportată de familia Gheorghe şi Cecilia Verdeş.

 

*

Sâmbătă, 3 Februarie, preotul Dvs. a susţinut examen pentru anul 1 la Facultatea de Drept a Universităţii „Spiru Haret“ la disciplina Teoria generală a Dreptului, iar pe 11 Februarie la Drept Constituţional. Examenele s-au dat pe calculator. A primit nota 8 la amândouă.

*

La 7 Februarie am oficiat, împreună cu P. C. Pr. Marius Porumbelu de la Parohia Halânga înmormântarea Constanţei Paicu (77 ani). Dumnezeu s-o ierte! Banii de la odihne i-am dăruit părintelui Porumbelu pentru pictura bisericii de la Halânga.

 

*

În cursul lunii Februarie avem următorul program de slujbe: 2 Febr. (Malovăţ – slujbă, pomeniri dimineaţa la Barda); 3 Febr. (Malovăţ-Bârda); 4 Febr. (Barda); 10 Febr. (Malovăţ-Bârda); 11 Febr. (Malovăţ); 17 Febr. (Malovăţ-Bârda); 18 Febr.(Bârda); 19 Febr. (Barda, slujbă de seară); 20 Febr.(Malovăţ, slujbă de seară); 21 Febr. (Barda, slujbă de seară); 22 Febr. (Malovăţ, slujbă de seară); 23 Febr. (spovedit şi grijit în Barda, la biserică şi în sat, seara slujbă); 24 Febr. (spovedit şi grijit la Malovăţ, la biserică şi în sat, pomeniri la Barda, seara slujbă la Malovăţ); 25 Febr. (Malovăţ). Slujbele de seară încep la ora 17(5). În restul timpului, la orice oră din zi şi din noapte, preotul poate fi găsit acasă, la biserică, la şcoală sau la telefon 0724.99.80.86.
Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Preot ALEXANDRU STANCIULESCU-BARDA

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: