„Scrisoare pastorală“ nr. 112

Dragii mei enoriaşi!
Am avut ocazia, de-a lungul timpului, să cunosc tot felul de oameni aflaţi în pragul  Marii Treceri. Cei care erau conştienţi în momentul în care am fost chemat la dânşii să-i spovedesc şi să-i împărtăşesc se pot împărţi în două grupe. Unii afişau o seninătate, o siguranţă, o linişte, o împăcare cu ei înşişi, cu Dumnezeu şi cu lumea; alţii erau agitaţi, înfricoşaţi, căutau scăpare ca un animal încolţit, aflat între viaţă şi moarte. Am fost chemat cândva la un bătrân de vreo 86 ani. L-am găsit certându-se cu…. Dumnezeu. Au trecut câţiva ani buni de atunci, dar parcă îl aud şi azi: ,, – De ce, Doamne, de ce tocmai eu? Mai erau atâţia în sat mai în vârstă decât mine! Nu eram eu acum la rând!…” Având ocazia să trăiesc atâţia ani în aceeaşi localitate, aş putea spune că, în general îmi cunosc destul de bine enoriaşii, dar mai ales consătenii. Aş putea spune, de asemenea, că cele două categorii de oameni de care am vorbit mai sus se diferenţiază între ei prin mai multe aspecte, dar mai ales prin acela al credinţei şi al apropierii de Dumnezeu. În general, oamenii credincioşi, oamenii care şi-au rânduit viaţa după învăţătura Mântuitorului, oamenii care au conştiinţa existenţei vieţii de dincolo şi mai ales a Învierii, aşteaptă cu calm Marea Trecere. Aşa trebuie să fie; aşa e legea firii; aşa e voia lui Dumnezeu! Oamenii  care în  viaţă au făcut orice, numai grija sufletului n-au purtat-o, s-au condus după orice învăţătură, numai după a lui Dumnezeu nu, se tem, sunt îngroziţi. Ei descoperă în acel moment adevărul, situaţia lor, îşi dau seama că e foarte târziu să recupereze ceea ce au pierdut o viaţă şi de aceea se tem. E adevărat, că dacă ar avea o boabă de credinţă, ar şti că prin Sfânta Spovedanie şi prin Sfânta Împărtăşanie încă nu e totul pierdut, că în iubirea lui dumnezeu îşi află locul chiar şi tâlharul de pe cruce, dar…
Un exemplu de ,,sfârşit creştinesc, fără durere, neînfruntat, în pace” , după cum grăiesc cărţile noastre de slujbă, l-am întâlnit într-o relatare a Părintelui Stelică Zoican de  la Balta, care-mi povestea despre sfârşitul regretatului preot Doman, din părţile Gornenţiului. Părintele Doman îşi trăia bătrâneţea alături de soţia sa în satul lor de munte, mulţumindu-se cu puţin. Copiii lor plecaseră  departe şi doar la sărbători se întorceau în sat să-şi revadă părinţii. Jumătate din locuitorii satului le erau celor doi fini şi nepoţi şi ei se bucurau să-i vadă pe fiecare crescând, şi ducându-şi viaţa obişnuită după reguli străvechi. Părintele Doman avusese parte de multe încercări în viaţa lui, dar le trecuse pe toate cu răbdare şi înţelepciune, dar şi cu o doză însemnată de umor. Aşa fusese el croit de Dumnezeu, să vadă aspectele comice ale lucrurilor şi situaţiilor şi faptul acesta îl ajutase să treacă mai uşor şi prin război şi prin puşcărie şi prin dislocări şi alte asemenea grele examene ale vieţii. Întotdeauna găsea pentru fiecare câte o glumă, reuşea să-l facă pe fiecare să zâmbească şi asta îl mulţumea şi-i dădea un tonus vital robust. Necazul părintelui Doman şi al preotesei sale era şubrezenia sănătăţii. Amândoi erau cardiaci. Îşi făceau cu conştiinciozitate tratamentul prescris de medic, dar simţeau că sfârşitul le este aproape. Intr-o noapte, părintele s-a trezit cu nişte junghiuri îngrozitoare la inimă. A vrut să răcnească de durere, dar şi-a amintit de soţia sa de alături şi nu a vrut s-o sperie. A răbdat în tăcere până a trecut momentul critic, apoi, liniştit, ca şi când nu s-a întâmplat nimic, a trezit-o pe soţie. Aceasta, buimăcită de somn, fiind cumpăna nopţii, a întrebat cu nedumerire ce s-a întâmplat. Părintele i-a răspuns cu umor, ca de obicei: „- Mărie, am uitat să-ţi spun aseară sărut-mâna şi acum mi-adusei aminte!” Gândindu-se că-i o glumă obişnuită de-a părintelui, femeia s-a supărat de-a binelea. Oricum, somnul îi sărise. Părintele i-a amintit de costumul cel nou pe care şi-1 cumpărase „ de nuntă”. Nu-l îmbrăcase niciodată. S-a ridicat din pat şi a început să se îmbrace. Părintele zâmbea cu înţeles şi zicea că vrea să vadă cum îi vine costumul, că ziua n-are timp să-1 încerce. A doua zi avea slujbă, aşa că făcuse baie seara şi se bărbierise. Îi venea bine costumul. Şi-a luat apoi reverenda cea nouă, crucea în mână şi s-a aşezat pe patul de alături. Doamna a avut un moment de luciditate şi şi-a dat seama că ceva nu-i în regulă, că părintele îi ascunde ceva. L-a văzut apoi tresărind şi schiţând o grimasă pe faţă şi a înţeles că are dureri mari. Î1 cunoştea bine. A înţeles că nu-i de glumit… S-a ridicat din pat, s-a îmbrăcat sumar şi a început să se agite. Îl întreba mereu ce are, ce-1 doare, ce i se întâmplă. Părintele se întinsese pe pat şi închisese ochii, ca-ntr-un somn obişnuit. Doamna a început să strige după ajutor. Nu ezita să repete mereu: „- Doamne, ce n-oi fi murit eu înainte, că el mi le-ar fi făcut pe toate! ” La un moment dat, părintele a deschis ochii şi a spus pe tonul său glumeţ, cu mult umor: „- Mărio, dacă ai avut de gând s-o faci, să fi făcut-o până acum. De data asta este rândul meu, aşa că nu te mai înghesui şi tu!” Şi-a făcut semnul Sfintei Cruci şi a închis din nou ochii. De data aceasta pentru totdeauna. Doamna a înţeles totul şi a aprins lumânarea ce-o păstrau acolo aproape, pentru orice eventualitate. A fost ultima lui glumă!     

*
La 16 iunie asupra satelor Bârda, Bobaiţa, Colibaşi, Crăguieşti şi mai puţin asupra   Malovăţului s-a abătut o mare furtună însoţită de grindină. Aceasta a distrus în întregime recolta. Păioasele au fost amestecate cu pământul, porumbii au rămas doar nişte cioturi, însăşi coaja de pe viţa de vie a fost decojită. Iarba cu tulpina   mai groasă a rezistat, dar atât a fost de bătută, încât s-a uscat în următoarele zile. Parcă a turnat cu foc peste iarbă; toată s-a uscat, încât nu mai au vitele ce mânca. Pământul s-a întărit ca piatra în următoarele zile, fiind bătut de zeci de bucăţi de grindină pe centimetru pătrat. Cei care au fost surprinşi în câmp au scăpat cu greu, dar cu urme şi cucuie, care mai persistau şi după o săptămână. În această furtună a murit fostul   cântăreţ al parohiei noastre, regretatul Stănciulescu Gh. Alexandru. Dumnezeu să-l ierte! În satele menţionate s-a terminat cu orice speranţă de recoltă pe anul acesta. Mânie dumnezeiască. A doua zi după furtună am auzit pe un creştin (doar cu numele!) din Colibaşi spunând: ,, Aseară Dumnezeu a fost beat! N-a ştiut ce face!” Auzind o asemenea afirmaţie necugetată, nu am putut decât să exclam: ,,Îţi mulţumim, Doamne, că nu ne-ai bătut atât cât am fi meritat cu adevărat!”

*
La 25 iunie, după o îndelungată şi grea suferinţă, s-a stins din viaţă tatăl preotului Dvs., Stănciulescu Nicolae. Preotul mulţumeşte tuturor enoriaşilor săi din Bârda şi din Malovăţ, rudelor din Colibaşi, Tr. Severin  şi Lugoj, care i-au fost alături în acele momente grele ale despărţirii. Mulţumeşte preoţilor Zoican Stelian, Iliescu Dumitru şi Negrescu Alexandru din Tr. Severin şi  preotului Cărăba Florenţiu din Valea Boierească, pentru slujba ce au oficiat-o cu acest prilej! Mulţumeşte şi celor ce i-au transmis condoleanţe pe diverse căi.

*
,,Îţi mulţumesc, iubitul meu tată, pentru că ai existat, pentru tot ce ai făcut pentru mine. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a binecuvântat cu aşa părinţi! Niciodată nu voi face destul pentru memoria dumneata şi a mamei; niciodată nu veţi lipsi din rugăciunile mele către Dumnezeu. Aţi pornit la drum de la zero, nu aţi ştiut ce-a fost zi şi ce a fost noapte; aţi muncit cu o dăruire şi cu o înverşunare rar întâlnită în zilele noastre. Puţini v-au înţeles şi chiar atunci când numai Dumnezeu ştia cât vă este crucea de grea s-au găsit şi din cei ce s-au grăbit să v-o facă şi mai grea. I-aţi iertat pe toţi, fie că au avut sau nu bunul simţ să vă ceară iertare! Aţi realizat mult în viaţă faţă de posibilităţile Dvs. numai prin muncă şi bună chiverniseală. Mereu v-aţi pus speranţa în Dumnezeu şi lui I-aţi cerut ajutorul întotdeauna. Rare au fost duminicile şi sărbătorile, în care să nu păşiţi pragul Bisericii, iar pe unicul Dvs. fiu l-aţi închinat lui Dumnezeu cu toată tragerea de inimă. Viaţa Dvs. a fost ca un adevărat roman, pe care, de va vrea Dumnezeu, îl voi da cândva la lumină. Credinţa în Înviere v-a călăuzit în Marea Trecere spre celălalt tărâm şi tot ea mă face să sper că sufletele Dvs. vor fi rânduite în locul acela al tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte, pe care l-a pregătit Dumnezeu celor ce L-au iubit pe El. Dumnezeu să vă ierte, iubiţii mei părinţi!

*
În ziua de  16 Iunie, preotul Dvs. a susţinut examen la Drept procesual civil, în cadrul facultăţii de Drept a Universităţii ,,Spiru Haret”, al cărui student este. La aceeaşi facultate a  susţinut în ziua de 23 Iunie examen la Drept penal, iar la 30 Iunie la Drept civil. În zilele  de 18 şi 19 Iunie, la Facultatea de Drept a Universităţii ,,Ovidius” din Costanţa a susţinut ultimele  examene la masterat, astfel: Relaţii publice, Sociologia religiilor, Drept comunitar şi Dreptul mediului. La facultate, media pe anul acesta iese de aproximativ  opt, iar la masterat din cele douăsprezece examene susţinute anul acesta, unsprezece au fost promovare cu nota zece, iar unul cu nouă, media fiind de 9,92. Aşadar, mai are examenul final şi susţinerea lucrării de dizertaţie pe 23 Iulie la Masterat şi termină cu această   dandana şi  a terminat anul I la facultate. De atâta  Drept s-a cocoşat popa de tot!

*
Cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a încheiat anul şcolar şi cel universitar. Făcând bilanţul, constatăm că preotul Dvs. a predat săptămână de săptămână Cuvântul lui Dumnezeu la 350 elevi de la Liceul Economic din Tr. Severin şi la cca. 150 studenţi de la Facultatea de Teologie din Craiova. E ceva!

*
În această perioadă am publicat volumul VI din cartea părintelui Grigore Maerean, Chemări la Domnul. Cartea cuprinde, ca şi celelalte volume, predici, meditaţii, cugetări ale autorului pe teme religioase. Până în urmă cu câţiva ani autorul nu publicase nici un rând, acum ne ameninţă că mai are încă vreo 6-7 volume pregătite deja pentru tipar. Să fie sănătos şi multe înainte, că sunt de folos!

*
Pe 19 Iunie, după examene, am mers pe malul Mării Negre şi, pentru un ceas, am admirat imensitatea şi măreţia lui Dumnezeu. Să cari apă toată viaţa cu ulciorul, cu cobelca ori cu bidoanele pentru necesităţile casei şi deodată să te vezi în faţa  unui nesfârşit de ape, care se unesc la orizont cu cerul, este extraordinar. Vapoarele care apar pe linia orizontului sunt de mărimea unor muşte, iar în realitate sunt cât nişte blocuri! M-am simţit ca un strop din acel nesfârşit de ape, am plâns şi am exclamat cu psalmistul: ,, Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!”  Nu se putea să nu trag şi o altă concluzie: ,,Mari păcate trebuie să am, Doamne, dacă Tu, având atâta pustiu de ape, m-ai lăsat pe mine, robul Tău, să car toată viaţa apă cu ciobul, ca să-mi astâmpăr setea!”

*      
În cursul lunii iunie am donat pâine credincioşilor veniţi la slujbă şi unor bolnavi din sat astfel: 3 Iunie(Malovăţ): 138 pâini;  10 Iunie(Bârda): 78 pâini; 17 iunie(Malovăţ): 142 pâini; 24 Iunie(Bârda): 86 pâini. Aşadar, în luna iunie s-au donat 444 pâini.

*
În cursul lunii iunie am primit o serie de ajutoare băneşti pentru parohie astfel: D-na Lucreţia Omir  din Bucureşti, fiica regretatului Constantin  Omir  din Malovăţ a mai donat 200 lei  pentru biserica de la Malovăţ şi 50 lei pentru cea de la Bârda; Domnul  Mihai (Milică)  Surugiu din Reşiţa, împreună cu fratele său, Domnul Ion(Nelu) Surugiu din Brăila, fiii Domnului Maluţ Surugiu din  Malovăţ, au donat câte 100 lei fiecare. Domnul Mihai Surugiu a adus şi o cruce de la Locurile Sfinte din Ierusalim, pe care am aşezat-o pe iconostasul de la Malovăţ ; Domnul Prof. Mera Eugen din Ibăneşti(Mureş), vechi cititor al cărţilor publicat de către parohia noastră, a donat 100 lei; Doamna Şuican Elena din Malovăţ a mai adăugat la contribuţia de cult încă 100 lei, totalizând până acum 150 lei; Domnul Anesia Iulian din Rabastas(Franţa), vechi cititor al cărţilor parohiei noastre, a donat 50 lei;  Domnul Mândrilă Radu şi Doamna Crăciunescu Valeria din Câmpulung-Moldovenesc (Suceava), au donat iarăşi, fiecare, câte 50 lei; Domnul Cioloca Iosif  din Timişoara, ginerele   regretatului Anghel Nicolae din Bârda, a trimis 50 lei; Domnul Barbu Marcel, ginerele regretatei Coman Ana din Malovăţ, a donat 50 lei; Domnul Ivaşcu Vasile din Bârda, împreună cu ginerele său, Domnul Micşoniu Nicolae din Tr. Severin, au donat câte 50 lei fiecare; Doamna Coman Elena din Bârda  mai adăugat 50 lei la contribuţia de cult, totalizând până acum 71 lei. Dumnezeu să le răsplătească   tuturor jertfa!

*
În această perioadă am făcut o serie de plăţi mai mari, după cum urmează: 225 lei la poştă pentru expedieri de colete cu cărţi; 1300 lei  tipografiei  pentru cartea Părintelui Dumitru  Bălaşa, Marele atentat papal al Apusului…; 2000 lei tipografiei pentru cartea Părintelui Grigore Maerean, Chemări la Domnul, vol. VI; 1850  protoieriei pentru 100 Kg. lumânări; 25o lei brutăriei pentru pâinea donată în luna mai şi 230 lei  pentru pâinea donată în  iunie; 255 lei pentru curentul electric consumat la biserica de la Bârda; 170 lei pentru cumpărarea unei imprimante etc.

*
Atenţie, copii!  Aşa cum v-am anunţat şi în ,,scrisoarea” precedentă, în ziua de duminică, 1 Iulie, după Sfânta Liturghie, în biserica de la Malovăţ, va avea loc concursul de religie cu toţi voinicii preşcolari, adică cei ce au venerabila vârsta cuprinsă între 1 şi 7 ani. Concursul va consta din recitarea de rugăciuni. Care vor şti cele mai multe, vor lua premii în bani, astfel: Premiul I-100 lei; Premiul II-50 lei; Premiul III-20 lei  şi 3 Menţiuni – câte 10 lei. În cazul în care doi sau mai mulţi voinici vor şti bine acelaşi număr de rugăciuni, departajarea se va face prin întrebări pe teme  religioase simple, la nivelul lor. Pot participa şi copii din Bârda sau din alte localităţi. Atunci o să-i vedem cât de vârtoşi o să fie!

*
Cine doreşte să meargă în excursie la Mânăstirea ,,Sfânta Ana” de la Orşova pe 25 iulie, cu prilejul hramului, să se înscrie la preot. Anul trecut a costat 8 lei/persoană. Urmează la Lainici pe 6 August, la Tismana pe 15 August şi la Schitul Topolniţa pe 29 August.

*
La 2 iunie am oficiat Sf. Botez pentru Badea Ciprian-Dumitru, fiul D-lui Badea Cristi şi D-nei   Badea Mirela-Daniela; la 30 Iunie am oficiat Sf. Botez pentru Boescu Simona-Cristina, fiica  D-lui Boescu Dumitru – Lambertus şi D-nei Boescu Steluţa – Ramona din Malovăţ, prilej cu care şi părinţii s-au cununat . La 16 iunie a avut loc înmormântarea Mariei Badea(81 ani), la 19 Iunie a Margaretei Coman(81 ani) şi la 26 Iunie a lui  Ciobanu Alexandru(35 ani) din Malovăţ; la 27 Iunie s-a oficiat înmormântarea pentru Stănciulescu Nicolae(81 ani), iar la 28 Iunie a fratelui său, fostul cântăreţ bisericesc, Stănciulescu Gh. Alexandru(76 ani) din Bârda. Dumnezeu să-i ierte!

*
În cursul lunii Iulie avem următorul program de slujbe: 1 Iulie(Malovăţ); 7 Iulie(Malovăţ-Bârda); 8 Iulie(Bârda); 14 Iulie(Malovăţ-Bârda); 15 Iulie(Malovăţ – şedinţă cu Consiliul Parohial după Sf. Liturghie); 20 Iulie(slujbă la Malovăţ; dimineaţa pomeniri la Bârda); 21 Iulie(Malovăţ – Bârda); 22 Iulie(Bârda); 28 Iulie(Malovăţ-Bârda); 29 Iulie(Malovăţ). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă sau la telefon : 0724. 99. 80. 86 sau 0788.06.23.67. Mai poate fi contactat pe adrese de e-mail, precum: stanciulescubarda@yahoo.com  şi stanciulescubarda@gmail.com  .

*
Cineva  are de vânzare o vacă de rasă pentru lapte. Este gestantă în luna a  noua. Pe 1 august are termenul. Cine este amator s-o cumpere, să ia legătura cu preotul.

*
Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: