„Scrisoare pastorală“ nr. 114

Dragii mei enoriaşi!

Luni, 30 Iulie, s-a stins din viaţă, la venerabila vârstă de 92 de ani, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Teoctist. Nu cred că a fost ziar, post de televiziune sau de radio din ţară, care să nu fi transmis sau să fi comentat ştirea. Făcea parte din societatea noastră, din istoria noastră, din viaţa noastră de creştini. Era un punct de reper, de stabilitate, de unitate şi de încredere. Preşedinţii de ţară s-au schimbat, la fel prim-miniştrii, guvernele şi partidele, patriarhul rămăsese unul şi acelaşi. Era al nostru, era cu domiciliul stabil, nu era flotant, ca alţi factori ai puterii. Unii îl lăudau, alţii îl contestau, dar el rămânea şi parcă le biruia pe toate, inclusiv timpul. Greu va fi înlocuit; greu se va găsi cineva, care să se ridice la acelaşi nivel de popularitate şi de încredere la care se situa patriarhul Teoctist.

L-am cunoscut de pe vremea când eram elev la seminar. A aprobat publicarea primelor mele poezii şi articole în revista ,,Mitropolia Olteniei”. Era un fapt fără precedent la revista respectivă, ca să fie publicat un elev. Şi, totuşi! M-a hirotonit diacon pe seama catedralei mitropolitane din Craiova în 1976. M-a angajat redactor la revista ,,Mitropolia Olteniei”, mi-a dat locuinţă în Craiova şi soţiei post de bibliotecară la biblioteca mitropolitană. Şi azi mai păstrez în casă, la loc de cinste, multe piese dintr-un serviciu de masă, ce mi l-a făcut cadou cu prilejul hirotonirii mele întru diacon. Am lucrat la mitropolie aproape un an sub directa sa îndrumare. I-am fost preot până în 1977, când a plecat la Moldova ca mitropolit. L-am mai întâlnit apoi de câteva ori şi de fiecare dată mi-a spus că nu m-a uitat şi că s-a interesat mereu de mine şi de activitatea mea, când a avut prilejul să discute cu câte cineva din părţile Olteniei. Multe amintiri mă leagă de dânsul, pe care, dacă va vrea Cel de Sus, le voi aşterne pe hârtie pe-ncetul.

Nu cred că aş putea scrie mai frumos despre un asemenea om decât a scris bunul meu prieten, Domnul Dr. Artur Silvestri. Mi-a transmis rândurile de mai jos la câteva ore după ce se anunţase decesul patriarhului, asta însemnând noaptea, după ora două. Vi-l redau întru totul, pentru a vă împărtăşi sufletul de un cuvânt frumos, bine strunit de o minte de intelectual veritabil şi de o inimă de artist: ,, Pe o căldură de foc, ce continua să biciuiască ţara, ca şi cum ar dori să ne trezească la o realitate uitată dar esenţială, s-a dus la Domnul într-o fracţiune de secundă Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Nimic nu ne îngăduia să ne închipuim că această clipă va sosi acum şi nimic nu părea să ne anunţe deznodământul ce s-a produs ca o ştire rea, de fulger căzut dramatic asupra omenetului de la noi , necăjit şi prea de tot încercat. Părea că, în fibra lui tare, de ţăran moldovean cu vechimea şi tăriile răzeşiei, niciodată nu se va cuibări moartea care, însă, vine întotdeauna ca un fur în noapte, păşind fără să se audă şi fără a se presimţi. Stătea drept, senin şi înţelept, ca un brad pe care nici un tăietor nevrednic nu s-ar fi sumeţit să se încerce a-l atinge măcar. Acum s-a stins ca o lumânare: o moarte de om bătrân. L-au răpus Răul acestor zile, nevrednicii învoiţi în facerea de rele, iscoadele şi mulţimea de alcătuiri neisprăvite, ce ne strică viaţa, istoria şi ţara. În doar câteva minute, oameni pe care abia îi întâlnesc din când în când ori apropiaţi şi-au împărtăşit unii altora vestea cea rea şi neaşteptată. Era doar un semn de nelinişte şi de amărăciune? Era mai degrabă un semn de deznădejde, căci de astăzi România a rămas fără Păstor. A fost omul marilor încercări şi chezaşul trecerii noastre printr-un pustiu despre care, abia când îi vom întrevedea cu adevărat încheierea, vom înţelege cât a fost de plin de pericole şi noi cât am fost de primejduiţi. Căci, pentru a scăpa turma şi a putea îndruma poporul său, Patriarhul biblic s-a oferit drept pradă nemernicilor ce sunt făcuţi pentru stricare, neînţelegere şi cuvânt nepotrivit, luând asupra sa pedepse nemeritate şi dispreţuiri incredibile, venite de la oameni mărunţi. Însă, în felul lui, a biruit. Căci ,,viaţa şi faptele”, ce i se vor scrie odată, fără impulsivitatea sangvinară a condeielor tocmite de azi, vor cuprinde semnificaţii ce încă ne scapă, deşi, pentru cine ştie să privească, sunt văzute încă de acum. Dorise să ajungă a pune piatra de temelie la Catedrala Mântuirii Neamului şi nu a mai ajuns, ratându-ne astfel că, poate, pentru români, vremea simbolului colectiv încă nu a venit. Dar a putut să clădească o Mânăstire a Sfinţilor Români, ridicată în chiar oraşul răului, în capiştea spoielii şi în locul stăpânit de Satana, unde numai rugăciunile celor cinci sfinţi enigmatici, ce se roagă necontenit pentru ca Bucureştii să nu se surpe, îl mai ţin în fiinţă. Aceasta este, poate, o potrivire cu un sens mai înalt şi, dacă are un înţeles, atunci înţelesul este o enigmă, ce merită ţinută minte şi desluşită în părţile ce ne sunt accesibile. Căci în visul neîmplinit al Patriarhului Biblic sta poate îndrumarea noastră esenţială, ce ne spune că ne vom mântui ca neam prin sfinţii noştri şi, deci, prin noi înşine, căci acum rămânem şi suntem numai în mâna lui Dumnezeu. Alţii vor veni după cum se va întâmpla şi poate că vor face ca să fie uitat sau aşezat în penumbră Patriarhul vremurilor nedesluşite, însă Cel ce le ştie pe toate nu îl uita şi ne va ajuta şi pe noi să-l preţuim mai cu dreptate pe feciorul de ţărani din satul Botoşenilor lui Eminescu, cu cât timpurile vor fi mai apăsătoare şi încercările mai mari.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l aşeze în ceata drepţilor, acolo unde îi este locul”.

Dumnezeu să-l ierte!

*

Greutăţile vieţii sunt tot mai multe şi tot mai mari. Ele se situează în viaţa fiecăruia, în viaţa familiilor noastre, satului, comunei, ţării şi lumii întregi. De multe ori aud vorbindu-se că Dumnezeu ne-a părăsit, că prea mare e pedeapsa ce ne-o dă şi multe altele de acest fel. Cei mai mulţi se roagă public sau în intimitatea lor; unii înjură şi protestează. Zilele trecute mă îngrozeam, citind pe internet acţiunea unui puşcăriaş din Timişoara, care, nici mai mult, nici mai puţin, Îl chema în judecată ,, pe numitul Dumnezeu”. Obiectul acţiunii sale îl constituiau toate neîmplinirile şi nenorocirile vieţii lui. Pentru toate era vinovat doar… Dumnezeu. Vezi, Doamne, băieţelul era curat ca lacrima şi nu avea nici o vină pentru crimele pe care le făcuse cu mânuţa lui şi pentru care, bineînţeles, fusese condamnat de către instanţe. Totul se datora ,, numitului Dumnezeu”. Când vezi asemenea măgării şi mai auzi atâtea vorbe rele la adresa lui Dumnezeu, te minunezi cum de mai are răbdare să ne suporte. Dacă ne-ar judeca prin prisma judecăţilor noastre omeneşti, desigur că demult ne-ar fi pârjolit…! Dar judecăţile Lui nu sunt ca judecăţile noastre, vorba psalmistului.

Să nu disperăm! Au fost vremuri mult mai grele, care ne-au pus la mare încercare, atât ca indivizi, cât şi ca popor. Au fost vremuri când graniţele politico-administrative impuse vremelnic ne-au sfâşiat ţara şi sufletul; au fost vremuri când strădania autorităţilor străine de a deznaţionaliza anumite părţi ale poporului român au fost crunte, dar nu au reuşit. A fost în firea fiecăruia dintre noi, cât şi în conştiinţa întregii comunităţi româneşti o admirabilă forţă de rezistenţă. Am crezut întotdeauna că ceea ce este aşa a fost să fie, că în Cartea veşniciei neamul românesc nu este al nimănui, ci are un destin al lui bine conturat de Părintele veacurilor. Am crezut cu disperare în ceasurile de durere şi de jale că momentele de cumpănă sunt trecătoare, puse anume în calea noastră spre a ne încerca şi întări. Am crezut că Dumnezeul veşniciei este şi Dumnezeul nostru şi nu ne va părăsi. Cu cât a fost încercarea mai grea, cu atât am avut dovada că Cel de Sus ne iubeşte şi nu ne lasă în părăsire. Credinţa noastră în viitor a avut ceva din tăria şi statornicia Carpaţilor, dragostea sfântă de libertate ne-am împărtăşit-o generaţii de la generaţii din potirul limbii româneşti, nădejdea în ziua de mâine ne-a condus cinstit şi demn prin veacuri. Au fost perioade şi zone româneşti în care numai batjocorind tot ceea ce era românesc puteai fi socotit om între oamenii zilei. Limba română era bună doar de legănat copiii, de şoptit în casă, de plâns rugăciunile şi doinele. Alta trebuia să fie limba ” oficială„, indiferent dacă o înţelegeai sau nu, limba care devenea zid între oameni, terorizând sufletele şi vieţile. În jurul limbii şi al Bisericii româneşti românii s-au strâns ca puii sub aripile cloştii. Stăpânii ne-au luat pământurile, casele, vitele, libertatea fizică, cenuşa din vatră, dar n-au putut să ne ia sufletul şi libertatea lui. Ne-au dărâmat cetăţile, hotarele, bisericile, mânăstirile, satele şi oraşele, dar n-au putut să ne dărâme conştiinţa de români. Ne-au batjocorit altarele, iubirile, cântecele, fecioarele, dar n-au putut să ne profaneze sufletele. Ne-au furat şi ne-au mistificat uricele şi hrisoavele, ne-au spulberat ori ne-au mutat hoţeşte hotarele, movilele şi troiţele, dar au rămas intacte hărţile din noi. Martirii neamului ni i-au crucificat pe golgota istoriei, fiindcă au cerut dreptate, libertate, pâine şi demnitate. Literele Scripturii româneşti sunt mormintele ştiute şi neştiute, chenarele-s de sânge, filele de dor de libertate. Doamne al puterilor, al milei şi al îndurărilor, al dreptăţii şi al adevărului, mult trebuie să ne fi iubit, de ne-ai bătut atât!

*

Domnul Vasile Ivaşcu a dăruit bisericii din Bârda 34 m ţeavă de un ţol şi jumătate, segmentată la 2 m/bucata, pentru a folosi-o la pământarea paratrăznetului de la Bârda. Şi această donaţie se ridică la aprox. 600 lei. Dumnezeu să-i răsplătească!

*

Am angajat lucrarea de săpare a şanţului în jurul bisericii de la Bârda pentru paratrăznet. O realizează Domnul Motreanu Ion, cu 300 lei. Pământul e foarte tare şi plin de pietre, în curtea bisericii fiind vechiul cimitir până prin 1925-1930.

*

În această perioadă am făcut plăţi mai mari astfel: 360 lei pentru curentul electric consumat la biserica din Malovăţ; 180 lei pentru lumânări; 410 lei pentru pâinea donată în luna Iulie.

*

În luna iulie am donat pâine credincioşilor participanţi la slujbă şi unor bătrâni din sat astfel: 1 Iulie (Malovăţ): 200 pâini; 8 Iulie (Bârda): 86 pâini; 15 Iulie (Malovăţ): 196 pâini; 20 Iulie (Malovăţ): 50 pâini; 22 Iulie (Bârda): 88 pâini; 29 Iulie (Malovăţ): 185. În total, în luna iulie s-au dăruit 805 pâini. De asemenea, până la 31 Iulie s-au donat 410 Cărţi de rugăciuni. Mai trebuie, oare, să aşteptăm mult pe cei ce întârzie să vină să-şi ridice această carte? Sunt de neînţeles!

*

La data de 23 Iulie, preotul Dvs. a susţinut examenul final la Facultatea de Drept a Universităţii ,,Ovidius” din Constanţa, unde şi-a prezentat lucrarea de masterat în faţa unei numeroase comisii. Lucrarea s-a intitulat Studii şi materiale de Drept canonic publicate în Revista ,,Biserica Ortodoxă Română” în perioada 1874 – 2004. Evaluare juridică şi canonică( 134 pagini). Cum la această temă preotul lucrează de mulţi ani, publicarea celor trei volume din Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2004) fiind o dovadă în acest sens şi examenul respectiv a fost o adevărată bucurie. A rămas cu mâhnirea că nu i s-a acordat suficient timp pentru a expune tot ceea ce avea de expus, întrucât mai aşteptau şi alţii să susţină examen în acea zi. Lucrarea a fost notată cu nota maximă. Urmează să se elibereze diplomele. Cu o asemenea diplomă şi cu un asemenea titlu altfel va putea să păzească vacile. Şi mai ales caprele!

*

În zilele de 19-21 iulie a avut loc la Bucureşti Al VI-lea Congres Internaţional de Dacologie. Deşi era înscris, preotul Dvs. n-a putut participa, deoarece în ziua de 23 Iulie trebuia să-şi susţină examenul de la Constanţa, de care am făcut vorbire mai sus. Cu toate acestea, Doamna Prof. Maria Bucur din Bucureşti, veche cititoare a cărţilor parohiei noastre şi susţinătoare a parohiei, împreună cu soţul său, Domnul Prof. Bucur, au preluat de la Parohia Malovăţ mai multe exemplare din cartea Părintelui D. Bălaşa, Marele atentat al Apusului papal împotriva poporului daco-român şi dintr-a preotului Dvs., De la daci la Meşterul Manole şi au vândut participanţilor la congres în valoare de 500 lei. Exemplarele de care au dispus nu le-au ajuns. Şi când te gândeşti că acolo nu a participat oricine, ci oameni cunoscători în domeniu! Le mulţumim tuturor!

*

În ziua de 31 Iulie, preotul Dvs. a fost invitat la Episcopia Râmnicului din Rm. Vâlcea, unde era organizată, ca în fiecare an, comemorarea plecării dintre noi a Părintelui Dumitru Bălaşa. Din motive obiective, preotul n-a putut să meargă acolo anul acesta. Bunul nostru prieten de la Rm. Vâlcea, Părintele Nicolae State, aflând aceasta, ne-a preluat imediat 150 exemplare din cartea Părintelui Bălaşa, Marele atentat al Apusului papal împotriva poporului daco-român şi le-a vândut participanţilor la comemorare şi altor persoane. Dacă mai avea, ar fi avut unde să le distribuie şi pe acelea. Mulţumim cordial Părintelui State!

*

Sfânta Mânăstire Curtea de Argeş a cerut parohiei noastre 60 exemplare din cartea Domnului Pavel Rătundeanu-Ferghete, Colinde din Transilvania, vol. III spre a le vinde. ial!

*

Domnul Ioan Miclău de la Sydney (Australia), bunul nostru prieten de pe partea cealaltă a pământului, ne-a trimis manuscrisul pentru volumul al II-lea din cartea Domniei-Sale, Scrieri în proză , ca să i-l publicăm. Este un gest care ne onorează şi ne obligă în acelaşi timp. Oricum, îi mulţumim pentru încrederea ce ne-a acordat-o şi de această dată de a fi editorul său din România. I-am şi trimis cartea la tipografie.

*

Miercuri, 18 Iulie, a avut loc, pe internet, licitaţia pentru construcţia dispensarului de la Malovăţ. Lucrarea a fost adjudecată de către o firmă de construcţii, care se obligă să dea obiectivul la cheie până la 1 Martie 2008, urmând să primească, în schimb, suma de 200.000 lei noi, ceea ce ar însemna două miliarde lei vechi. Pe ce se duc banii primăriei! Dacă-şi vedea popa de treabă, rămâneau banii necheltuiţi! Păi, nu? Să dea Dumnezeu să ajungă la bun sfârşit şi această lucrare!

*

La 22 Iulie am botezat pe Dumitrescu Valentina-Cosmina din Malovăţ şi am cununat pe părinţii ei, Domnul Dumitrescu Marian şi Doamna Dumitrescu Marina-Daniela . Dumnezeu să le ajute! La 28 Iulie am oficiat înmormântarea lui Mănescu Dumitru(Truţă)(59 ani) din Malovăţ. Dumnezeu să-l ierte!

*

Atenţie, copii! Duminică, 26 August, în biserica de la Malovăţ, după Sfânta Liturghie, va avea loc un nou concurs cu elevi din clasele primare, adică I, II, III şi IV. Concursul va consta din rugăciuni şi întrebări privind viaţa şi pildele Mântuitorului. Premiul I-100 lei; Premiul II-50 lei; Premiul III-20 lei şi 3 Menţiuni – câte 10 lei. Pot participa şi copii din Bârda sau din alte localităţi. Sperăm ca de data aceasta să avem de-a face cu oameni mai serioşi decât la concursul precedent!

*

Cine doreşte să meargă în excursie la Mânăstirea ,,Sfânta Ana” de la Orşova pe 25 Iulie, cu prilejul hramului, să se înscrie la preot. Anul trecut a costat 8 lei/persoană. Urmează la Lainici pe 6 August, la Tismana pe 15 August şi la Schitul Topolniţa pe 29 August.

*

În cursul lunii august avem următorul program de slujbe: 4 Aug. (malovăţ-Bârda); 5 Aug. (Bârda); 6 Aug. (slujbă la Bârda, pomeniri la Malovăţ pe la ora 11); 11 Aug. (Malovăţ-Bârda pomeniri; spovedit şi grijit adulţii la Malovăţ la biserică şi în sat); 12 Aug. (Malovăţ; după slujbă şedinţă cu Consiliul Parohial); 13 Aug. (Bârda, spovedit şi grijit la biserică şi în sat); 14 Aug. (Malovăţ; spovedit şi grijit copiii); 15 Aug. (pomeniri dimineaţa la Bârda, slujbă la Malovăţ); 18 Aug. (Malovăţ-Bârda); 19 Aug. (Bârda); 25 Aug. (Malovăţ-Bârda); 29 Aug. (pomeniri de dimineaţă la cele două biserici; slujbă la Schitul Topolniţa).

În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă sau la telefon : 0724. 99. 80. 86 sau 0788.06.23.67. Mai poate fi contactat pe internet la adresele: stanciulescubarda@gmail.com, stanciulescu_alexandru@yahoo.com sau alexandru.stanciulescu.barda@gmail.com

*

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: