„Scrisoare pastorală“ nr. 198

Dragii mei enoriaşi!

Floare ofilită. Începem un nou an cu teamă de viitor, cu îndoieli. Ne simţim tot mai singuri ca indivizi în societate, ca popor între naţiunile lumii. Parcă s-au dezlănţuit anul trecut, mai mult ca oricând, toate relele lumii asupra pământului acestuia. Mai multe focare de război au distrus vieţi omeneşti, bunuri materiale şi spirituale inestimabile, au pârjolit pământul şi au infectat văzduhul pentru multe decenii de acum înainte. Afganistanul, Iranul şi Irakul au devenit adevărate bombe ale lumii întregi. Văgăunile pământului ascund adevărate armate, pe care de ani de zile nu le pot învinge statele aliate, în ciuda celor mai sofisticate arme. Războaie oprite pentru o vreme, precum cel din Kosovo, stau să izbucnească în orice moment prielnic. Terorismul ameninţă la tot pasul ţări şi persoane. Auzim tot mai des de atentate în masă, de sinucideri tip kamikadze făcute numai din dorinţa de a face cât mai mult rău celorlalţi, chiar cu preţul propriei vieţi. Auzim de zone înfometate ale Pământului, în care mor oameni şi copii de foame. Am văzut câteva filmări din Africa, unde copiii arătau ca nişte schelete de la Auswitz din timpul celui de-al doilea război mondial. Aflăm, în acelaşi timp, de ţări şi popoare foarte bogate, unde câinii şi mâţele sunt cazate la hoteluri special construite pentru ele, unde marii bogătaşi ai lumii se plimbă în maşini cu caroserie de argint… Palate, cum nici în poveştile cele mai îndrăzneţe nu găseşti, sunt construite acum de ,,oameni de afaceri”, de îmbogăţiţi peste noapte din afaceri murdare, din crime şi din exploatarea semenilor. Priveam cu uimire asemenea palate în Dubai, în timp ce puţin mai încolo trăia populaţia săracă aflată la nivelul triburilor de altădată.

Grupări tot mai mari şi mai puternice de interese militare, economice, politice stochează în vistieriile lor grămezi imense din bogăţiile lumii,  se blindează cu sisteme de armament greu de imaginat pentru omul de rând, croiesc planuri sumbre pentru viitorul lumii. Imperii se ridică peste noapte, imperii se prăbuşesc precum castelele de nisip. Graniţele au devenit nişte linii convenţionale, care amintesc că pe acolo îşi aveau cândva limitele nişte naţiuni bine conturate în concertul popoarelor. Globalizarea înghite zi de zi specificul naţional, elementele care defineau popoarele şi le făceau inconfundabile. Patriotismul a ajuns o piesă de muzeu aruncată în lada de zestre a bunicii. Un dispreţ tot mai puternic se încearcă să se inoculeze micilor popoare faţă de ţările lor, de istoria lor, de tot ceea ce le reprezintă în lume. Pe de altă parte, se scot tot mai mult în evidenţă valorile materiale şi spirituale ale marilor naţiuni, ale marilor imperii. Dispreţuieşti ce este al tău, ţi-e ruşine să spui că faci parte dintr-un popor sau altul şi admiri tot mai mult naţiunea dominantă, doreşti cu tot dinadinsul să te integrezi în ea, să-ţi pierzi urma şi originea. Elementul material, financiar, traiul  mai bun, te fac să-ţi înjuri părinţii, moşii, strămoşii, ţara şi istoria. Interesul domină relaţiile dintre oameni şi dintre popoare, călcând în picioare valorile morale,  religioase. Dacă nu faci parte dintr-o grupare de interese, dintr-o grupare politică, economică, financiară etc., eşti un nimeni, eşti marginalizat, dispreţuit, strivit, eliminat. Eşti puternic atâta timp cât faci parte din haită.

Copiii şi tinerii privesc cu tot mai multă teamă, neîncredere şi dezorientare spre un viitor incert, ascuns în ceaţă. Nu mai vorbesc de împlinirea unor vocaţii înnăscute, de cultivarea talentelor cu care s-au născut. Sunt mulţumiţi pe orice şi oricum, numai să găsească un loc de muncă.

Însăşi instituţia familiei este în declin. Căsătoriile din interes iau tot mai mult locul celor bazate pe dragoste sinceră şi adevărată. Căsătoriile ,,de probă” sunt tot mai dese. Căsătorii destrămate întâlneşti la tot pasul. Instanţele de judecată sunt sufocate de divorţuri. Milioane de prunci nenăscuţi sunt aruncaţi la tomberon. Nenumăraţi copii sunt lăsaţi în grija străzii şi a anturajelor nefaste, sunt vânduţi întregi sau în bucăţi sub formă de organe, ori sunt instruiţi să cerşească pe străzi. Bătrânii sunt tot mai săraci şi mai singuri, tot mai bolnavi şi mai trişti. Bolile ne macină trupurile şi sufletele. Medicamentele şi spitalele sunt tot mai scumpe şi tot mai puţine; cimitirele sunt mereu extinse şi mereu neîncăpătoare. Cârciumele şi puşcăriile gem de aglomerate; bisericile sunt tot mai goale. Mâncarea ne este pervertită şi împănată cu tot felul de chimicale, parcă anume ca să ne distrugă fiinţa. Feţe ofilite, gălbejite, întâlneşti la tot pasul. Tot mai des auzi de creşterea preţurilor, a taxelor şi impozitelor, de scăderea salariilor şi pensiilor. Tot mai des auzi de greve, de manifestaţii de stradă violente, de răsturnări de guverne şi de împăraţi cu picioare de lut.

Natura însăşi e bolnavă, la fel ca societatea. Pământul e otrăvit în fiecare an cu chimicale. Mărăcinii şi scaieţii invadează terenurile mănoase de altădată. Legumele, fructele, carnea  sunt falsificate, nu mai au gustul adevărat. Am dat vacii un măr cumpărat din piaţă, măr adus dintr-o ţară îndepărtată şi l-a aruncat, privindu-mă înspăimântată, parcă ar fi vrut să mă întrebe: ,,Tu poţi să mănânci aşa ceva?” Laşi carnea cumpărată zile întregi descoperită şi nu se apropie muştele de ea şi nici nu se strică…, parcă n-ar fi carne.  Pământul se zvârcoleşte tot mai des sub formă de cutremure, inundaţii, alunecări de teren, prăbuşiri, furtuni şi multe alte calamităţi, parcă s-ar fi săturat şi el de noi. Ceva nu e în ordine!

Floarea dragostei dintre oameni, dintre oameni şi Dumnezeu e tot mai ofilită. Lumea e tot mai bătrână şi mai bolnavă. Diagnosticul ei e grav: nedumnezeirea. Tratamentul trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi, cât mai repede, până nu e prea târziu.

*

Despre Căsătorie(Continuare din numerele trecute. ,,Mai este o problemă serioasă, căreia trebuie să-i daţi atenţie: ereditatea. Căutaţi să-i cunoaşteţi bine pe tatăl, mama, bunicul, bunica, unchiul celuilalt. Trebuie să existe şi minime condiţii materiale. Mai presus de toate, îngrijiţi-vă să aflaţi despre credinţa celuilalt. Are el sau ea credinţă? Are idealuri persoana pe care vă gândiţi să v-o faceţi tovarăş de viaţă? Dacă pentru el Hristos nu înseamnă nimic, cum vei putea să intri tu în inima sa? Dacă n-a fost în stare să Îl preţuiască pe Hristos, crezi că te va preţui pe tine? Sfânta Scriptură îi spune bărbatului că soţia trebuie să fie a „legământului tău” (Mal., II, 14), adică de credinţa ta, de religia ta, ca să ţi se poată alătura spre Dumnezeu. Doar atunci veţi putea avea, după cum zic Părinţii Bisericii, o căsătorie „cu încuviinţarea episcopului”, adică cu consimţământul Bisericii, ci nu un simplu act formal.

Discută mai înainte lucrurile cu duhovnicul. Examinează împreună cu el fiecare amănunt şi el va sta de partea ta ca un prieten adevărat, iar când îţi vei atinge ţinta, căsătoria ta va fi un dar de la Dumnezeu ( I Cor., VII, 7). Dumnezeu dăruieşte fiecăruia în parte darurile sale. Pe unul îl duce înspre căsătorie, iar pe altul înspre feciorie. Nu că Dumnezeu ar face această alegere zicând „tu du-te aici” şi „tu du-te acolo”, însă ne dă tăria de a alege după dorirea inimii noastre, precum şi bărbăţia şi puterea de a îndeplini această alegere. Dacă ţi-ai ales astfel soţul, mulţumeşte Domnului! Fă-i cunoştinţă cu duhovnicul tău. Dacă n-ai unul, amândoi ar trebui să alegeţi împreună un duhovnic, care să vă fie Stareţ, părinte, cel care vă va aminti de Dumnezeu şi vi-L va arăta.

În viaţă veţi avea multe greutăţi. Vor fi o sumedenie de probleme. Grijile vă vor înconjura şi nu va fi uşor să duceţi o viaţă creştinească. Însă nu vă temeţi. Dumnezeu vă va ajuta. Faceţi ce vă stă în putinţă. Puteţi citi cinci minute în fiecare zi dintr-o carte duhovnicească? Să citiţi. Vă puteţi ruga cinci minute în fiecare zi? Rugaţi-vă. Şi dacă nu izbutiţi cinci minute, rugaţi-vă două. Celelalte ţin de Dumnezeu.(nota mea: asta nu înseamnă că e bine aşa, ci se referă la o extremă).

Când veţi întâmpina greutăţi în căsătorie, când veţi vedea că nu sporiţi în viaţa duhovnicească, să nu deznădăjduiţi. Să nu vă mulţumiţi, însă, nici cu sporirea pe care aţi dobândit-o până acum. Înălţaţi-vă inimile către Dumnezeu. Urmaţi celor ce au dat totul lui Dumnezeu şi faceţi ce puteţi, ca să vă asemănaţi lor, chiar dacă tot ce puteţi face este să vă doriţi în inimă asemănarea cu ei. Lăsaţi făptuirea în seama lui Hristos. Şi, când veţi urca pe calea aceasta, veţi simţi cu adevărat care este rostul căsătoriei. Altfel, veţi orbecăi în viaţă asemenea unui nevăzător. (Continuare în numărul viitor).

*

Noaptea de taină. Noaptea de Anul Nou  avea un farmec şi un mister al ei. N-am auzit, în toată copilăria mea, cuvântul ,,revelion”. N-am auzit de cineva dintre cei adulţi că pleacă de acasă în noaptea de Anul Nou. Bineînţeles, că nu aveau nici  televizor, nici aparat de radio. Doar tinerii plecau pe la alţii de seama lor. De obicei mergeau fetele la fete şi băieţii la băieţi. Noaptea de Anul Nou avea o importanţă deosebită pentru tineri. Atunci aveau prilejul să pătrundă tainele viitorului.

Fiecare era interesat de ce urma să-i rezerve viitorul. În noaptea aceea aveau posibilitatea să afle câte ceva despre cel ce urma să-i fie soţ sau despre ceea ce urma să-i fie soţie. Mătuşă-mea Lena, sora tatălui meu, ,,tanti”, cum îi spuneam eu, era în floarea tinereţii. Întotdeauna  în noaptea de Anul Nou avea invitate. De obicei, veneau pe la dânsa verişoarele sale, Valerica şi Tuţa lui Pătru Buică. Bunică-meu, moş Ghigă, ,,taicuţu”, era om aspru şi foarte grijuliu şi din cauza aceasta n-o lăsa să plece de acasă, mai ales noaptea. Aveam astfel prilejul să văd şi să aud cum îşi ghicesc fetele viitorul. Fără îndoială, că aşa făceau şi băieţii, din câte am înţeles.

Ghicitul viitorului avea un ritual anume. Fetele se aşezau, în picioare, cu faţa la perete. Nu aveau voie să se uite înapoi pentru nimic în lume. Cineva mai vârstnic, de obicei bunică-mea, ,,muichiţa”, iar când dumneaei era obosită ori nu avea chef, câte una din fete, aşezau pe masă ori pe patul frumos aşternut patru – cinci străchini întoarse cu gura în jos. Sub acele străchini introduceau, la întâmplare, diferite obiecte, precum: lână albă, lână neagră, oglindă, bani, pieptene etc. Când totul era gata, fetele se puteau întoarce. Veneau pe rând şi alegeau câte o strachină. O ridicau cu înfrigurare şi vedeau ce găsesc sub ea. Dacă găseau oglinda, însemna că viitorul soţ era frumos; dacă găseau bani, însemna că este bogat; dacă găseau lână albă, însemna că este bătrân; dacă găseau lână neagră, însemna că este tânăr. Repetau acest joc de multe ori, până ,,aflau” totul despre viitorul ,,ursit”.

Nici femeile căsătorite nu şedeau degeaba în noaptea de Anul Nou. Și ele ghiceau viitorul, dar  sub altă formă. Ele încercau să descifreze evoluţia vremii în timpul anului. Era foarte important, fiindcă în funcţie de aceasta puteau aprecia în ce măsură va fi un an rodnic, ori secetos. Fiecare gospodină devenea în noaptea aceea un adevărat meteorolog de serviciu. Procedeul era simplu: femeia tăia o ceapă mare, frumoasă, în două părţi. Din fiecare parte desprindea câte şase coji. Aceste coji le punea pe pervazul ferestrei camerei de locuit. În fiecare punea puţină sare, atît cât lua pe vârful unui cuţit. Fiecărei luni din an îi destina câte o coajă de ceapă. Minune de neînţeles! Dimineaţa, sarea nu era topită la fel în cojile de ceapă. În unele se transformase într-o mică băltuţă de lichid, în altele sarea era umedă, în altele era uscată, aşa cum o puseseră seara. Gospodinele interpretau imediat situaţia: în luna cutare vom avea multe ploi, în luna cutare va fi secetă. Bărbatul mergea mai departe cu presupusul: ,,Dacă nu ploaie în mai, degeaba punem porumb; dacă ploaie în iulie, nenoroceşte grâul!” şi aşa mai departe.

Dimineaţa, în revărsatul zorilor, apăreau sorcovarii la poartă să ureze gospodarilor  de sănătate, de putere de muncă, de spor în toate. După ei venea pluguşorul şi ,,trăgea brazdă” adâncă pe bătătură şi ura gospodarilor să aibă belşug în holde, în animale, sănătate în casă şi în vite. Nu trecea mult şi apărea ,,Capra” cu clămpănitul  şi behăitul ei, spre spaima orătăniilor din curte. Puţin înainte de război, când veniseră în Bârda refugiaţi basarabeni, aceştia umblau şi cu ursul.

Erau şi oameni în sat, care ţineau morţiş ca în dimineaţa de Anul Nou să are  cu adevărat, chiar dacă ar fi fost zăpadă mare. Numai aşa puteau fi siguri că le va merge bine în timpul anului, vor avea spor la muncă şi belşug în bucate. Aşa, bunăoară, Motorga Pantelie întotdeauna tragea brazdă în grădină în dimineaţa de Anul Nou. Cred că tot atunci vopsea şi uşile, fiindcă întotdeauna, în primii ani de preoţie, când mergeam cu colindul Bobotezei, neştiindu-i obiceiul, mă mânjeam pe palton de vopsea proaspătă de la uşile sale.

Pe la prânz, familiile tinere cu copii mergeau ,,la moşi”. Erau înarmate cu ,,ploconul moşului” format din grindei, trei sau cinci litri de vin, un litru de ţuică, trei pâini, coasta porcului afumată şi un trandafir(cârnat) afumat. Grindeiul era o pâine mare cât roata plugului, pregătit cu multă migală din ziua precedentă. Era foarte frumos ornamentat, o adevărată artă. Când intrau în casa ,,moşului”, acesta îl lua pe nepot de subsiori şi-l ridica până atingea cu creştetul de tavan, iar ,,moşul” zicea: ,, – Tâta mare să crească nepotul!” Asta se repeta de trei ori. Se aşezau la masă şi, înainte de a începe să mănânce, ,,moşul” lua grindeiul, împlânta cuţitul în el, pe partea dinspre vatră, făcând două tăieturi sub formă de cruce. Lua din vinul adus de nepoţi şi turna pe tăieturi, făcând o mică băltuţă. Nepotul se apleca, având capul descoperit, se închina şi sorbea de trei ori din vinul de pe grindei.  Îşi urau reciproc de sănătate şi viaţă lungă. Se aşezau apoi la masă şi petreceau până către seară, după cum spunea şi zicala: ,, Pe lângă coasta nepotului, mănânci porcul moşului!”

Oamenii îşi urau reciproc, în dimineaţa de Anul Nou, ,,La mulţi ani!”

*

In memoriam: Părintele Alexie Buzera. S-a stins în tăcere şi suferinţă la 77 de ani! De loc din  Gorj, s-a apropiat de timpuriu de Craiova. A urmat şcoala de cântăreţi bisericeşti, avându-l coleg pe fostul cântăreţ al parohiei noastre, nenea Sandu. A urmat apoi Seminarul Teologic din Craiova, Facultatea de Teologie din Bucureşti, Conservatorul din Bucureşti.  A funcţionat mulţi ani ca profesor de muzică la câteva licee din Craiova. Părintele profesor Alexie Buzera a fost un emerit muzicolog, compozitor, profesor şi cercetător, recunoscut la nivel naţional şi internaţional. A fost profesor la Seminarul Teologic din Craiova, iar mai apoi profesor titular al catedrei de muzică bisericească din cadrul Facultăţii de Teologie din acelaşi oraş (1991-2004). Între anii 1971-1975 a fost director al cursului de Etnografie şi Folclor din cadrul Universităţii populare din Craiova, iar din 1970 şi până în 1980 a îndeplinit funcţia de lector la catedra de muzică din cadrul Universităţii. A fost membru al Asociaţiei folcloriştilor din judeţul Dolj (din 1976) şi al Cercului Compozitorilor din Craiova (din 1978), iar din 1990  membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. A cules, a transcris şi a publicat din folclorul oltenesc, lăsând adevărate tezaure pentru muzica din această regiune a ţării, prin volume precum De la Jiu în lung şi-n lat (1971), Folclor muzical din Gorj (1976), Cântec de pe plai străbun(1979) etc. S-a preoţit după venirea regretatului vlădică Nestor Vornicescu la cârma Mitropoliei Olteniei. A susţinut conferinţe pe teme muzicale, simpozioane şi colocvii la Craiova, Bacău, Slatina, Bucureşti, Iaşi. A publicat numeroase articole, studii, recenzii în mai multe reviste, a armonizat şi a compus cântece în stil popular, o parte din ele fiind publicate în colecţii de specialitate. Este autorul Manualului de muzică liniară pentru seminariile teologice, făcând parte, de asemenea, din comisia de alcătuire a manualelor de religie pentru şcoli. A desfăşurat o activitate laborioasă pe plan muzical şi teologic. A pus în lumină opera marelui compozitor Ghelasie Basarabeanul. A slujit la Biserica ,,Madona Dudu” şi „Adormirea Maicii Domnului”- Mântuleasa din Craiova.

L-am cunoscut prin 1976, când lucram la redacţia revistei ,,Mitropolia Olteniei”. Era un om de o modestie rară, binevoitor, prietenos, frăţos. Ne-am împrietenit repede şi prieteni am rămas. Ne trimiteam reciproc din cărţile publicate. Zeci şi zeci de scrisori au făcut legătura între noi, între Bârda şi Craiova. Îmi era ca un frate mai mare. Ne împărtăşeam bucuriile şi necazurile şi ne încurajam reciproc întotdeauna. A venit o dată la Bârda. Era un om liber în forul lui interior şi avea curajul să spună adevărul. Nu a fost întotdeauna comod pentru cei mai mari. Aceştia l-au ,,biciuit” adesea, dar a găsit resursele necesare să reziste. La moartea mitropolitului Firmilian  a mobilizat, împreună cu Părintele Dumitru Bălaşa, un număr imens de intelectuali din Craiova şi din împrejurimi, au redactat un memoriu către Sfântul Sinod şi nu numai,  cu câteva sute de semnături şi l-au susţinut pe episcopul-vicar  al Craiovei, Nestor Vornicescu. Din păcate, Sfântul Sinod l-a ales pe episcopul Aradului, Teoctist, să fie mitropolit la Craiova!

După moartea mitropolitului Nestor  Vornicescu a intrat în conflict cu noul mitropolit (care îi fusese elev şi student!), a fost transferat de la biserica Mântuleasa pentru motive discutabile, dar enoriaşii l-au apărat, l-au susţinut şi a rămas în cotinuare să le fie preot. Pentru prima dată populaţia Craiovei a făcut miting pe străzile oraşului pentru susţinerea unui preot şi acela era Părintele Buzera.

După Revoluţie, parohia noastră i-a publicat două cărţi: Sfânta Liturghie şi Șapte cântece de Traian Dorz. S-a stins un mare om, un mare teolog şi muzicolog, o mare conştiinţă şi un mare prieten.

Dumnezeu să te ierte, iubite părinte şi prieten!

*

Întâlnire cu mama. A trecut perioada marilor Sărbători ale anului. A fost o vreme potrivită ca să se întâlnească  cei dragi şi  mai ales părinţii cu copiii, fraţii între ei, a fost un timp al împăcărilor, al regăsirilor. Mi se pare foarte potrivită poezia lui Vasile Militaru pentru asemenea împrejurări:

 

,,A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,
Ca să-şi vadă pe feciorul, astăzi domn cu multă carte.
A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag,
Mi s-a umezit privirea, de iubire şi de drag.

Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept sfioasă,
Și-ntrebând-o câte toate, a intrat apoi în casă.
Înlăuntrul casei mele, câtă brumă am adunat,
Dă prilej ca biata mamă, să se creadă-ntr-un palat.

Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,
Și cu multă grijă calcă, doar alături de covoare.
Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege,
Că doar e la fisu-n casă, nu e-n casa vreunui rege.

Și abia o fac să şadă, pe-un divan cu scoarţă nouă…
,,- Mi-era dor de tine, maică, ţi-am adus vreo zece ouă.
Niţel unt i-acolea-n traistă, nişte nuci, vreo două sute!”
Și cu ochii de plini de lacrimi, prinse iar să mă sărute.

,, -Poate mor, că sunt bătrână şi-a prins dorul să mă-ndrume,
Să mai văd o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!”
A tăcut apoi bătrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,
Ce, curgându-i lin în poale, se-ntâlneau cu ale mele”.

*

 

Calendarul. În numerele trecute ale ,,Scrisorii pastorale” analizam situaţia calendarului de anul acesta, mai precis poziţia Duminicii în cadrul zilelor săptămânii. Pledam atunci pentru revenirea la situaţia de până acum, adică Duminica să redevină iarăşi pe locul al şaptelea, ca sfârşit de săptămână. Aduceam de fiecare dată argumentele cuvenite. V-aş ruga de data aceasta să observaţi şi Dumneavoastră calendarul şi să încercaţi să înţelegeţi ce a vrut să scrie ,,compozitorul” lui. La 16 ianuarie, avem Duminica a 29 – a după Rusalii, dar în cadrul săptămânii a 31- a după Rusalii; la  23 ianuarie avem Duminica a 31-a după Rusalii, dar în cadrul săptămânii a 32-a după Rusalii; la 30 ianuarie avem Duminica a 32-a după Rusalii, dar în cadrul săptămânii a 17 – a după Rusalii. Puţin mai încolo, la 6 februarie avem Duminica a 17-a după Rusalii, dar în cadrul săptămânii a 32-a după Rusalii. Orice comentariu e de prisos. Dacă Dumneavoastră înţelegeţi cum merge treaba, e bine; eu nu mai înţeleg nimic. Pur şi simplu, simt că mi se scrântesc creierii! Ce mai! M-am prostit şi gata!

*

Taxe, biruri, angarale(II). În numărul trecut al ,,Scrisorii pastorale” vorbeam despre campania ce se face în presa scrisă şi în cea vizuală cu privire la o eventuală hotărâre a Sfântului Sinod  privitoare la taxele ce se vor aplica pentru serviciile religioase. Încă nu am primit nimic oficial în privinţa aceasta, dar vă spuneam atunci, -repet şi acum-, că la noi în parohie nu se va aplica şi lucrurile sub aspect economic vor rămâne aşa cum au fost şi până acum. Asta atâta timp cât vom fi împreună.

Revista ,,Academia Caţavencu”, în stilul ei specific, s-a grăbit să ia în zeflemea problema, mergând pe principiul adoptat de romanii de altădată: ,,ridendo castigat mores, adică, mai pe româneşte, ,,râzând corectezi năravurile!” Vă redăm mai jos câteva ,,tarife” stabilite de această revistă, rugându-vă să nu pierdeţi din vedere că e doar o glumă şi atâta tot.


La nuntă

,, Căsătorie de probă – 1.100 lei

Căsătorie de interes – 1.500 lei

Taxă de vreme urâtă afară – 250 lei

Taxă de vreme frumoasă – 300 lei

Taxă de vreme frumoasă cu raze de soare, vânticel plăcut şi curcubeu – 350 lei

Mireasă tinerică – 150 lei

Mireasă bătrâioară- 200 lei

Doar partea cu coroanele şi învârtit în jurul altarului – 450 lei

Naşă mare furnizată prin abilitatea BOR – 60 lei

Pupat icoane cu sfinţi importanţi – 100 lei buc.

Pupat icoane cu sfinţi secundari şi asociaţi – 45 lei buc.

Peste 5 invitaţi – 200 lei

Între 5 şi 8 invitaţi – 250 lei

Peste 8 invitaţi – 330 lei

Lasere, fum, jocuri de lumini – 400 lei

Extra tămâie – 20 lei bulgărele

Dat din cădelniţă 1-10 ori – 220 lei

Dat din cădelniţă 10-20 ori – 250 lei

Extra cădelniţă – 40 lei pe pendulare

Sobor live – 450 lei

Sobor playback – 300

La Botez

Botez copil nou născut – 500 lei

Botez copil bătrâior – 700 lei

Suprataxă copil supraponderal – 50 lei

Acoperit căi respiratorii copil – 40 lei

Fără acoperire căi respiratorii – 20 lei

Apă călduţă şi curată în cristelniţă -30 lei

Apă refolosită de la robinet – 10 lei

Scăldat copil cu totul – 150 lei

Băgat copil doar cu vârful în apă – 5 lei

Stropit copil cu pistolul cu apă – 2 lei

Topping mir – 4 lei

Ulei parfumat – 5 lei

Ulei de gătit – 2 lei

Taxă gemeni – 200 lei

 

În numărul viitor vom reveni cu noi precizări pe această temă.

*

Ajutoare şi donaţii. În această perioadă am primit o serie de donaţii,  astfel: Domnul Avocat Ion Luca din Tr. Severin, fiul Domnului Luca Nică din Bârda, a donat 2.000 lei, cu condiţia ca din aceşti bani să cumpărăm şi un rând de veşminte preoţeşti pentru biserica de la Bârda; Domnul Dr. Dan Waniek din Paris(Franţa), a donat 764 lei; Domnul Toncea Cătălin – Ioan din Bucureşti a donat 500 lei; Doamna Fleck Maria din Köln(Germania), fiică a satului Bârda, a donat 417 lei, cu condiţia ca din ei să dăm 200 lei fostei sale consătence Mihăilescu Ana; Părintele Protopop Dr. Ioan Dură de la Bruxelles(Belgia) a donat 292 lei; Domnul Ing. Gheorghe Trocan din Bucureşti, fiu al satului Bârda, şi Doamna Omir Lucreţia din Bucureşti, fiică a satului Malovăţ, au  donat câte 200 lei; Domnul Ungureanu Constantin din Malovăţ a dat pentru contribuţia de cult 100 lei; Domnul Ivaşcu Vasile din Bârda a dat pentru contribuţia de cult pe 2011 suma de 80 lei; Doamna Dumitru Elisabeta din Sibiu a donat 70 lei; Doamna Bazavan Natalia a dat tot pentru contribuţia de cult 50 lei.

Le mulţumim cordial tuturor! Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

*

În  cursul lunii ianuarie am donat pâine credincioşilor participanţi la slujbe şi unor bolnavi din parohie astfel: 9 Ian.(Malovăţ): 136 pâini; 16 Ian. (Bârda): 100 pâini; 23 Ian.(Malovăţ): 150 pâini; 30 Ian. (Bârda): 80 pâini. Aşadar, în luna ianuarie s-au donat 457 pâini.

Am donat enoriaşei noastre din Bârda, Mihăilescu Ana, suma de 200 lei, aşa cum a fost dorinţa Doamnei Maria Fleck, care a trimis aceşti bani.

*

Plăţi. În această perioadă am făcut câteva plăţi mai mari, astfel: 5. 000 lei tipografiei pentru o nouă tranşă din cartea preotului şi cântăreţului Dvs., Bibliografia Revistei ,,Studii Teologice”(1949-2008); 1.950 lei protoieriei pentru prima rată la subvenţiile pe 2011 către forurile superioare(protoierie, episcopie, patriarhie etc.); 1.000 lei protoieriei pentru un rând de veşminte preoţeşti pentru biserica de la Bârda, aşa cum a dispus donatorul, Domnul Avocat Ion Luca; 903 lei poştei pentru coletele cu cărţi din ianuarie; 300 lei protoieriei pentru chitanţiere; 294 lei pentru cartuşe de imprimantă şi cerneală; 273 lei brutăriei pentru pâinea donată în ianuarie; 140 lei program antivirus pentru calculator; 120 lei protoieriei pentru tămâie; 61 lei pentru curent electric şi multe altele mai mărunte.

*

Publicaţii. Preotul Dvs.  a reuşit să publice în această perioadă următoarele articole: Memoriul lui Gheorghe Duncea, în ,,Orizonturi şcolare”, Malovăţ, 2010, nr. 7, pp. 3-4; Codex alimentarius, în  ,,Epoca”, 2011, nr. 1, 29 ian., ediţie on-line: (http://revista-epoca.com); Ziua de odihnă, în  ,,Epoca”, 2011, nr. 1, 29 ian., ediţie on-line http: (http://revista-epoca.com).

*

Prea Sfinţitul Episcop Nicodim, văzând cartea scrisă de preotul şi cântăreţul Dvs., Bibliografia Revistei ,,Studii Teologice”(1949-2008), a înţeles cât de importantă este pentru orice preot şi om de cultură. Ea este o adevărată cheie pentru colecţia revistei ,,Studii Teologice” pe o perioadă de 60 de ani. Cu ajutorul ei, în cinci minute cineva poate să ştie tot ce s-a scris timp de 60 de ani în revista respectivă. Cum revista ,,Studii Teologice” se află la toate parohiile din ţară, abonamentul fiind întotdeauna obligatoriu, cartea este cu atât mai bine venită. Drept urmare, la dispoziţia Prea Sfinţitului Episcop Nicodim, Episcopia Severinului şi Strehaei a comandat parohiei noastre 200 exemplare din cartea respectivă, pentru a le da la toate parohiile şi preoţii din judeţul Mehedinţi. Este cea mai mare comandă de carte, pe care a primit-o parohia noastră până acum. Îi mulţumim cordial Prea Sfinţitului Episcop Nicodim pentru această măsură şi pentru sprijinul şi încurajarea ce ne-o dă astfel. De-ar gândi mulţi ierarhi aşa…, ar fi mană cerească!

*

Lucrări la cimitir. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să curăţim şi cimitirul de la Bârda. Arată ca o grădină. Lucrarea a fost făcută de nepotul Doamnei Boncioc Elena(II) din Malovăţ. I-am  achitat suma de 380 lei pentru această lucrare.

*

Anunţ. Primim pomelnice pentru Paresimi. Primim, de asemenea, înscrieri pentru făclii de Paşti. Nu ni s-a comunicat oficial, dar cred că o făclie de 1 kg. va costa 50 lei, una de 0,50 kg. va costa 25 lei, iar una de 0,25 kg. va costa 12,50 lei.

*

Program. În cursul lunii Martie avem următorul program: 1 Mart. (sfinţirea apei şi a seminţelor la Bârda, la ora 9,00 şi la Malovăţ, la ora 10,00); 5 Mart.(Malovăţ-Bârda); 6 Mart. (Malovăţ); 7 Mart.(seara slujbă la Malovăţ); 8 Mart. (dimineaţa spovedit şi grijit în Bârda, la biserică şi în sat; seara slujbă la Bârda); 9 Mart. ( dimineaţa spovedit şi grijit în Malovăţ, la biserică şi în sat; seara slujbă la Malovăţ); 10 Mart. (seara slujbă la Bârda); 11 Mart. (seara slujbă la Malovăţ); 12 Mart.(Malovăţ-Bârda); 13 Mart.(Bârda); 19 Mart.(Malovăţ-Bârda); 20 Mart.(Malovăţ); 24 Mart.(seara slujbă la Malovă); 25 Mart.(dimineaţa, la 8, pomeniri la Bârda; slujbă la Malovăţ); 26 Mart.(Malovă-Bârda); 27 Mart. (Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la şcoală, acasă sau la telefon : 0724. 99. 80. 86. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu! La mulţi ani!

Pr. Al. Stănciulescu – Bârda

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: