„Scrisoare Pastorală“ nr. 118

Dragii mei enoriaşi! Într-o seară am deschis televizorul şi, pe un program oarecare, trei şnapani interpretau Tatăl nostru. Am întrerupt orice activitate şi am urmărit câteva minute cu atenţie, ca să văd ce hram poartă stimabilii. Ei, bine! Din rugăciunea Tatăl nostru nimic nu era bine, ci totul trebuia modificat, schimbat, reformulat. Propuneau nişte exprimări greoaie, fără sens şi fără noimă. Simţeau o nevoie şi o plăcere nebună de a fi contra faţă de tot şi faţă de toate. Dumneavoastră ştiţi că rugăciunea Tatăl nostru are ca autor pe Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos. Când L-au întrebat ucenicii Lui cum trebuie să se roage, El le-a spus această rugăciune. De-a lungul celor două milenii de când există religia creştină, această rugăciune a fost rostită de milioane de ori de către nenumăraţi creştini din toate timpurile şi din toate locurile. Cuvintele acestei rugăciuni au fost însoţite cel mai adesea de lacrimi, de speranţe şi de durere. S-au scris numeroase cărţi, articole şi studii despre această rugăciune. Poate o adevărată bibliotecă s-ar constitui, dacă s-ar aduna toate acele publicaţii. Am avut un profesor, care a stat şapte ani în Grecia cu o bursă, ca să-şi realizeze teza de doctorat, în care-şi propunea să… explice Tatăl nostru. Rugăciunea aceasta este socotită cea mai completă şi mai concentrată dintre toate. În ea se cuprind toate trebuinţele vieţii sufleteşti şi trupeşti ale omului. Nimeni nu şi-a pus în cap să schimbe această rugăciune, fiindcă ea este atât de bine alcătuită, încât orice modificare i-ar denatura sensul. Iată, însă, că cei trei terchea-berchea de la televizor erau mai catolici decât papa. Ei erau în stare de modificări. Ei Îl cenzurau pe Mântuitorul, adică pe Dumnezeu, autorul rugăciunii! Unde mai pui, că deştepţii erau şi români! Nici nu se putea altfel ! Ceilalţi au mai mult respect de cele sfinte şi mai multă frică de Dumnezeu. Românii, însă, scot la iveală astfel de maţe-fripte, care n-au nici cel mai elementar bun-simţ. Am avut răbdare şi am ascultat la inepţiile ce le rosteau. Se vedea de la o poştă că oamenii aceia nu aveau nici un fel de cultură teologică. În fiecare frază rostită călcau în străchini. Aveau impresia că discută teologie, dar se plimbau ca vodă prin lobodă, căci la fiecare pas dădeau cu oiştea în gard. La un moment dat, mi-am pierdut răbdarea şi mi-am dat seama că timpul îşi vede de drumul lui. Aş fi vrut să-i întreb pe respectivii dacă ei nu mai au nici o treabă acasă la ei. Cu cât îi ascultam, cu atât îmi dădeam seama cât de mare este răbdarea lui Dumnezeu, dacă îi mai răbda pe indivizii aceia.

*Auzim aproape în fiecare zi de tot felul de atacuri teroriste şi de tot felul de atrocităţi săvârşite în diferite locuri din lume în numele unor religii. Teroriştii care acţionează în numele unui crez religios pot fi analizaţi din multe puncte de vedere. Pot fi împărţiţi în două categorii: foarte dotaţi sub aspect intelectual şi mai puţin dotaţi. Deşi a trecut atâta vreme, nu putem să-i uităm, spre exemplu, pe cei care au doborât Turnurile Gemene din New-York. Aceştia pot fi încadraţi în prima grupă. Nu oricine are capacitatea de a prelua comanda unor avioane de înaltă performanţă tehnică şi să le dirijeze cu atâta precizie spre ţinta propusă. Ei au avut o inteligentă superioară, pe care au folosit-o în scopuri diabolice. Teroriştii mai puţin dotaţi sunt cei care se sinucid cu bună ştiinţă, acceptând să devină purtătorii unor bombe puse să explodeze în anumite locuri. Majoritatea teroriştilor acţionează în numele unui crez religios, unor precepte religioase. Acestea au fost falsificate de anumiţi lideri religioşi, apoi au fost inoculate cu dibăcie unor asemenea indivizi, pe care i-au manipulat în voie după aceea. Doar câţiva dintre terorişti sunt conştienţi că slujesc unor scopuri politice, economice, ori acţionează în vederea unor profituri materiale. Dacă acei terorişti călăuziţi de convingerile religioase extremiste mor pentru triumful religiei lor, aşa cum cred ei, îndrăznesc să mă întreb câţi dintre creştinii de azi ar fi în stare să – L mărturisească pe Hristos cu riscul de a fi ucişi pentru aceasta, aşa cum făceau sfinţii martiri din veacurile primare. Câţi dintre noi ar avea credinţa şi puterea de mărturisire a lui Brâncoveanu? Câţi dintre noi avem doar tăria să ne oprim de la săvârşirea unor păcate şi vicii precum beţia, desfrâul, fumatul, furtul?Omul de bine învaţă din toate, aşa cum albina culege din tot felul de flori neclarul din care apoi face mierea. Ar fi cazul şi timpul ca şi noi, creştinii, să ne trezim la viaţa religioasă
adevărată şi să ne străduim să punem în practică învăţăturile pline de miez şi de viaţă ale Mântuitorului. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

*În urma evenimentelor din New-York, când au fost doborâte cele două turnuri gemene şi au murit mii de oameni carbonizaţi, elevii mei erau foarte nedumeriţi. În primul rând erau bulversaţi sufleteşte, ca orice om de bună credinţă de dimensiunile catastrofei, de miile de oameni ucişi, de imensele pierderi materiale. In sufletul lor se ridicau însă şi altfel de întrebări mai delicate şi, de ce n-am recunoaşte-o, foarte fireşti. Detunătorii de avioane, pe care toată lumea civilizată îi califică drept terorişti, au acţionat în numele unei religii, având convingeri religioase. Altfel spus, ei au considerat că, producând acel rău uriaş unora, care nu erau din religia lor, aduc un serviciu, o jertfă, lui Alah. Trebuie precizat că, pentru ei, Alah este Dumnezeu, adică forţa supremă, creatoare şi conducătoare a universului. Elevii mă întrebau dacă fapta acestor terorişti, săvârşită în numele unor precepte religioase, poate fi considerată o jertfă, iar teroriştii sfinţi. Doamne fereşte!

Creştinismul nu a propovăduit niciodată crima, uciderea. Dimpotrivă, Mântuitorul S-a rugat pentru torţionarii Lui. El i-a îndemnat pe ucenicii Săi, că, dacă cineva îi dă vreunuia o palmă peste obrazul drept, acela să-i întoarcă şi pe cel stâng. Mântuitorul a descoperit oamenilor, că Dumnezeu Cel adevărat nu este dumnezeul groazei, al terorii, ci este Dumnezeul iubirii, al păcii, al bunei înţelegeri între oameni şi popoare. El ne-a învăţat că numai păcatul trebuie ucis, nicidecum semenii noştri, indiferent de culoare, etnie, religie, convingeri etc. Toţi sunt oameni, toţi oamenii sunt fraţi între ei, fii ai Aceluiaşi Tată, Dumnezeu. Sfinţii creştini sunt acei oameni, care şi-au
mărturisit credinţa lor în Dumnezeu, în ciuda tuturor represiunilor la care au fost supuşi: retrocedări din funcţii, confiscări de bunuri, lipsire de drepturi, bătăi, schingiuiri, temniţă, iar, în final, moarte. Aşadar, ei preferau să fie ucişi, dar nu-şi renegau credinţa. Socoteau că mai fericiţi sunt să-L mărturisească pe Hristos până la moarte, decât să se bucure de libertatea şi beneficiile, pe care le-ar fi putut obţine de la oameni. Aşadar, sfinţii nu atacau pe nimeni, ci, dimpotrivă, ei făceau rugăciuni pentru toţi torţionarii lor. Ei nu se sinucideau, ci erau sacrificaţi pentru că mărturiseau că sunt creştini şi nu se lepădau de credinţa în Hristos. Exemplul lui Constantin Brâncoveanu este convingător în acest sens.

Teroriştii de la 11 septembrie şi alţii ca ei din toate timpurile şi din toate locurile, indiferent în numele cărui dumnezeu ar fi acţionat, nu pot fi consideraţi sfinţi, ci criminali oribili şi sinucigaşi. Ei nu au slujit nici lui Dumnezeu, nici lui Alah, ci lui satan şi forţelor răului. Religia islamică adevărată, autentică, este o religie demnă de tot respectul şi adepţii ei adevăraţi sunt oameni cumsecade. Omenia şi spiritul de într-ajutorare îi caracterizează pe cei mai mulţi. Am cunoscut
membrii ai acestei religii, iar unul dintre marii mei prieteni mi-a a fost un musulman. Deţin scrisori şi scrieri ale lui şi toate sunt străbătute de un profund spirit umanist. Omul acela m-a ajutat
la nevoie, complet dezinteresat, în numele unei credinţe înţelepte şi adevărate. Muftiul turc din România îmi este coleg la doctorat şi mă înţeleg cu el perfect. E un om însetat de cunoaştere, dovadă că îşi face doctoratul la o facultate de teologie creştină, se poate discuta şi glumi cu el în modul cel mai firesc cu putinţă. Nu îndrăznesc să pun alături pe musulmanii ce i-am cunoscut de teroriştii de la 11 septembrie. Aş păcătui înaintea lui Dumnezeu!Teroriştii, indiferent de religia de care aparţin, nu urmăresc, de cele mai multe ori, triumful unor învăţături religioase, ci scopuri politice, mascate de pretenţii religioase. De multe ori ei sunt oameni bolnavi psihic sau manipulaţi de forţe obscure. În cazul de faţă, seriozitatea religiei islamice
sprijină acţiunile antiteroriste, iar sutele de milioane de adepţi islamişti dezaprobă crimele de la 11 septembrie şi altele asemenea. Aceasta este o speranţă a tuturor oamenilor de bine că, până în final, Binele va învinge. Dă, Doamne!

*Mă uit şi mă minunez! Mă uit la copilaşi de o şchioapă cum manevrează zeci de canale şi de programe la televizor, cum folosesc calculatorul pentru tot felul de jocuri şi alte minunăţii. Chiar jucăriile unora din ele sunt foarte sofisticate, cu tot felul de butoane şi butonaşe, cu telecomenzi, care le fac să execute tot felul de mişcări. Să te cruceşti, nu alta! Mulţi părinţi şi bunici orăşeni, mi-au relatat că au fost învăţaţi să mânuiască atât calculatorul, cât şi internetul de către copiii şi nepoţii lor. Este extraordinar!

Spun că este extraordinar, fiindcă pot să fac comparaţie între copilul de acum şi cel de acum 50 de ani. Aveam vreo cinci ani. Umblam cu vitele(cea mai veche meserie a mea!), mă jucam singur ori cu alţi copii din mahala de-a pituluşu, de-a prinselea, ne dădeam huţa pe calendre, făceam mori de apă când ploua, dădeam cu bombardeau(o bilă de lut moale bine frământat, pe care o aruncam cu ajutorul unei nuiele de răchită), ne dădeam pe dâră, ori cu tragacia(săniuţa), săgetam ,,duşmanii” cu arcul de răchită, cântam la viori făcute din coceni(ştiuleţi uscaţi de porumb ), călăream ,,biciclete” ori cai năzdrăvani din tulpini de floarea soarelui, dădeam cu praştia, făceam castele din nisip ori din noroi, ne căţăram prin copaci, jucam ţânţarul, carul, moara, şeptica, tabinetul şi câte altele asemenea. Jucăriile de care-mi amintesc că le-am avut a fost o păpuşă făcută de o mătuşă(o bucată de scândură înfăşurată în zdrenţe), un ,,hopa-Mitică” şi un nai de plastic. Cam atât!Într-o zi a venit la noi un frate al mamei cu un aparat de fotografiat. Aveam vreo 4-5 ani. Nu mai văzusem asemenea minunăţie. Au vrut să mă fotografieze. M-au spălat, m-au stors, m-au primenit şi m-au pus sub pătuiagul de la poartă să mă pozeze. Când era gata să facă clic, am zbughit-o la fugă de-mi sfârâiau călcâiele, m-au prins la marginea satului, pe Linia Cocoanei. Ţipam cât mă ţinea gura şi încercam să explic că eu vreau să merg, să vorbesc, nu să stau în perete, aşa cum şedeau pozele care le aveam în casă. Îmi era imposibil să înţeleg, că omul care se fotografiază mai poate avea viaţă normală după aceea. Veţi râde şi veţi zice că eram prost. E adevărat. Eu aş zice însă că acela era nivelul copilului de atunci din lumea satului!

Mă gândesc, însă, cât de ziditoare pentru suflet sunt jucăriile de azi, accesul copiilor la televizor, internet şi alte multe cuceriri ale tehnicii! Mă întreb dacă au ei capacitatea să cearnă şi să discearnă ce e folositor şi ce e pierzător de suflet din toate acestea. Dacă ar fi să aleg acum între cele de acum şi cele de atunci, parcă tot pe acelea le-aş alege! Eram ca nişte copiii ai naturii şi, de ce nu, ai lui Dumnezeu! Mintea parcă era mai aerisită, trupul mai dezvoltat, sufletul mai curat! Of!

*Am primit ajutoare, după cum urmează: Doamna Mătuş Natalia din Timişoara, veche cititoare a publicaţiilor parohiei noastre, împreună cu fiica sa din Franţa, au donat 300 lei; Domnul Prof. Univ. Dr. Ing. Ion Popescu din Bucureşti, originar din Malovăţ, a trimis 200 lei; Părintele

Pr. Mocanu Petre de la biserica Madona Dudu din Craiova, cititor al publicaţiilor parohiei noastre, a donat 70 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor jertfa!

*În această perioadă am făcut plăţi mai mari, precum: 2000 lei la tipografie pentru cartea Mâncăruri de post, pe care urmează s-o achite Domnul Mihai Surugiu(Milică) de la Reşiţa; 1900 lei Protoieriei pentru lumânări şi reviste; 300 lei Domnului Georgică Sfetcu pentru vopsirea acoperişului bisericii din Bârda; 173 lei pentru pâinea donată în luna septembrie.

*La 19 septembrie, preotul Dvs. a avut examen cu unii studenţi de la Facultatea de Teologie din Craiova, care nu şi-l susţinuseră în sesiunile din februarie sau iunie.

*La 25 sept., preotul Dvs. şi-a predat teza de doctorat în forma definitivă la secretariatul Universităţii ,,Ovidius” din Constanţa. Are 556 pagini(coli ministeriale A-4). Secretara şefă, Doamna Elena Budur, a afirmat că n-a văzut în viaţa ei atâta teză. Fiindcă lista de lucrări publicate, pe care a trebuit s-o predau împreună cu teza, însuma 1100 titluri, dintre care 30 cărţi, secretara şi-a repetat afirmaţia. De! Dacă altceva mai bun n-am fost în stare să fac…!

*În această perioadă, preotul Dvs. a publicat articolele: Parcă le biruia pe toate, inclusiv timpul, în volumul Patriarhul biblic, ediţie on-line(http://patriarhulbiblic.worldpress.com) şi Nu mai avem tradiţie? Sau sondajele mint? în ,,Neamul românesc”, ediţie on-line, 2007, sept. (http://neamulromanesc.worldpress). De asemenea, au apărut referinţe la cărţi publicate de către parohia noastră sau la activitatea preotului Dvs., după cum urmează: Pr. Prof. Alexandru Moraru, în cartea sa Biserica Ortodoxă Română între anii 1885 – 2000, vol.III, partea I(Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române 2006), la pagina 446 vorbeşte şi de preotul Al. Stănciulescu – Bârda; recenzie la Pr. Dumitru Bălaşa, Marele atentat al Apusului papal împotriva poporului daco-român, în ,,Dacologica”, 2007, 10 iulie, ediţie on-line(http://dacologica.wordpress.com);recenzie la Ioan Miclău, Scrieri în proză, vol.I, în ,,Universul cărţilor”, ediţie on-line(http://universulcartilor.wordpress.com), 2007, mai; în revista ,,Cărţi noi”, ediţie on-line (http://universulcartilor. wordpress.com), 2007, iulie, apar prezentările a 15 cărţi publicate recent de Parohia Malovăţ şi Editura ,,Cuget Românesc” în anii 2006-2007; în revista ,,Epoca”, 2007, 11 iulie, ediţie on-line (http://revistaepoca.wordpress.com), apar prezentările a 15 cărţi publicate recent de Parohia Malovăţ şi Editura ,,Cuget Românesc” în anii 2006-2007; din luna iunie 2007, preotul Al. Stănciulescu – Bârda are site pe internet de peste 18 pagini, unde-i sunt prezentate lucrările şi activitatea; în revista ,,BiblioPhil”, care apare pe internet (http://bibliophil.bibliotecamm.ro),http://www.revistanoinu.com); în Dicţionarul avea, la 20 sept. 2007, inventariate 51 titluri de cărţi publicate de editura ,,Cuget Românesc” şi Editura Parohiei Malovăţ; referinţe la Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, în revista ,,noi, NU”, 2006, 12 iul., ediţie on-line(Scriitori români de azi, ediţie on-line(http:// scriitoriromanicontemporani.worldpress.ro) este inclusă şi fişa biobibliografică a Pr. Al. Stănciulescu-Bârda.

*Preotul Dvs. a devenit student în anul II la Facultatea de Drept a Universităţii ,,Spiru Haret” din Bucureşti, iar cântăreţul parohiei, Dl. Stănciulescu Cristian, student la a doua facultate, Facultatea de Istorie a aceleiaşi universităţi. S-a pus lumea pe carte!

*Atenţie! Vineri, 19 Oct., la ora 18, va rula filmul Patimile lui Iisus la biserica de la Malovăţ, iar miercuri, 31 Oct., la ora 18, va rula acelaşi film la biserica de la Bârda.

* În cursul lunii septembrie am donat pâine credincioşilor participanţi la slujbe şi bolnavilor din sat astfel: 10 Sept.(Malovăţ): 175 pâini; 16 Sept.(Bârda): 70 pâini. În total s-au donat 245 pâini. Fiindcă brutăria din Malovăţ şi-a încetat activitatea, nu am putut să asigurăm pâine în fiecare duminică, fiindcă brutăriile din Tr.Severin şi Motru nu şi-au ţinut promisiunile de a ne aduce pâinea comandată. Să sperăm că se va reglementa situaţia până la urmă!

*Ne-au cerut ajutoare următorii: deţinutul Todică Mihai de la Penitenciarul din Iaşi( str. Dr. Vicol 10, Iaşi). Cine vrea, poate să-i trimită colet cu alimente şi haine sau mandat cu bani. Domnişoara Bologa Anişoara din Greci( str. Stângani nr. 208, Greci-Mehedinţi) are picioarele tăiate de deasupra de genunchi de mai bine de 20 de ani, în urma unui accident. După Revoluţie, parohia noastră i-a trimis mereu cărţi gratuit la Spitalul – azil din Strehaia, unde a stat multă vreme. Acum locuieşte cu mama sa. Ar vrea să-şi cumpere un cărucior electric, dar nu are bani. Parohia noastră îi va trimite o sumă, pe care o va hotărî Consiliul Parohial. Cine are posibilitatea, poate să-i trimită cu mandat, direct.

*La 17 septembrie am oficiat cununia Domnului Colibăşanu Gheorghe cu Domnişoara Motreanu Raluca, ambii din Malovăţ. Dumnezeu să-i binecuvânteze! La 29 sept. am oficiat slujba înmormântării pentru Mema Gheorghe(79 ani) şi Rolea Domnica(76 ani), ambii din Bârda. Dumnezeu să-i ierte!

*În cursul lunii octombrie avem următorul program de slujbe: 6 Oct.(Bârda-Malovăţ); 7 Oct.(Malovăţ); 13 Oct.(Malovăţ-Bârda); 14 Oct. (slujbă la Bârda, pomeniri la Malovăţ la ora 12); 19 Oct. , seara, film la Malovăţ; 20 Oct. (Malovăţ-Bârda); 21 Oct.(Malovăţ); 26 Oct. (slujbă la Bârda, pomeniri la Malovăţ la ora 12) ; 27 Oct. (Malovăţ-Bârda); 28 Oct. (Bârda); 31 Oct., seara, film la biserica de la Bârda. În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă sau la telefon : 0724. 99. 80. 86 sau 0788.06.23.67. Mai poate fi contactat pe internet la adresele: stanciulescubarda@gmail.com, stanciulescu_alexandru@yahoo.com sau alexandru.stanciulescu.barda@gmail.com

*Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

%d blogeri au apreciat asta: