„Scrisoare Pastorală“ nr. 120

Dragii mei enoriaşi!
Tot mai des am nefericitul prilej să văd şi să aud tot felul de nebunii ale lumii acesteia, care mă fac să cred că trăim vremuri apocaliptice, de sfârşit de veac. Parcă dracul a luat în stăpânire lumea lui Dumnezeu şi o călăreşte cum îi place şi-şi bate joc de ea cum i se năzare. Nu se termină un război şi începe altul; zilnic auzi de tot felul de crime şi de acte teroriste; cataclisme naturale, precum cutremure, inundaţii, alunecări de teren, erupţii vulcanice, tornade, incendii fără precedent şi multe alte nenorociri se abat în mod obişnuit peste noi. Boli de tot felul, care mai de care mai periculoase, seceră milioane de vieţi omeneşti şi medicina rămâne fără putere în faţa lor; nedreptăţi strigătoare la cer, falsuri şi excrocherii în toate straturile sociale te întâmpină la tot pasul. Mita, nepotismul, favoritismul, şantajul şi interesul fac ca să fie promovaţi spre vârfurile piramidelor sociale şi instituţionale tot felul de pămpălăi şi de popândăi. Nu mai întâlneşti oameni, care să lupte pentru interese sociale şi naţionale măreţe; atât de puţini îşi mai închină viaţa ştiinţei, culturii şi artei. Tot felul de interese meschine şi de mahala, tot felul de îmbârligături şi de păienjenişuri îţi întunecă orizontul.
Multe din biserici sunt goale în duminici şi sărbători. Atâţia credincioşi sunt nemulţumiţi de prestaţia unor preoţi, care şi-au uitat demult rostul pe lume. Presa îi disecă pe ierarhi, precum studenţii de la medicină broaştele în laborator. Copiii nu mai au motive să înveţe carte; mulţi profesorii uită adesea de misiunea ce le-a încredinţat-o societatea. E destul ca vreunul să se remarce prin muncă şi cinste şi de îndată sar asupra lui dulăii şi-l sfâşie. Nu e nevoie de modele, nu e nevoie de repere morale. Cu cât bâjbâie mai mult mulţimea în bezna inculturii, cu atât e mai uşor de manevrat şi de prostit.
Pline sunt cârcimele zi şi noapte! Până către zi creştini botezaţi oficiază acolo slujbă lui satan. Licori de toate felurile, culorile şi preţurile se scurg pe gâtul ,,vitejilor” noştri. Alcool, tutun, muzică infernală, dansuri fără noimă, înjurături şi tot felul de vorbe grele sunt doar câteva dintre ,,jertfele” ce le aduc cei de acolo lui satan. Atâţia tineri de-ai noştri ca bradul au rămas o amintire; atâţia alţii se clatină pe drum ca nişte stafii. Atâtea familii s-au destrămat cu vremea din cauza băuturii; atâţia copiii nevinovaţi au rămas pe drumuri!
La toate cele de mai sus, s-a adăugat zilele acestea, asemenea unei bomboane pe colivă, o ştire, care m-a lăsat fără replică: nunta căţelii. Un indian s-a căsătorit cu o căţea, după tot ritualul tradiţional. Era semiparalizat şi un vrăjitor i-a dat leacul: căsătoria cu o căţea! Apărea jigodia la televizor şi pe internet gătită ca o mireasă! Lumea era entuziasmată de comedie. Dracul putea să-şi frece ghearele fericit! Reuşise încă o dată (pentru a câta oară!) să-şi bată joc de regele creaţiei lui Dumnezeu: Omul! Doamne, Doamne, mare e răbdarea Ta!
*
Mare pişicher era nea Nache. Îi plăcea cheful, muierile, voia bună şi trândăveala. De muncit nu muncea, dar de câştigat câştiga. Nu-şi făcea palat, nu-şi cumpăra avere, n-avea vite, n-avea griji, dar în cârciumă era mereu prezent. De unde făcea rost de bani, puţini ştiau, dar aceia la alţii nu spuneau. Se fripseseră, se arseseră ei înşişi, iar după aceea simţeau parcă nevoia să mai lase şi pe alţii s-o plătească. Se simţeau mai bine dacă nu erau ei singuri păcăliţii. Cu cât erau mai mulţi în acea stare, cu atât li se părea mai onorabil. Nea Nache îi înşelase ba cu una, ba cu alta, le luase banii, le dăduse de băut şi lor. Nici nu – 1 puteau urî. Nu mai era vorba de bătaie, de răzbunare. De altfel, nea Nache era un zdrahon cât toate zilele şi la o adică ar fi fost în stare să – 1 strângă pe oricare să – i trosnească oasele. El însuşi se numea când Tarzan, când Hercule, când Rasputin şi pe mulţi îi treceau fiori pe şira spinării când nea Nache le arunca vreo săgetătură din privire.
Într-o zi s-a dus la Baia de Aramă. Era agent agricol. Nici el nu ştia bine ce are de făcut în funcţia respectivă, dar îi plăcea mai ales când venea ziua salariilor şi trebuia să semneze ştatul de plată. Îl cunoşteau mulţi din multe sate. În ziua aceea, nea Nache avea o căciulă de astrahan brumărie, bine plămădită, care-i da înfăţişare de domn. De pe unde o şterpelise nimeni n-ar fi putut şti decât doar păgubaşul. Fusese chemat la raion la o şedinţă. Trecuse pe acolo, făcuse prezenţa, apoi se oprise în prima cârciumă să se răcorească. Era iarnă, dar nu prea frig şi cârciumile gemeau de clienţi. Dintr-o privire a ochit un loc liber la o masă şi s-a dus acolo. Cunoştea pe cei de la masă, aşa că discuţia s-a închegat repede. Toţi admirau căciula lui nea Nache şi oricare şi-ar fi dorit o aşa podoabă. Un alt agent agricol şedea la o masă vecină. Tocmai luase salariul şi venise să ciocnească o cinzeacă. În partea muntelui agenţii agricoli se ocupau cu orice pe lângă primării, numai de treaba pentru care îi plătea statul nu prea aveau vreme. De altfel, nici nu prea ştiau bine care-i obiectul muncii !or. Doar la un pahar de vorbă îşi şopteau unul altuia cu voioşie: „Luna trece, leafa merge, noi cu drag muncim!” şi lucrurile mergeau strună.
Nea Gigel, mai tânăr şi mai slab de înger, nu-şi mai lua ochii de pe căciula lui Nache. O sorbea, nu alta! Ce-ar fi zis Ileana lui, dacă ar fi avut şi el una la fel!! He, he! Şi-a tras scaunul mai aproape de Nache şi i-a zis rugător:
-Măi, nea Nache, fă-mi, mă, şi mie rost de o căciulă ca a mata! Îţi dau cât îmi ceri pe ea!
-Gigele, nană, zise Nache calm, sfătos, îţi fac şi ţie rost de una. Chiar acum o jumătate de oră mă despărţii de omul care era cu căciulile. Mai avea una aşa cum ţi-ar place ţie. Cred că n-o vându. Cerea pe ea şaptezeci şi cinci de lei. Prin 1959, când se petreceau lucrurile, suma aceasta era foarte mare. Lui Gigel i-au sticlit ochii. Mai ales că se aghesmuise binişor.
– Nea Nache, am banii la mine! Hai cu mine la omul acela, până n-apucă s-o dea la altul! Te rog, nea Nache! stăruia el.
– Se rezolvă, Gigele, se rezolvă! Eu însă nu plec de aici, până nu dai şi tu o sticlă de ţuică, să bem adălmaşul!
– Dau, nea Nache, ce, aşa mă crezi?
…Şi omul chemă chelnerul, comandă două sticle măricele de ţuică şi cheful se puse pe roate. Au băut binişor. Apoi Nache a zis bănuitor:
– Mă, colega, nu cumva să n-ai banii, să mă faci de râs! Ăla e om serios. Eu am bani la mine, dar nu pot să te împrumut, că am şi eu treburile mele! Asta s-o ştii!
– Nea Nache, ce dracu, aşa mă crezi? Uite banii ici! I-ai dumneata, să fii sigur!
Şi Gigel i-a dat banii lui Nache, încrezător că a realizat o afacere bună. Nache a băgat banii în buzunar, a făcut semn chelnerului şi i-a zis:
– Măi, băiete, ia dă tu câte o ţuică mare la toţi prietenii mei de aici, să ştie şi ei că e de la mine, că azi e ziua mea!
Şi toţi cei 15-20 de clienţi din cârciumioara aceea au primit câte un pahar mare cu ţuică de la nea Nache şi i-au cântat „Mulţi ani!” şi i-au urat de sănătate. I-au rămas şi datori,
bineînţeles! Gigel şedea ca pe ghimpi şi abia aştepta să-şi facă Nache damblaua şi să meargă cu el după căciulă. La un moment dat, Nache s-a oprit din chef, a pus mâna cât o lopată pe umărul lui Gigel şi i-a zis hotărât:
– Şi acum, colega dragă, după ce făcurăm chef pe cinste, hai să-ţi iei căciula şi s-o porţi sănătos!
S-au ridicat de la masă şi au plecat. Gigel se ţinea după Nache în pas alergător. Era tare fericit. Au mers ba pe o stradă, ba pe alta, până au ajuns în faţa statuii lui Tudor Vladimirescu. Acolo Nache s-a oprit şi s-a adresat lui Tudor ca unui bun prieten:
– Mă, Tudore, ăsta-i omul care-ţi cumpără căciula. Dă-i-o! Îmi dădu mie banii, aşa cum am vorbit. Băurăm şi adălmaşu’, acu’ dă-i căciula! Rămâne cu tine aci s-o probească, să nu-i vină nici prea largă, nici prea strâmtă. Să nu cumva să mă faci de râs! Şi las’, că oi mai trece eu pe la tine şi ne-om descurca noi! Să trăieşti, Tudore!
Şi nea Nache a plecat mai departe, clătinându-se niţel şi 1-a lăsat pe Gigel buimăcit, să discute cu Tudor. Cu Nache nu se putea pune, căci ştia el ce ştia, aşa că a lăsat-o moale şi a-nghiţit găluşca. Nache câştigase şi de data aceasta şi multă vreme s-a făcut mare haz de isprava lui!
*
În ,,scrisoarea” trecută vă spuneam că onorata conducere a Facultăţii de Teologie din Craiova m-a trimis să ţin cursuri la capre, iar la studenţi l-a lăsat pe fostul meu asistent. Nimic nu trebuie să ne mire, nici chiar această ispravă!
Înţelegând care-mi vor fi de acum viitorii studenţi, le-am arătat diploma de doctor în teologie. Nu de altceva, dar până atunci mă ştiuseră doar de văcar, de căprar şi de porcar. Trebuia să le demonstrez cu acte, că de atunci le sunt profesor. Prica(vaca) s-a uitat la diplomă şi a dat din cap pe verticală, apoi a zis: ,,- Mai bine cumpărai pentru tine un palton şi mie îmi luai tărâţe!” Avea dreptate, dar ce mai puteam să fac! Chepiţa(capra), şi-a aruncat ochii peste hârtie, a dat din cap pe orizontală, apoi a zis cam piţigăiat: ,, – Şi crezi că-ţi foloseşte la ceva?” Iată o întrebare la care chiar nu am putut răspunde. Chirpici(purcica) nici nu a vrut s-o citească. A grohăit scurt, hotărât, şi a zis: ,,- Câte hârtii am găsit eu, dar nu mi-au trebuit!” Cei mai bucuroşi au fost iezii: Mareşalul, Cornica şi Iepurica. Numai că nu s-au dat peste cap de bucurie. La început am crezut că se bucură, fiindcă vor învăţa Drept canonic. Aiurea! Voiau să ia hârtia, s-o facă mici bucăţele şi s-o mănânce. Nu le-am dat-o şi s-au întristat. După aceea mi-a părut rău că i-am dezamăgit! De!
*
În această perioadă am primit un ajutor de la Domnul Chirilă Vasile din Bucureşti, ginerele regretatului învăţător Nicolae Ghiţulescu din Bârda şi fost consilier al Domnului Preşedinte Traian Băsescu, în valoare de 200 lei; Doamna Cobârjoiu Ioana din Cluj, veche cititoare a cărţilor noastre, a donat 50 lei; Domnişoara Bazavan Simona din Timişoara, fiica Domnului Dumitru Bazavan din Malovăţ, a donat încă 50 lei; fostul coleg de facultate al preotului Dvs., Părintele Protopop de Vaslui Vasile Pârcălabu, a donat 130 lei. Tuturor le mulţumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească!
*
În şedinţa din 21 oct. , Consiliul Parohial al parohiei noastre a acordat un ajutor de 100 lei Domnişoarei Bologa Anişoara din Greci (MH). De început. Câţiva credincioşi au donat pentru dânsa prin parohie. E bine şi aşa. Le vom da chitanţă şi vom justifica apoi banii în gestiune cu procesul verbal al Consiliului Parohial şi cu chitanţa de la poştă.
*
Doi consilieri de la Parohia Sârbi din Judeţul Neamţ au revenit după doi ani în parohia noastră. Satul lor e de vreo 60 familii şi de doi ani s-au apucat să construiască o biserică. Când au venit prima dată după ajutoare abia începuseră săpăturile la fondaţie. De data aceasta solicitau ajutoare să plătească datoriile bisericii lor. Locaşul era gata şi pe 8 noiembrie anul acesta urma să fie sfinţită. De data aceasta au adunat din parohia noastră aproximativ 500 lei. Dumnezeu să ajute tuturor celor ce i-au ajutat!
*
La 19 oct. a rulat la biserica din Malovăţ filmul Patimile lui Iisus, iar la 31 octombrie la Bârda. Regretăm că la Malovăţ au fost puţini care s-au obosit să vină până la biserică. În schimb, la Bârda s-a umplut biserica de lume.
*
Atenţie! Joi, 22 Nov. la Bârda şi Miercuri, 28 Nov. la Malovăţ, va rula filmul Egiptul creştin. Filmul va începe la ora 17.
*
La 31 oct. preotul Dvs. a participat la şedinţă la protoierie. A prezidat Prea Sfinţitul Episcop Nicodim. Tema conferinţei a fost Administrarea bunurilor bisericeşti. Prea Sfinţitul Nicodim a ţinut să facă cunoscut preoţilor, că preotul Dvs. a obţinut titlul de doctor în teologie, fiind primul preot din Mehedinţi care l-a obţinut până acum. Preotul Dvs. l-a completat pe ierarh cu precizarea că e primul din lume, care predă Dreptul canonic la capre. E o lucrare de adevărat pionierat, demnă de Cartea Recordurilor. Consilierul economic, Părintele Mihai Zorilă, a explicat ce înseamnă în Transilvania şi Banat proverbul ,,Ai carte, ai parte!” Acolo a existat Cartea funciară pentru terenuri şi proprietăţi. Cel care avea carte funciară avea câştig de cauză. Preotul Dvs. a venit cu precizarea că la noi, în ,,regat”, proverbul a avut un alt înţeles în mintea celor mulţi şi naivi: acela care ştie carte izbândeşte în viaţă! Nimic mai fals! Cel puţin în vremea noastră! Trist, dar adevărat!
*
Domnul Învăţător Georgică Sfetcu a terminat de vopsit acoperişul bisericii de la Bârda. La cei 76 ani ai săi este un adevărat fenomen. La această vârstă, alţii abia se deplasează de acolo până acolo, în timp ce Domnul Învăţător umbla ca păsărica pe acoperişul şi turla bisericii. Ne permitem să precizăm că Domnul Învăţător nu consumă alcool, a avut o viaţă cumpătată şi a folosit mult în alimentaţie produse apicole, dânsul fiind cel mai mare apicultor, pe care l-a avut Bârda vreodată. Cinste dumnealui!
*
În această perioadă preotul Dvs. a publicat în revista ,,Luminătorul” din Chişinău, nr. 3(mai-iun.), 2007, la pp.49-52, articolul . O carte cu adevărat mare. Omagiu Profesorului Nicolae V. Dură. În aceeaşi revistă, dar în numărul 5(sept. -oct.), 2007, la pag. 37-39, a publicat articolul La ceasul aniversar al Părintelui Petru Buburuz. Pe internet a publicat articolul Lumea văzută de la Malovăţ. ,,Să te cruceşti, nu alta!”, în ,,Epoca”, ediţie on-line, 24 oct.2007( http://revistaepoca.worldpress.com). Tot pe internet a apărut o recenzie la volumul II din Scrisoare pastorală, în ,, Universul cărţilor”, ediţie on-line(http://universulcartilor.worldpress)
*
În luna octombrie am dat pâine credincioşilor care au venit la biserică astfel: 28 Oct. (Bârda): 54 pâini. A fost adusă de la Motru. Sperăm că în curând Domnul Ion Surugiu va redeschide brutăria sa din Malovăţ şi atunci vom avea pâine la biserică în fiecare duminică.
*
Am achitat 100 lei ajutor pentru Bologa Anişoara din Greci şi 1850 lei Protoieriei pentru lumânări. Am predat protoieriei 170 Kg. resturi de lumânări topite de Doamna Răulescu Eleonora din Bârda.
*
Atenţie! Duminică, 18 Noiembrie, ora 11.30, la biserica din Malovăţ, va avea loc arendarea prin licitaţie publică a terenurilor parohiei din Ogaşul Barbului, Ogăşanu şi Ţigăreni. Amatorii sunt rugaţi să respecte ora anunţată. Mulţumim.
*
La 27 Oct. s-a stins din viaţă Mariana Ciurel, cunoscută interpretă a cântecului popular mehedinţean. A fost căsătorită o vreme în Malovăţ, apoi în Serbia. A fost înmormântată în Severin. A reuşit să valorifice multe din cântecele populare mehedinţene. Datorită ei, în Malovăţ au ajuns oameni de seamă ai culturii româneşti. Doamnele Emilia Comişel şi Ghizela Suliţeanu dacă ar fi amintite aici ar fi de ajuns. Când a locuit în Malovăţ, Mariana Ciurel a donat bisericii un rând de veşminte preoţeşti. Prin discurile, casetele şi CD-urile ce le-a înregistrat, dar şi prin amintirea celor ce-au cunoscut-o şi apreciat-o, va rămâne prezentă printre noi multă vreme. Dumnezeu s-o ierte!”
*
La 27.Oct. am oficiat cununia Domnului Hurduc Romeo-Cristinel cu Domnişoara Nistor Vasilica -Mădălina. Dumnezeu să le dea ani mulţi şi fericiţi! La 31 Oct. am oficiat slujba înmormântării pentru Stoicheci Eugenia(81 ani) din Malovăţ. Dumnezeu s-o ierte!
*
În cursul lunii Noiembrie avem următorul program de slujbe: 3 Nov.(Malovăţ-Bârda); 4 Nov. (Malovăţ); 8 Nov. (pomeniri dimineaţa la Bârda; slujbă la Malovăţ); 10 Nov. (Malovăţ-Bârda); 11 Nov. (Bârda); 17 Nov. (Bârda-Malovăţ); 18 Nov. (Malovăţ, slujbă şi licitaţie); 21 Nov. (slujbă la Bârda; pomeniri la prânz la Malovăţ); 22 Nov.( film seara la Bârda); 24 Nov. (Malovăţ-Bârda); 25 Nov.(Bârda); 28 Nov.( film la Malovăţ seara); 30 Nov. (Malovăţ-Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă sau la telefon : 0724. 99. 80. 86 sau 0788.06.23.67. Mai poate fi contactat pe internet la adresele: stanciulescubarda@gmail.com, stanciulescu_alexandru@yahoo.com sau alexandru.stanciulescu.barda@gmail.com
*
Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. AL.STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: