„Scrisoare pastorală“ nr. 195

Dragii mei enoriaşi!

Ziua de odihnă. Au apărut calendarele pe 2011. Am în faţă câteva exemplare editate de mai multe eparhii din ţară. Observ cu surprindere în toate o modificare a organizării tradiţionale a materialului cuprins într-un calendar creştin ortodox. E vorba de poziţia zilei de Duminică în ordinea zilelor săptămânii. În noile calendare ziua de Duminică este prima în săptămână, aşa cum era până acum ziua de Luni. Deschid la întâmplare televizorul şi iată că nimeresc la o emisiune, în care tocmai se comentează acest fapt. Este contactat purtătorul de cuvânt al patriarhiei şi i se cer cuvenitele explicaţii. Omul încearcă să explice, dar argumentele  lui nu conving pe nimeni, aşa că problema rămâne în coadă de peşte.

Ziua de odihnă este una dintre cele mai controversate deosebiri confesionale între creştini şi evrei, cât şi între creştinii ortodocşi, catolici şi unii dintre protestenţi, pe de o parte şi cultele neoprotestante pe de altă parte. Evreii şi cultele neoprotestente(sectarii sau pocăiţii) serbează ziua de Sâmbătă, fiindcă pe aceasta o socotesc a fi ziua a şaptea din săptămână. Dumnezeu a creat lumea în şase zile şi a şaptea s-a odihnit, iar aceea zic ei că a fost ziua de Sâmbătă. Tot aceştia spun că serbează ziua de Sâmbătă, fiindcă sâmbăta au ieşit evreii din robia egipteană şi babiloniană. Ortodocşii, catolicii, greco-catolicii şi o parte din protestanţi serbează Duminica, fiindcă duminica a înviat Mântuitorul Iisus Hristos. Învierea Lui a fost cea mai mare minune care s-a petrecut vreodată pe pământ, ea constituind temeiul credinţei noastre şi granţia învierii noastre. Noi am socotit Duminica drept ziua a şaptea în ordinea zilelor săptămânii, dar ea este cea dintâi între celelalte zile ale săptămânii, datorită importanţei sale. Cât priveşte ziua de odihnă a lui Dumnezeu, problema e discutabilă. În Biblie nu scrie că Luni a făcut Dumnezeu cutare şi cutare parte a creaţiei, Marţi a făcut asta şi asta şi aşa mai departe, aşa că sâmbătă S-a odihnit. În Biblie spune că ,,în ziua întâia…, în ziua a doua…, în ziua a treia”. Aşadar, dacă ar fi început creaţia joia, a şaptea zi ar fi fost miercurea. Zilele creaţiei menţionate în Biblie nu sunt zile calendaristice. Ele sunt nişte perioade mari, nişte epoci geologice, care pot să dureze mii de ani. Biblia era scrisă pentru oameni simpli. Dacă ar fi vorbit, spre exemplu, despre  pleistocen, cuaternar şi alte asemenea epoci, n-ar fi înţeles-o nimeni. Vorbind însă despre ziua întâia, ziua a doua, Biblia a fost înţeleasă chiar şi de oamenii cei mai simpli şi neînvăţaţi. Aşadar, acele menţiuni din cartea Facerii nu ne precizează dacă ziua a şaptea a fost sâmbăta sau duminica. Faptul că evreii sărbătoresc sâmbăta fiindcă atunci au ieşit din robie, e treaba lor. Cinste lor că nu-şi uită istoria şi folosesc orice prilej pentru a şi-o reîmprospăta. Argumentul celor ce sărbătoresc Duminica drept zi a Învierii este imbatabil şi contrabalansează atacurile sectare. De două mii de ani am sărbătorit ziua de Duminică drept ,,Ziua Domnului”, zi de sărbătoare, de odihnă, de rugăciune, de slujbă şi de fapte bune. Şase zile am lucrat, iar a şaptea, Duminica, ne-am îngrijit de ale sufletului, ne-am bucurat. Se înţelegea de la sine că Duminica este cea mai importantă zi a săptămânii, regina zilelor săptămânii. Cu toate acestea, ea îşi avea locul ei, bine stabilit în ordinea zilelor săptămânii. De la sfârşitul veacului al XVIII-lea, de când au început să apară calendarele, Duminica a avut un loc bine conturat în ordinea zilelor săptămânii. Nu cred că poate cineva să-mi prezinte un calendar vechi, în care Duminica să fie prima zi a săptămânii, ci nu a şaptea. Aşa am învăţat în şcoală, aşa am învăţat credincioşii mai bine de treizeci de ani de preoţie prin predică, prin scris, prin emisiuni la radio şi televiziune, aşa am învăţat elevii de la diferite şcoli la care am funcţionat mai bine de douăzeci de ani. Acum, după noul aranjament al calendarului, unii mă vor întreba direct: ,,Părinte, când ai minţit? Înainte, sau după 1 Ianuarie 2011?” Alţii mai delicaţi, mă vor întreba mai pe ocolite: ,,Părinte, când ai spus adevărul? Înainte, sau după 1 Ianuarie 2011?” Mai este ceva: în tradiţia românească omul vrednic întâi munceşte şi după aceea se odihneşte. Este greu să schimbăm mentalitatea şi întâi să ne odihnim şi după aceea să muncim. Fără îndoială, vor zice şi ai noştri ca ţiganul: ,,După ce-am cinat, nici la tata n-am lucrat!”

Am reţinut din explicaţiile purtătorului de cuvânt al patriarhiei, că un argument zdrobitor în susţinerea noii poziţii a zilei de Duminică ar fi ,,alinierea cu alte state, care o au demult trecută astfel în calendarele lor! Dădea exemplu în acest sens Grecia.”  Să mă ierte Dumnezeu şi onoratele stăpâniri, dar un asemenea argument nici nu trebuia pus în discuţie. Oare, tradiţia de două mii de ani a poporului român nu are nici o valoare? E destul ca să ne facă unul sau altul cu ochiul şi o aruncăm la coş? Ca preot cu oarecare vechime şi activitate într-ale teologiei, consider că prin măsura luată, am făcut jocul evreilor şi am dat apă la moară sectarilor. Nu era nevoie de o asemenea măsură în contextul unor tensiuni sociale destul de pronunţate, datorate crizei economice prin care trecem. Este uşor să iei nişte măsuri de la birou, dar e greu să te confrunţi cu realităţile de pe teren şi în primul rând este strigător la cer să tulburi tradiţia unui popor. Nu se sinchiseau celelalte popoare, dacă, vezi, Doamne, în calendarele noastre, ziua de Duminică rămânea aşa cum a fost în ultimii două mii de ani. Aveau acele popoare problemele lor şi, cu siguranţă, nu erau  puţine! De altfel, le aveam şi noi pe ale noastre.

Sperăm că organele în drept vor reveni asupra acestei decizii şi măcar din 2012 calendarele vor respecta tradiţia înrădăcinată în teologia ortodoxă românească.

O legendă spune că undeva, în mijlocul unei mări, s-a scufundat o corabie. Au reuşit să se salveze trei oameni. Ei au ajuns cu greu pe o insulă pustie. Acolo au tot aşteptat până la adânci bătrâneţe să vină cineva să-i caute. Nu fuseseră oameni religioşi. Nu ştiau nici o rugăciune. Asprimea vieţii pe insulă i-a făcut să devină religioşi. Fiindcă nu ştiau nici o rugăciune, au compus ei una: ,,Trei noi, trei voi, miluieşte-ne pe noi!” Asta era rugăciunea lor. O rosteau în cor, dar o rostea şi fiecare în parte. Şi asta zeci de ani! Când erau bătrâni şi bărbile lor le atingeau genunchii, iată că la ţărmul insulei lor a oprit o corabie. Din întâmplare, în corabie era şi un episcop. Până când corăbierii au reparat corabia, pasagerii au coborât pe insulă. A coborât şi episcopul. I-a găsit pe cei trei moşnegi. A intrat în vorbă cu ei. Au refuzat să se întoarcă pe continent. I-a întrebat de credinţa lor. I-au spus că nu ştiu decât rugăciunea menţionată mai sus. Episcopul a folosit prilejul şi a vrut să-i înveţe Tatăl nostru. L-a repetat cu ei de multe ori, până l-au învăţat. Episcopul era fericit, fiindcă realizase ceva în plan spiritual faţă de acei pribegi. A plecat corabia şi moşnegii au rămas pe insulă. După aproape o zi de mers pe mare, cei din corabie au văzut în urma lor trei mogâldeţe care se apropiau cu repeziciune. Erau cei trei bătrâni, care mergeau pe apă ca pe uscat. Se ţineau de mână şi rosteau într-una: ,,Trei noi, trei voi, miluieşte-ne pe noi!” Uimiţi, corăbierii au oprit corabia şi au vorbit cu bătrânii. Ei s-au adresat episcopului şi i-au spus că au uitat rugăciunea pe care i-a învăţat. Episcopul, om înţelept şi cu tact pastoral, a făcut repede un bilanţ. Cei trei credeau în Sfânta Treime, erau conştienţi că Sfânta Treime este alcătuită din trei persoane, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, care formează o singură fiinţă. Se rugau celor trei, dar li se adresa ca Unuia singur. Se rugau unul pentru altul. Rugăciunea lor avea efect, dovadă că ei ajunseseră la stadiul de sfinţenie, făceau minuni, mergând pe mare ca pe uscat. Episcopul le-a zis:    ,,-Nu trebuie să mai învăţaţi nici o rugăciune! E bună rugăciunea voastră! Ziceţi-o cât mai des!” Atât le-a trebuit moşnegilor. Au pornit-o înapoi chiuind de bucurie, jucând şi strigând în gura mare: ,,Trei noi, trei voi, miluieşte-ne pe noi!”

Înţelept ierarh!  Cine are urechi de auzit să audă!

*

Etnobotanicele. De câteva luni auzim acest cuvânt tot mai des la televiziune, la radio şi-l citim în ziare. Este vorba de nişte substanţe care produc celor ce le consumă stări halucinante, distrugându-le sistemul nervos. Cei ce consumă în mod repetat aceste substanţe, nu se mai pot lipsi de ele, îşi pierd cunoştinţa, intră în comă şi pot chiar să moară. Aflăm că sute de copii şi tineri sunt în stare gravă în spitalele capitalei şi în diferite judeţe din ţară. Autorităţile se declară a fi neputincioase, pentru că legea… nu interzice acele substanţe. Trebuie menţionat că substanţele respective poartă diferite denumiri, cel mai adesea se numesc ,,îngrăşăminte pentru flori”. O lege care să interzică producerea şi comercializarea îngrăşămintelor de flori încă nu avem. Sărmanele autorităţi, neajutorate mai sunt! Dar  dreptul natural la viaţă şi la sănătate al acestor copii şi tineri nu are nici o valoare?

Prin Bucureşti, unii primari de sectoare, mai inimoşi, au recurs la măsuri mărunte: unul a dărâmat chioşcurile la care se vândeau substanţele respective. Altul a dat o decizie, care interzice funcţionarea chioşcurilor şi magazinelor care comercializează acele substanţe la o distanţă mai mică de trei kilometri de unităţile de învăţământ(grădiniţe, şcoli, licee, universităţi), sperând că e imposibil să găsească cineva un asemenea loc în Bucureşti. Buun! Dar dacă acei comercianţi vor vinde pe marginea drumurilor şi în parcări, aşa cum se obişnuieşte în toată ţara cu fructele, cerealele, alcoolul, produsele de artizanat? Produselor respective pot să le spună ,,îngrăşăminte pentru ciuperci” sau ,,dezinfectant pentru câini şi pisici”.

Guvernele de după 1989 ne-au obişnuit cu ordonanţele de urgenţă. Când o situaţie din teren necesită o reglementare legală imediată, nu se mai aşteaptă după lege. Legea este rezultatul unui proces greoi: este propusă, este discutată în Cameră şi Senat, apoi votată de cele două camere reunite. Merge apoi la Curtea Constituţională pentru avizare, iar de aici la preşedinte pentru promulgare, în final urmând a fi publicată în ,,Monitorul Oficial”. Abia atunci intră în funcţie şi produce efecte. Ordonanţele de urgenţă intră imediat în acţiune, urmând ca ele să fie discutate şi votate în parlament ulterior, în ideea de a deveni lege. Ordonanţa nu trebuie să interzică ,,îngrăşămintele de flori”, ci orice substanţe care produc consumatorilor stări halucinogene, indiferent în ce combinaţii şi sub ce denumiri şi etichete ar exista ele.

Biserica însăşi ar avea datoria să ia atitudine faţă de aceste stări alarmante. Aceste substanţe halucinogene, alături de droguri, de alcool, de tutun şi altele asemenea distrug fiinţa umană  şi mai ales tineretul. Trupul nostru este ,,Templul Duhului Sfânt” şi avem datoria sfântă de a-l proteja, de a-l îngriji, pentru ca sufletul să-şi poată realiza menirea lui în lume şi să se poată pregăti pentru lumea de dincolo.

*

Despre Căsătorie(Continuare din numărul trecut). ,,De la o anumită vârstă, cu atât mai mult, alegerea tovarăşului de viaţă este un lucru care nu trebuie trecut cu vederea. Nu trebuie nici făcut în grabă, fiindcă, după cum spune o zicală, „iute la însurătoare, iute la disperare”. Nu trebuie însă nici aşteptat prea mult, fiindcă întârzierea este o primejdie ucigătoare de suflet. Ca regulă, ritmul firesc al vieţii duhovniceşti începe cu căsătoria. Cel necăsătorit se aseamănă cuiva care încearcă să locuiască pentru totdeauna în hol: nu pare să priceapă la ce folosesc camerele. Părinţii ar trebui să se intereseze de viaţa socială a copilului, dar şi de viaţa sa de rugăciune, încât fericitul ceas să vină ca un dar de la Dumnezeu.

Fireşte, când e vorba de alegerea unui partener, copilul va lua seamă la părerea părinţilor săi. Cât de des nu simt părinţii un cuţit trecându-le prin inimă, atunci când copiii nu-i întreabă despre cel care le va fi tovarăş în viaţă? Inima de mamă este sensibilă şi nu poate îndura o astfel de lovitură. Copilul ar trebui să vorbească despre aceste probleme cu părinţii săi, pentru că aceştia au o intuiţie anume, ce le dă putinţa să conştientizeze lucrurile care-i îngrijorează.

Aceasta nu înseamnă însă că tatăl şi mama ar trebui să facă presiuni asupra copilului. În cele din urmă, el trebuie să fie liber să hotărască de unul singur. Dacă vă veţi împinge copilul spre căsătorie, vă va socoti răspunzător dacă lucrurile nu vor decurge bine. Nimic bun nu vine în urma presiunilor. Trebuie să-l ajutaţi, dar trebuie şi să-i îngăduiţi să aleagă persoana pe care o preferă sau pe care o iubeşte – însă nu pe cineva de care i-e milă sau de care-i pare rău. Dacă copilul vostru, după ce se cunoaşte cu cineva, vă spune: „Mi-e milă de săracul om, mă voi căsători cu el”, să ştiţi că sunteţi în pragul unei căsătorii eşuate. Doar o persoană pe care el sau ea o preferă sau o iubeşte poate sta lângă copilul vostru. Şi bărbatul şi femeia trebuie să fie atraşi unul de celălalt şi trebuie să vrea cu adevărat, în chip lăuntric, fără grabă, să trăiască împreună. În această privinţă, totuşi, nu putem face presiuni asupra copiilor noştri. Uneori, din dragoste, simţim că ei ne aparţin, că sânt ai noştri şi că putem face ce vrem cu ei. Şi aşa copilul ajunge o făptură neputincioasă să trăiască – fie căsătorit, fie necăsătorit.

De bună seamă, procesul de cunoaştere şi apropiere, o problemă foarte delicată, – dar pe care adesea o trecem cu vederea –, ar trebui să aibă loc înaintea căsătoriei. Nu trebuie să avem rezerve în a ne cunoaşte unul pe celălalt, mai ales dacă nu suntem siguri de sentimentele noastre. Dragostea n-ar trebui să ne orbească, ci să ne deschidă ochii, pentru a-l vedea pe celălalt aşa cum este, cu neputinţele sale. „E mai bine să iei din casa ta o încălţare, chiar dacă-i pingelită”, spune o zicală. Adică e mai bine să iei pe cineva cu care ai ajuns să te cunoşti. Iar cunoaşterea trebuie întotdeauna să fie legată de logodnă, o chestiune la fel de anevoioasă.

Atunci când i-am sugerat unei tinere, că ar trebui să se gândească serios dacă să-şi ţină logodna, ea mi-a răspuns: „Dac-o să rup logodna, mama mă va omorî”. Dar ce fel de încredinţare e aceasta, dacă nu-ţi dă voie să renunţi la ea? A te logodi nu înseamnă neapărat că mă voi căsători. Înseamnă că fac o încercare pentru a vedea dacă ar trebui să mă căsătoresc cu persoana cu care m-am logodit. Dacă o femeie n-are posibilitatea să rupă logodna, atunci n-ar mai trebui să se logodească, sau, mai degrabă, n-ar trebui să meargă mai departe cu căsătoria. În perioada logodnei, trebuie să avem grijă în chip anume. Cineva a spus cândva că în perioada de cunoaştere a celuilalt trebuie să-ţi ţii inima cu amândouă mâinile, ca pe o fiară sălbatică. Ştiţi cât de primejdioasă e inima: în loc să te ducă la căsătorie, te poate duce la păcat. Există posibilitatea ca persoana aleasă să te socotească doar o jucărie, sau o periuţă de dinţi bună doar de încercat. Mai apoi, te vei deprima şi vei vărsa multe lacrimi. Dar atunci va fi prea târziu, fiindcă îngerul tău se va dovedi unul de lut.

Nu alegeţi pe cineva care-şi pierde vremea prin cluburi, distrându-se şi aruncându-şi banii pe excursii şi luxuri. N-ar trebui să alegeţi nici pe cineva care, după cum veţi afla mai târziu, îşi ascunde egocentrismul în spatele unor cuvinte de dragoste. Nu alegeţi drept soţie o femeie ca praful de puşcă, care, de îndată ce-i zici ceva, sare în sus. Nu-i o nevastă bună.

Mai mult, dacă vreţi să aveţi o căsătorie cu adevărat izbutită, nu vă apropiaţi de tânăra sau tânărul neputincios să-şi lase părinţii. Porunca lui Hristos este limpede: „va lăsa omul pre tatăl său şi pre muma sa, şi se va lipi de femeia sa” (Marcu, 10, 7). Dar când îl veţi vedea pe celălalt legat de mama sau tatăl lui, când veţi vedea că îi ascultă cu gura deschisă şi este gata să facă orice-i vor zice, să vă ţineţi departe. Este o persoană bolnavă sufleteşte, imatură psihologic şi nu veţi izbuti să faceţi cu dânsul o familie. Bărbatul care vă va deveni soţ ar trebui să fie plin de viaţă. Însă cum ar putea fi aşa, dacă nu şi-a dat seama, dacă n-a înţeles, dacă n-a asimilat faptul că, casa părinţilor nu e nimic altceva decât o glastră în care a fost aşezat, pentru a fi scos mai târziu şi răsădit în alt loc?

De asemenea, când vă veţi alege soţul, încredinţaţi-vă că nu este un om necomunicativ – în care caz nu va avea prieteni. Şi dacă azi n-are prieteni, mâine va socoti anevoios să vă aibă drept prieten şi tovarăş. Păziţi-vă de oamenii nemulţumiţi, plângăcioşi şi întunecaţi, ce se aseamănă unor păsări mohorâte. Păziţi-vă de cei ce se jelesc mereu, zicând: „Nu mă iubeşti, nu mă înţelegi” şi altele de acest fel. Ceva la aceste făpturi ale lui Dumnezeu nu e în regulă.

Păziţi-vă şi de fanaticii religioşi şi cei excesiv de evlavioşi; adică de cei ce se supără din pricina unor lucruri mărunte, care critică tot şi sunt  foarte sensibili. Cum veţi putea trăi cu un astfel de om? Veţi şedea ca pe ghimpi. Feriţi-vă şi de cei ce socotesc căsătoria ceva rău, ca un soi de întemniţare, de cei ce zic: „Dar niciodată în viaţă nu m-am gândit să mă căsătoresc!”

Păziţi-vă de falşii creştini, care văd în căsătorie ceva dezgustător, asemenea unui păcat, şi coboară grabnic ochii când aud vorbindu-se despre ea. Dacă vă veţi căsători cu unul ca acesta, vă va fi un ghimpe în trup şi o povară pentru mânăstirea sa, dacă se va călugări. Păziţi-vă de cei ce se cred desăvârşiţi şi nu află greşeală într-înşii, dar găsesc mereu greşeli la ceilalţi. Păziţi-vă de cei ce se cred aleşi de Dumnezeu ca să-i îndrepte pe ceilalţi”.

*

Ajutoare şi donaţii. Câteva donaţii au făcut început bun noului an financiar al parohiei noastre astfel: Domnul Căprioru Florin-Alexandru(Italia): 300 lei; Domnul Surugiu Nicu(Italia): 205 lei; Domnul Prof. Sfetcu Virgil(Bucureşti): 150 lei; Domnul Bogdan Soare(Bucureşti): 120 lei; Domnul Mema Irinel (Tr. Severin), Doamna Prof. Iacov Raluca(Tr. Severin), Domnul Ile-Rolea Teodor(Arad-AR), Domnul Rolea Ion(Tr. Severin), Doamna Carlaonţ Teodora(Tr. Severin), Domnul Butoi Doru(Drăgăşani-VL), Doamna Ionescu Ana-Maria(Campina-PH): câte 100 lei; Doamna Mihaela Funk(Germania): 84 lei; Doamna Leonte Daniela(Buzău): 70 lei; Domnul Căprioru Viorel(Italia): 56 lei; Doamna Burtea Elena(Tr. Severin), Doamna Bazavan Simona(S.U.A.), Domnişoara  Mănescu Stela(Tr. Severin), Domnul Duţoniu Ion(Tr. Severin), Domnul Rolea Aurel(Tr. Severin), Domnul Rolea Titu(Tr. Severin), Domnişoara Rolea Ileana(Tr. Severin), Doamna Crăciunescu Valeria (Câmpulung-Moldovenesc-SV), Domnişoara Nisioi Mihaela(Câmpulung-Moldovenesc-SV), Doamna Manolache Steluţa(Bucureşti) şi Domnul Vermeşan Mirel(Timişoara-TM):  câte 50 lei. Le mulţumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

*

În luna Noiembrie am donat pâine credincioşilor participanţi la slujbe şi unor bătrâni şi bolnavi din sat astfel: 7 Nov.(Malovăţ): 160 pâini; 14 Nov.(Bârda): 76 pâini; 21 Nov. (Malovăţ): 197 pâini; 28 Nov.(Bârda): 76 pâini. Aşadar, în luna noiembrie au fost donate 509 pâini.

*

La alegerea credincioşilor din biserică şi cu aprobarea Consiliului Parohial, au fost trimise ajutoare de Crăciun următorilor enoriaşi cu situaţii deosebite: Ploştinaru Dumitru (pentru soţie), Oproiu Dumitru(pentru fiică), Badea Leontina(pentru nepot), Ştefu Constantin(pentru copil), Cojocaru Maria şi Căprioru Ion, toţi din Malovăţ şi Mihăilescu Ana din Bârda. Acestora li s-au trimis prin poştă câte 50 lei.

*

Plăţi. În această perioadă am făcut următoarele plăţi mai mari: 250 lei poştei pentru timbre; 2550 lei protoieriei pentru lumânări; 750 lei tipografiei pentru cartea Domnului Ioan Miclău, Frunze de toamnă; 743 lei brutăriei pentru pâinea donată în octombrie; 210 lei pentru folia necesară ferestrelor de la turla bisericii din Malovăţ; 630 lei poştei pentru coletele cu cărţi trimise; 335 lei pentru hârtie, cerneală şi cartuşe imprimantă; 7650 lei tipografiei pentru Vieţile Sfinţilor; 1250 lei tipografiei pentru achitarea volumului preotului Dvs.  Bibliografia Revistei ,,Studii Teologice”(1929-2008); 1800 lei tipografiei pentru achitarea unei noi tranşe din cartea preotului Dvs.  Studii şi documente privind Istoria României, vol. II(Banatul); 350 lei ajutoare de Crăciun.  Cam atât!

*

Publicaţii. În această perioadă am reuşit să publicăm volumul întâi din Vieţile Sfinţilor(642 pag.). Acest volum a fost tipărit cu sprijinul material al regretatului Dr. Artur Silvestri şi al Doamnei Mariana Brăescu din Bucureşti. Costul total al celor 500 exemplare a fost de 76 milioane lei vechi. Tot aceşti oameni minunaţi au suportat anul trecut tipărirea Noului Testament. Am tipărit acest volum din Vieţile Sfinţilor, pentru ca să-l donăm tuturor familiilor din Parohia Malovăţ, cât şi binefăcătorilor parohiei noastre din afara parohiei, care, în perioada 1 decembrie 2009-30 noiembrie 2010 au ajutat parohia cu cel puţin 50 lei. Singura condiţie pe care trebuie s-o împlinească parohienii noştri este de a veni la biserică să ridice cartea şi să semneze de primire. Nu se pune problema dacă au achitat sau nu ceva pentru contribuţia de cult.

Volumul acesta cuprinde vieţile sfinţilor din lunile Ianuarie, Februarie şi Martie. Sperăm că următoarele trei volume să cuprindă vieţile sfinţilor din celelalte luni ale anului, iar volumul al cincilea să cuprindă vieţile sfinţilor români. Dacă lui Dumnezeu îi va place lucrarea noastră, cu siguranţă ne va ajuta să ducem această lucrare la bun sfârşit.

Unii dintre aceşti sfinţi s-au înălţat în sfinţenie până la obţinerea darului de a face minuni, în special vindecări; alţii erau clar-văzători, alţii s-au remarcat prin ajutorarea săracilor, nevoiaşilor şi celor aflaţi în vreme de nevoie şi de primejdie; alţii au apărat cu cuvântul sau cu viaţa lor cetăţi de la nimicire. Unii au apărat cu preţul vieţii lor dreapta credinţă de persecutori şi de eretici, în special de iconoclaşti, alţii se luptau cu patimile şi vicleşugurile diavolului pornite asupra lor, ori asupra celor din jurul lor. Unii au scris cărţi şi epistole, clarificând şi fundamentând dreapta învăţătură a Bisericii, alţii au construit biserici şi mânăstiri, ori au întemeiat noi comunităţi creştine. Unii au apărat biserica de păgâni şi de idolatri, alţii au luptat contra vrăjitorilor. Unii au renunţat la viaţă fericită, plină de plăceri şi bogăţii lumeşti şi au primit a trăi de bunăvoie în pustiuri, în post aspru şi în rugăciune. Unii au trăit în lume, alţii în mânăstiri sau pustiuri. Indiferent de starea lor socială ori pregătirea intelectuală, sfinţii din această lună sunt la început ca mulţi dintre noi, oameni ai păcatului şi ai pământului. Prin strădanie neîncetată, prin luptă cu răul din ei şi din jurul lor, prin post şi prin rugăciune, prin suferinţă şi jertfă, prin ajutorul lui Dumnezeu, ei reuşesc să iasă biruitori împotriva păcatului, împotriva diavolului, împotriva morţii, primind cununa biruinţei în împărăţia lui Dumnezeu şi cinstirea Bisericii. Multe experienţe ele sfinţilor prezentaţi în volumul de faţă ne sunt accesibile şi nouă celor de azi, aşa încât sfinţii, în marea lor majoritate, pot fi consideraţi, prin viaţa şi învăţătura lor, contemporani ai noştri.

În anii trecuţi, în cadrul programului ce ni l-am propus, Hrană pentru trup şi suflet, v-am pus la dispoziţie bazele credinţei noastre creştine-ortodoxe prin Mica Biblie şi Noul Testament. A urmat apoi o sistematizare a învăţăturii creştine ortodoxe prin Catehismul creştin-ortodox. V-am oferit apoi două mijloace esenţiale, prin care creştinul poate să obţină mântuirea: Carte de rugăciuni şi Bucate de post. Vă punem acum la dispoziţie un set de lucrări, care vă prezintă exemple de trăire creştină desăvârşită, respectiv cele cinci volume din Vieţile Sfinţilor. Vorba zboară, scrisul rămâne, iar exemplul atrage. Sperăm şi noi să vă atragă aceste exemple pe mulţi dintre Dumneavoastră. Să dea Dumnezeu!

*

În această perioadă au apărut patru recenzii la volumul Domnului Prof. N. Tomoniu, Sf. Nicodim, publicat de parohia noastră anul acesta. Ele sunt semnate de condeieri cunoscuţi: Ştefan Dumitrescu, Alex. Berca, Al. Florin Țene şi Cezarina Adamescu. Toate au apărut în revista ,,Semănătorul”, 2010, dec., ediţie on-line (http://www.semanatorul.ro).

*

Episcopia Caransebeşului a comandat 100 exemplare din cartea preotului Dvs.,  Studii şi documente privind România. Vol. II(Banatul), pentru a le da fiecărei parohii din componenţa ei, cartea privind istoria regiunii respective.

*

Congrese. În ziua de 29 Noiembrie, preotul Dvs.  a participat la Cel de-al XIV-lea Congres al Spiritualităţii româneşti de la Alba-Iulia. Deschiderea festivă a avut loc pe 28 Noiembrie. Au participat oameni politici şi de ştiinţă din Bucureşti, din ţară şi din străinătate. Au fost români de bine din Ungaria, Moldova, Ucraina, Serbia, Polonia, Spania, Bulgaria, Albania,  Finlanda, Italia, Rusia, Austria, Suedia, Franţa, Anglia, S.U.A., Canada, Kazahstan, Germania, Belgia etc. Au fost zeci de comunicări, grupate pe secţiuni tematice. Preotul Dvs.  a fost repartizat la secţiunea condusă de Domnul Academician Mihai Cimpoi de la Chişinău şi a prezentat comunicarea Rolul istoricului în context social după concepţia lui Nicolae Iorga. Comunicarea s-a alăturat altora care au comemorat 70 de ani de la uciderea mişelească a marelui istoric român, Nicolae Iorga.

*

Inspecţii. La 7 Dec. preotului Dvs.  i s-a făcut inspecţie de către reprezentanţi ai Inspectoratului Şcolar Judeţean timp de patru ore la şcoală, la patru clase. Inspecţia a ieşit bine. Aşteptăm să se comunice calificativele obţinute.

*

Emisiuni. În seara de 8 Dec., preotul Dvs.  a fost invitat de postul de televiziune  TL2- Tr. Severin să vorbească între orele 20-21 despre colinde şi tradiţii româneşti de Crăciun.

*

Cerc Pedagogic La 9 Dec., preotul Dvs. a participat la  Cercul  pedagogic semestrial la Şcoala nr. 4(Petre Sergescu) din Tr. Severin. In prima parte s-a derulat o oră deschisă la o clasă. În partea a doua au avut loc discuţii. Preotul Dvs. a vorbit despre drama satelor şi şcolilor de la ţară, unde copiii se împuţinează de la un an la altul.

*

Conferinţe. Pe 14 Decembrie, preotul Dvs. a participat la conferinţa preoţească de la episcopie. P. S. Episcop Nicodim a vorbit despre smerenie. La cererea preoţilor, preotul Dvs. a luat cuvântul şi a vorbit despre necesitatea coroborării smereniei cu curajul, după exemplul Mântuitorului şi al sfinţilor.

*

Premii, distincţii. La 10 Dec., preotul Dvs.  a fost invitat de către Primăria Municipiului Drobeta Tr. Severin la Hotelul Continental(Parc) din Tr. Severin, unde s-au decernat premiile de excelenţă în cadrul ediţiei a II-a a Galei Premiilor de Excelenţă. Au participat oameni din toată ţara, fii ai Judeţului Mehedinţi, care s-au remarcat de-a lungul timpului într-un domeniu sau altul. Festivitatea s-a desfăşurat între orele 16-23. Preotul Dvs. a fost propus şi susţinut pentru premiere de Centrul Cultural Judeţean, de CNA(Centrul Naţional al Audio-Vizualului)-Mehedinţi, Televiziunea ,,Datina” şi ziarul ,,Datina”. Motivaţia a fost că, prin activitatea sa editorială şi publicistică, a contribuit la propagarea imaginii judeţului Mehedinţi în ţară şi în lume. Episcopia Severinului şi Strehaei a propus şi susţinut, iar primăria a acceptat şi premiat, următorii candidaţi: Î. P. S. Irineu, mitropolitul Olteniei(originar din judeţul Vâlcea!), P. S. Nicodim, episcopul Severinului şi Strehaei(originar din Godeanu-MH), Pr. Petrescu Grigore, vicarul Episcopiei Severinului şi Strehaei(originar din Godeanu-MH) şi  Pr. Gheorghe Zamfir, consilier al Mitropoliei Olteniei(originar din Hotărani-MH). Din comuna Malovăţ au mai fost premiaţi următorii: Doamna senator Ecaterina Andronescu din Bucureşti(originară din Colibaşi), pentru activitatea didactică, ştiinţifică, ministerială şi parlamentară, Domnul Virgil  Ogăşanu din Bucureşti(originar din Colibaşi), pentru activitatea artistică(teatru) şi Domnul Vasile Ciobanu din Craiova(originar din Malovăţ), pentru promovarea cântecului popular românesc. Domnul Vasile Ciobanu a ţinut să cânte Danţul  de la Malovăţ. Comuna Malovăţ a fost comuna mehedinţeană care a avut cei mai mulţi premianţi la această ediţie.

Domnul Ştefan Popa-Popas(originar din Tr. Severin) a realizat câte un tablou-caricatură pentru fiecare premiant, făcându-i pe toţi de râsul lumii!

*

Procese. După aproape doi ani de tergiversări, procesul parohiei noastre cu Primăria Malovăţ şi cu Prefectura Judeţului Mehedinţi s-a terminat. Procesul a fost câştigat de parohie. Astfel, parohia şi-a redobândit următoarele terenuri pe care le-a deţinut de la reforma lui Al. I. Cuza din 1864 până în 1948: 16.500 mp în punctul Bucium-Retezeanu, în plantaţia de meri a fostei ferme, aproximativ între stâlpul de înaltă tensiune şi Părul lui Dorobanţu şi 10.000 mp în Dealul Corbului. Hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă. Urmează doar punerea în posesie din partea primăriei.

Mulţumim tuturor celor ce ne-au dat o mână de ajutor pentru obţinerea documentelor necesare: Arhivele Statului Mehedinţi, Episcopia Severinului, Protoieria Tr. Severin, Parohia Baloteşti, Primăria Malovăţ, cât şi martorilor următori: Domnul Ploştinaru Dumitru din Malovăţ, Domnul Stoica Virgil, Doamna Curea Maria şi Doamna Răulescu Eleonora din Bârda.

Oricum, timp de aproape doi ani, Dumneavoastră, enoriaşi ai Parohiei Malovăţ, l-aţi lăsat doar pe preot şi pe nea Ion Parpală se reprezinte comuna! Amândoi – două nevoi! Nu am mai văzut pe nimeni de pe la noi prin sălile judecătoriei. Asta este! Cinste Dumneavoastră!

*

Lumânările. Lumânările de până acum vor dispare, odată cu stocul pe care-l mai avem la parohie. Până acum, mai precis din 1948 încoace, Mehedinţiul s-a aprovizionat cu lumânări de la fabrica Mitropoliei din Craiova. Până la acea dată de aprovizionam de la Rm. Vâlcea. De acum încolo ne vom aproviziona de la…. Roman, din Judeţul Neamţ. De la o firmă binecuvântată, bineînţeles! Lumânările vor avea altă culoare, altă formă, dar şi alt preţ. Kilogramul va costa o jumătate de milion lei vechi. Eu nu vă oblig să cumpăraţi. Fiecare face cum poate. Dacă până acum am consumat 400-600 kg anual, de acum încolo poate nu vom mai putea consuma nici jumătate. Altfel spus, până acum luam cu căruţa, de acum luăm cu plăsuţa. Desigur, că asta va dura până când mai marii noştri vor găsi o altă sursă de aprovizionare mai apropiată, cum ar fi Turcia sau China, spre exemplu şi atunci cu siguranţă va scădea preţul.

*

Program. În luna Ianuarie avem următorul program: 1 Ian.(pomeniri dimineaţa la Bârda, slujbă la Malovăţ); 2 Ian.(colindul cu Botezul în Bârda); 3-5 Ian.(colindul cu Botezul în Malovăţ). Traseele şi orele pentru colind sunt cele cunoscute, cu excepţia situaţiilor neprevăzute. Pe  6 Ian.(slujbă la Bârda şi la Malovă); 7 Ian.(slujbă la Bârda, pomeniri la Malovăţ la ora 12); 8 Ian.(Malovăţ-Bârda); 9 Ian. (Malovăţ); 15 Ian.(Malovăţ-Bârda); 16 Ian. (Bârda); 17 Ian.(Malovăţ-Bârda); 22 Ian.(Malovăţ-Bârda); 23 Ian.(Malovăţ); 25 Ian. (Malovăţ-Bârda); 29 Ian. (Malovăţ-Bârda); 30 Ian.(slujbă la Bârda, pomeniri la Malovăţ la ora 12). În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com. În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

Sărbători fericite  să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: