„Scrisoare pastorală“ nr. 117

____________________________________________
Dragii mei enoriaşi! Adunarea electorală bisericească a Bisericii Ortodoxe Române a ales pe 12 septembrie un nou patriarh în persoana Prea Fericitului Daniel Ciobotea, fost, până la acea dată, mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

 

De origine din Lugoj, având tată mehedinţean şi mamă bănăţeancă, Prea Fericitul Daniel s-a remarcat încă din anii de studii ca o capacitate intelectuală şi ca o speranţă a Bisericii Ortodoxe. Profesorii săi au fost încântaţi întotdeauna să-l aibă elev, student şi doctorand, fie că au fost români, fie străini. A intrat în monahism de timpuriu şi a parcurs toate treptele ierarhice, până a ajuns azi în fruntea Bisericii Ortodoxe. Alegerea ce i s-a făcut a fost apreciată de toate mediile, ca fiind una foarte potrivită în vremurile noastre. Este un om care a avut posibilitatea, în funcţiile pe care le-a deţinut până acum, să cunoască toate problemele Bisericii Ortodoxe Române în special şi ale creştinismului în general. Cu capacitatea pe care o are şi cu diplomaţia pe care a demonstrat-o în nenumărate rânduri, sperăm că vom avea un păstor, care ne va reprezenta cu demnitate în relaţiile internaţionale şi va contribui pe plan intern la o mai bună organizare şi funcţionare a Bisericii şi a vieţii bisericeşti . Dumnezeu să-i ajute!

 

L-am cunoscut în urmă cu mai bine de treizeci de ani. Eram student la Facultatea de Teologie din Bucureşti, iar dânsul era doctorand la aceeaşi facultate. Când profesorul nostru de Dogmatică, Părintele Prof. Univ. Dr. Dumitru Popescu era plecat în străinătate, ori nu putea să se prezinte la curs, venea să-l înlocuiască tânărul doctorand Dan Ciobotea. Deşi era mai în vârstă doar cu câţiva ani decât cei mai mulţi dintre noi, ne uimea prin cunoştinţele pe care le avea, prin tactul pedagogic pe care – l folosea. Se manifesta ca un profesor adevărat, cu vechime în meserie. Ceea ce ne cucerea cel mai mult, era faptul că rămânea el însuşi, acelaşi tânăr oricând disponibil de a sta de vorbă cu noi, studenţii obişnuiţi. Nu se lăsa biruit de mândrie, ci o biruia dânsul prin modestia, bunăvoinţa şi răbdarea cu care ne asculta. Multe ore am stat de vorbă cu dânsul în acei ani. Am pus la cale atunci multe planuri mari, privind unele lucrări(cărţi), pe care le socoteam şi noi necesare pentru Biserică. L-am mai întâlnit după absolvirea facultăţii de câteva ori şi am observat cu uşurinţă că funcţiile pe care le deţinea nu-l transformaseră ca om. Rămăsese acelaşi om prietenos şi gata de a discuta, mai ales când se găseau subiecte constructive. Poate dacă am fi fost mai aproape unul de altul (în spaţiu!), am fi găsit multe să facem împreună! Viaţa însă a avut alt curs, uneori dincolo de voinţa noastră. Unuia i-a cântat cucul, altuia cioara şi aşa drumurile noastre s-au despărţit. Corespondenţa dintre noi nu a putut continua. Numeroasele griji şi obligaţii pe care le avea părintele Dan Ciobotea, devenit Daniel prin călugărie, îl împiedecau să mai ţină legătura cu popa de la Bârda.

 

Din toată inima, ca vechi prieten, ca preot şi doritor de bine pentru Biserica Ortodoxă Română, urez, în numele meu şi al Dvs., enoriaşii Parohiei Malovăţ, viaţă lungă, sănătate, putere de muncă şi mediu prielnic pentru a lucra ceea ce este necesar în ogorul spiritual al neamului românesc, pentru a conduce la limanul mântuirii corabia Bisericii Ortodoxe Române, a cărei cârmă i-a încredinţat-o Dumnezeu în aceste zile!

 

La mulţi şi fericiţi ani, Prea Fericite Părinte!

 

*
Într-o seară, la o emisiune transmisă la televizor, sub un titlu scris cu majuscule, era prezentat cazul unui preot bucureştean, care făcea, nici mai mult, nici mai puţin, botez satanist, după cum spunea titlul emisiunii. Am privit şi m-am crucit. Preotul întreba, la un botez, pe bietul naş dacă se leapădă de Hristos! Dădea omul să zică nu, părintele îl corecta şi-l punea să spună că da. În momentul în care popa îşi înţelegea gafa, se lovea cu palma peste frunte şi o lua de la capăt, întrebându-l pe naş dacă se leapădă – de data aceasta – de satana, ceea ce omul o făcea bucuros şi cu toată convingerea. Trăznaia se mai repetase şi la alte botezuri, după cum arătau filmările. Părintele susţinea sus şi tare, că nu-i adevărat, că este un trucaj, o înscenare şi că el oficiază corect. Dădeau telefon femei din parohia sa şi confirmau că şi la alte botezuri, în care dumnealor fuseseră naşe, moaşe sau mame, părintele pusese aceeaşi întrebare blestemată!

 

Redactorul emisiunii se grăbea să catalogheze fapta drept o erezie satanistă! Cred că greşea. Mai amintea redactorul respectiv, ziaristul Silviu Alupei, că acel preot are funcţie înaltă pe la centrul patriarhal şi că ar fi terminat facultatea cu media 6! Nu ştim în ce măsură erau adevărate toate aceste afirmaţii, dar nu putem fi de acord cu comentariile redactorului respectiv. Acel preot nu făcea un botez satanist. ,,Lepădarea” pe care o cerea naşului nu era o faptă făcută cu intenţie, ci una în mod inconştient. Redactorul uita să spună faptul că o parohie din Bucureşti poate să aibă câteva zeci de mii de familii. Recent, un coleg din Bucureşti îmi spunea: ,,din strada asta încolo am socotit eu, aşa, cu aproximaţie şi aş avea vreo zece mii de familii; din strada asta încoace n-am avut timp să socotesc, dar cred că sunt mai multe!” Într-o astfel de parohie sunt 20-30 de botezuri săptămânal, tot pe atâtea cununii şi Dumnezeu ştie câte înmormântări. Preotul acela trebuie să mai facă şi slujbe la biserică şi, iată, în cazul celui de la televizor, mai avea şi slujbă înaltă pe la centru. Mai poate omul acesta să fie atent, aşa cum ar trebui, la toate rugăciunile ce le rosteşte de nenumărate ori? Aceste rugăciuni i se imprimă în minte fără să vrea, le rosteşte ca un robot, automat, fără să mai controleze cu mintea ce zice cu gura. Aceste automatisme sunt foarte periculoase, fiindcă somnul raţiunii naşte monştri, ca cei prezentaţi în emisiunea cu pricina.

 

Şi am putea să mai adăugăm ceva la cele de mai sus. A existat în unele eparhii până nu demult(să sperăm că de acum se vor mai schimba!) o practică destul de des întâlnită. Cei capabili în şcoală au fost protejaţi, în sensul că au fost trimişi preoţi la Cucuieţii din Deal ori la Crăcănaţii din Vale, în parohii de 100-200 de familii, ca să aibă acolo timp suficient să citească, să înveţe, să scrie, să facă masterate şi doctorate şi să-şi menţină silueta; cei mai săraci cu duhul, dacă s-a întâmplat să mai aibă şi câte un unchi bine pus, care să şoptească o vorbuliţă unde a trebuit, au fost băgaţi la munca cea mai grea: li s-au dat parohii de zeci de mii de familii în oraşe, li s-au dat şi funcţii grele şi bine plătite pe la centre, tocmai ca să-i uzeze, să-i istovească, pentru ca astfel să-şi dea seama cât de rău este ca să nu înveţe carte! Dacă fac gafe ca cea prezentată la televizor se înţelege că sunt extenuaţi şi pentru asta ar mai trebui trimişi în vreo delegaţie prin străinătăţi, la vreo staţiune pe undeva, pe banii eparhiei, ca să se refacă! Sărmanii!

 

*
În urmă cu doi ani, Domnul primar George Bazavan a cumpărat cu banii domniei sale două pompe şi le-a instalat la Fântâna Mare şi la Bunarul Linieştilor din Bârda. Era un prim pas spre civilizaţie. După câteva luni, acele pompe au fost defectate, iar astăzi nici nu se mai ştie unde sunt. La Fântâna Mare se ia apă din fântână cu găleţile murdare, uneori pline de lături, aşa cum s-a luat întotdeauna. Câinii şi alte animale pot să bea în voie, direct şi fără probleme! Zilele trecute îmi semnala cineva că a văzut pe o bârdeancă de-a noastră cum şedea în uşa fântânii, lua apă cu mâna din fântână şi se spăla pe picioare până sus, pe Dealul Cernii. Apa se scurgea apoi direct în fântână. Pe respectiva nu o deranja acest lucru, fiindcă dânsa îşi umpluse deja găleţile, iar până a doua zi, apa se limpezea. Păi, nu?

 

*
La data de 1 septembrie a început lucrul la noul dispensar al comunei noastre. Până la 15 septembrie erau aproape gata şanţurile pentru fundaţie. Este extraordinar să vezi cum prinde viaţă o idee pusă în slujba comunităţii, pe care factorii de răspundere ai comunei au socotit-o ca atare şi o duc la îndeplinire. Dumnezeu să le ajute să termine cât mai curând acest obiectiv atât de necesar comunei noastre!

 

*
Din câte cunoaştem, ar fi avut loc licitaţia pentru lucrările de aducţiune a apei în Bârda şi Bobaiţa. Dumnezeu să ne ajute să vedem şi acest lucru realizat în aceste sate. Ar fi încă un pas mare spre civilizaţie!

 

*
Pe lângă troiţa eroilor din Bârda mai multe femei s-au îngrijit şi au adus ghivece mai mici sau mai mari cu flori. Doamna Răulescu Eleonora se îngrijeşte să le ude, aşa încât troiţa este aproape acoperită de mulţimea florilor şi culorilor. Este o frumuseţe, pe care toată lumea o vede şi o admiră. Cel mai simpatic om din sat, însă, găseşte potrivit să-şi facă mereu drum pe lângă troiţă, chiar dacă treabă n-are şi de fiecare dată rupe câte o floare şi şi-o pune la ureche. Vrea să fie mai frumos şi să miroase după el! Mda! Numai că dacă după cineva miroase prea tare, lumea zice că pute! Şi ar mai fi ceva: simpaticul nostru enoriaş ar trebui să ştie că florile acelea sunt pentru morţii fără de morminte, risipiţi de-a lungul veacurilor pe cine ştie ce câmpuri de luptă. I s-ar cuveni chiar şi lui să aibă o brumă de respect faţă de acei Oameni. Asta cu atât mai mult cu cât dânsul se consideră încă viu printre cei vii. Încă n-a trecut în rândul celor duşi!Păi, nu?

 

*
Mare surpriză ne-a făcut Domnul Profesor Silvestru-Virgil Moraru, redactor la revista ,,Observator” din Toronto, Canada, în care preotul Dvs. a publicat mai multe articole anul acesta. Dumnealui spune într-o lungă scrisoare, pe care ne-a trimis-o prin internet, că ,,posed, încă de când eram în România, câteva lucrări ale sfinţiei Voastre şi ale altor autori apărute la editurile de la Malovăţ şi Bârda”. Într-una din cărţile răsărite pe coclaurile noastre, a găsit vorbindu-se de Părintele Ionică Sfetcu şi de Doamna Învăţătoare Elena Sfetcu. Lucrul acesta l-a impresionat până la lacrimi, cu atât mai mult cu cât dânsul a fost coleg de facultate cu Domnul Prof. Virgil Sfetcu, fiul distinşilor noştri îndrumători spirituali de până mai ieri! Ce mică-i lumea şi cum se pot regăsi oamenii şi amintirile!

 

*
În zilele de 7 şi 14 septembrie, la Bârda şi la Malovăţ a rulat filmul Pe urmele lui Iisus, cu aparatura cumpărată cu banii donaţi de Domnul Primar George Bazavan. Am prezentat Ţara Sfântă, cu toate localităţile la care face referire Vechiul şi Noul Testament, cu toate locurile de care se leagă viaţa şi activitatea Mântuitorului. La Bârda au participat 40, iar la Malovăţ peste 50 de enoriaşi de toate vârstele. A fost foarte îmbucurător faptul că toţi cei prezenţi au manifestat multă bună-cuviinţă, au urmărit în tăcere filmul, au ascultat explicaţiile cuvenite, nu au făcut dezordine, într-un cuvânt, s-au purtat ca nişte oameni cu adevărat civilizaţi.
Fiindcă unii au rămas foarte descumpăniţi şi au comentat negativ, în sensul că pe vremea Mântuitorului nu erau blocuri, nici nu se făceau filme, se cuvine să facem următoarele precizări. Dânşii au perfectă dreptate! Nimeni nu a afirmat că filmul a fost făcut pe vremea Mântuitorului. Dimpotrivă, am afirmat şi continuăm să afirmăm că filmul a fost făcut în vremea noastră, în urmă doar cu câţiva ani. Au fost prezentate locurile şi localităţile pe unde a fost Mântuitorul, dar nu localităţile aşa cum erau ele atunci, ci aşa cum sunt ele azi. Este ca şi cum am prezenta Bârda şi Malovăţul, ca locuri pe unde au trecut romanii sau a poposit Tudor Vladimirescu. Satele respective sunt filmate azi, dar evenimentele acelea s-au petrecut acum două sute sau două mii de ani. Asta-i tot!

 

*

 

Sperăm că în luna octombrie să vă putem oferi filmul Patimile lui Iisus, astfel: la Bârda, vineri, 12 octombrie; la Malovăţ, vineri, 19 octombrie. Dacă vom reuşi să-l realizăm aşa cum trebuie, va rămâne un moment de neuitat multă vreme pentru noi toţi cei ce-l vom vedea. De data aceasta, filmul va începe la ora 18.

 

*

 

La data de 3 Septembrie, preotul Dvs. a susţinut, în cadrul catedrei de Drept canonic a Facultăţii de Teologie de la Universitatea ,,Ovidius” din Constanţa teza sa de doctorat, Stat şi Biserică în Banat(1780-1786) în lumina unei arhive inedite. Lucrarea a trecut cu bine, în sensul că nu au fost observaţii ale comisiei menite să respingă, ori să transforme total lucrarea. Câteva mici observaţii, care au putut fi remediate în câteva zile. Au făcut referate foarte bune membrii comisiei, respectiv prodecanul Facultăţii de Drept de la Constanţa, care este şi îndrumătorul de lucrare, dânsul predând Dreptul canonic la Facultatea de Teologie, decanul Facultăţii de Teologie din Arad(profesor de Drept canonic acolo) şi doi profesori de teologie din Bucureşti. Teza trebuia susţinută în şedinţă publică pe 29 septembrie. Din cauză că a fost fixată instalarea patriarhului pe 30 septembrie, examenul de doctorat al preotului Dvs. s-a mutat pe 4 Octombrie. Este obligatoriu să participe la el şi ierarhul locului, care, de fapt, va prezida comisia de examen.

 

*
Fiindcă ne-a mai rămas platbandă de la paratrăznetul bisericii de la Bârda, cu acordul donatorului, Domnul contabil Gheorghe Belega, am dăruit-o bisericii de la Laz, unde se încearcă, de asemenea, să se construiască paratrăznet. Valoarea donaţiei este de peste 500 lei. Preotul Cărăbea Florenţiu s-a prezentat şi a ridicat-o de la Bârda.

 

*
În această perioadă am primit câteva donaţii pentru parohie astfel: Doamna Dragomir Vergina din Bârda a donat din partea nepoatei sale, Domnişoara Dragomir Iuliana, studentă la Drept în Timişoara, 100 lei, iar din partea fiului său, Domnul Dragomir Mihai şi nurorii sale, Doamna Dragomir Rozina din Baia de Aramă, câte 50 lei. Doamna Hurduc Maria din Malovăţ a mai trimis 50 lei pentru contribuţia de cult, totalizând până acum 100 lei. Doamna Prof. Florica Kemenschi, directoarea Colegiului Naţional Economic ,,Th. Costescu” din Tr. Severin şi soţul său, Domnul Prof. Ion Kemenschi, au donat 100 lei. Doamna Lucreţia Omir din Bucureşti, fiică a satului Malovăţ, a mai trimis încă 200 lei. Doamna Papa Camelia de la Banca Comercială din Tr. Severin a mai donat 50 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor pe măsură!

 

*
În şedinţa publică din 12 septembrie, organizată de Inspectoratul Învăţământului Mehedinţi, preotul Dvs. a fost repartizat să predea religia în anul şcolar 2007/2008, ca profesor calificat, suplinitor, la Colegiul Naţional Economic ,,Th. Costescu” din Tr. Severin, acolo unde a predat de cinci ani.

 

*
Duminică, 9 septembrie, Consiliul Parohial al Parohiei noastre s-a întrunit în şedinţă obişnuită de lucru şi a analizat gestiunea parohiei şi o serie de aspecte economice legate de viaţa parohiei noastre.

 

*
La 1 septembrie am oficiat cununia Domnului Bogdan Gh. Gabriel din Malovăţ cu Domnişoara Surdu Andreea din Ostrovul Corbului. Dumnezeu să le ajute şi fericirea să poposească în casa lor!

 

*
În luna septembrie avem următorul program de slujbe: astfel: 1 Sept. (Malovăţ-Bârda); 2 Sept.(Bârda); 7 Sept.(Bârda-film, seara); 8 Sept.(Bârda-slujbă; Malovăţ- pomeniri-la prânz); 9 Sept.(Malovăţ); 14 Sept. (Malovăţ-slujbă; Bârda, pomeniri dimineaţa, iar seara film la Malovăţ); 15 Sept.(Malovăţ-Bârda); 16 Sept.(Bârda); 22 Sept.(Malovăţ-Bârda); 23 Sept. (Malovăţ); 30 Sept. (Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă sau la telefon : 0724. 99. 80. 86 sau 0788.06.23.67. Mai poate fi contactat pe internet la adresele:

 

stanciulescubarda@gmail.com, stanciulescu_alexandru@yahoo.com sau alexandru.stanciulescu.barda@gmail.com

 

*
Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

 

Pr. AL.STĂNCIULESCU-BÂRDA
___________________________________________
Publicaţia bilunară „SCRISOARE PASTORALĂ“ este fondată de Pr. dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda şi apare în ediţia „pe hârtie“ având ca editor Parohia Malovăţ din jud. Mehedinţi. Ediţia on-line este realizată prin colaborarea dintre Parohia Malovăţ, Mehedinţi şi ARP – ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU, Bucureşti – România, în cadrul unui program ARP de promovare a presei româneşti alternative, care cuprinde numeroase periodice editate de români de pe toate meridianele.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: