„Scrisoare pastorală“ nr. 189

Dragii mei enoriaşi!

,,Taxă pe altar şi trotuar”. Într-o seară, pe un post de televiziune, se desfăşura o emisiune sub acest generic. Proaspătul deputat Silviu Prigoană se bătea cu pumnul în piept, că a descoperit soluţia, care să scoată ţara din criză. Atât titlul emisiunii, cât şi idealul deputatului expus cu atâta siguranţă m-au făcut să mă opresc la acel post şi să dau ascultare. Deputatul pretindea că este autorul unui proiect de lege, pe care urma să-l depună la parlament în următoarele zile. Respectivul proiect de lege propunea să se introducă impozitul asupra Bisericii şi asupra … prostituatelor. Alăturarea celor două, Biserica şi femeile de moravuri uşoare, sau, cum spunea titlul, altarul şi trotuarul, era profund jicnitoare. De dragul rimei se făcea o adevărată profanare a celor sfinte. Despre înfiinţarea caselor de prostituţie şi impozitarea activităţilor de acolo am mai scris în această publicaţie, sub titlul Vacile stăpânirii. Mă voi opri aspra celui dintâi aspect.

Domnul Silviu Prigoană era mândru, parcă ar fi descoperit roata sau apa de băut şi ar fi salvat omenirea de la moarte. În realitate, se vedea de la o poştă că stimabilul nu cunoştea domeniul pe care-l aborda, pe care-l batjocorea.  Era o minciună că Biserica în special şi cultele în general nu au fost impozitate până acum. Să fim serioşi! Din 1976 sunt preot, am avut gestiune şi ştiu ce înseamnă lună de lună grija pentru plata impozitelor. Se poate întâmpla să întârzii la o înmormântare. Lumea se supără, te ceartă şi te iartă, dar nu ai voie, pentru nimic în lume, să întârzii cu plata impozitului. În perioada 1948 – 1970 erau preoţi, – şi poate mai sunt şi azi -, care achitau din salariul soţiilor impozitul şi asigurările sociale lunare pentru salariul ce li s-ar fi cuvenit. Nu aveau bani în cont, dar, pentru a avea continuitate în serviciu, făceau o donaţie fictivă, în sensul că scoteau chitanţă pe o sumă oarecare, pe care le-ar fi donat-o preotesele pentru parohie şi mergeau apoi şi achitau impozitele şi celelalte angarale. Făceau statul de plată şi semnau că şi-au ridicat salariul ce li s-ar fi cuvenit, dar în realitate totul era fictiv, cu excepţia impozitelor. Acelea erau reale.

Biserica şi cultele au plătit, de asemenea, întotdeauna, impozit pentru manopera la lucrările executate la locaşurile de cult sau la alte obiective ale lor(case parohiale, garduri, cimitire etc.). Înainte de 1989 la aceste plăţi s-a achitat doar impozitul propriu-zis, fie că a fost în cotă fixă, fie în cotă progresivă.  De câţiva ani, Biserica şi cultele au fost obligate ca la aceste plăţi să mai achite, pe lângă impozitele propriu-zise, şi impozitele pentru asigurările sociale, pentru sănătate, pentru şomaj.  S-a ajuns la situaţia aberantă că, dacă faci o plată unui muncitor ziler, care ţi-a făcut o lucrare oarecare, să plăteşti în paralel, pentru impozit, asigurări sociale, şomaj şi sănătate o sumă care este aproape egală cu cea pe care i-ai dat-o muncitorului respectiv.

În 1982 aveam lucrări la biserica de la Malovăţ. A venit căpitanul Ghimpău, şeful Poliţiei Economice a judeţului şi m-a somat să mă prezint într-o jumătate de oră cu actele bisericii la postul de miliţie al comunei. A verificat aproximativ două ore foaie cu foaie din gestiune. A urmărit, aşa cum mi-a spus la sfârşitul anchetei, trei aspecte: provenienţa materialelor, identitatea muncitorilor, plata impozitelor la sumele achitate acestora. Ce-i drept, la sfârşitul anchetei mi-a strâns mâna şi m-a felicitat, dar tot aşa de bine se putea întâmpla să găsească şi situaţia în care să strângă mâinile amândouă ale preotului cu… cătuşele.

Aşadar, înainte de 1989 şi până acum câţiva ani nu s-au achitat cote pentru asigurările sociale, şomaj şi sănătate la plăţile efectuate muncitorilor sezonieri. De câţiva ani se percep  asemenea impozite şi cultelor.

Un alt impozit care s-a aplicat cultelor încă înainte de 1989 a fost şi cel pe circulaţia mărfurilor. Se ştie că înainte de 1989 mărfurile în general şi materialele de construcţie în special aveau două preţuri. Unul era preţul de producţie şi pe acesta îl plăteau unităţile de stat, ceapeurile, diverse asociaţii şi altul era preţul de vânzare sau de cooperaţie, pe care-l plăteau particularii şi unităţile de cult. Un sac de ciment se vindea particularilor şi cultelor cu 50 lei, iar celeilalte categorii de beneficiari(unităţile de stat) i se vindea cu aprox. 17 lei. Parohiile erau socotite ,,asociaţii obşteşti” şi nu beneficiau de acele facilităţi.

Ca să înţelegem mai bine, precizăm că anul trecut, 2009, Parohia Malovăţ, deşi nu a avut decât doar câteva lucrări de întreţinere la biserici, a plătit pentru aceste lucrări şi pentru salarii un impozit de 18.105 lei. În bani vechi asta înseamnă o sută optzeci milioane una sută cinci lei. Pe primele şapte luni ale anului 2010, aceeaşi parohie a plătit 9.050 lei, adică nouăzeci milioane  cincizeci lei vechi. Ştie Domnul Prigoană acest lucru?

Ar mai fi de impozitat locaşurile de cult, bisericile propriu-zise. Ele au fost scutite de la impozit şi de comunişti. Ar mai fi de impozitat terenurile. Buun! Dacă este cazul, bisericile vor plăti şi aceste impozite pe locaşurile de cult şi pe terenuri. Nu cred că aceasta va scoate ţara din impasul economic în care se află!

Deputatul cu pricina propunea să se introducă în biserici casele de marcat. Propunea să fie obligate bisericile să dea bonuri pentru fiecare lumânare vândută. Dar evidenţa lumânărilor a fost întotdeauna la mare cinste. O ţine protoieria, o ţine parohia. Lumânările sunt vândute parohiilor cu factură şi chitanţă, parohiile trebuie să dovedească faptul că au făcut venit cantitatea de lumânări ridicată prin chitanţă de încasare. Gestiunea parohiilor este verificată anual de revizorul contabil al eparhiei şi de protopop. Ce-i drept, nu se dă chitanţă pentru fiecare lumânare, ci se scoate o singură chitanţă la sfârşitul lunii pe kilogramele de lumânări vândute. Pentru plăţile la servicii preoţii sunt obligaţi să elibereze chitanţe. Cine n-o face, poate răspunde penal! Lumânările, tămâia, cruciuliţele, cărţile religioase au fost scutite prin lege de impozit, atât de comunişti, cât şi de guvernele postdecembriste!  Asta-i situaţia!

Poate dacă s-ar fi documentat mai bine în prealabil, Domnul Prigoană n-ar fi riscat să-şi terfelească imaginea publică cu astfel de subiecte. Problemele ţării sunt mult mai serioase  şi cer mult mai multă seriozitate în abordarea lor.

*

Sfinţii Părinţi despre BOALĂ(Continuare din numărul trecut). Încă o durere pentru dumneavoastră – boala fiicei. Iată ce vă voi spune: de vreme ce aţi încercat deja toate mijloacele omeneşti, nu mai rămâne decât să vă împăcaţi cu această amărăciune şi s-o purtaţi cu supunere faţă de Dumnezeu, având credinţa că această boală e de neapărată trebuinţă pentru mântuirea dumneavoastră şi a fiicei dumneavoastră, precum şi a soţului ei. După această împăcare, să vă păstraţi liniştea şi tot cu linişte ajutaţi-vă şi fiica. Aduceţi-vă aminte că cei ce rabdă supuşi lui Dumnezeu amărăciunile şi durerile sunt în ceata mucenicilor. Aduceţi-vă aminte de mucenici, care uneori erau lăsaţi în temniţă, fiind chinuiţi mereu, câţiva ani – 5, 10, 20; însă răbdau cu supunere şi seninătate, având raiul înaintea ochilor pentru răbdare. Să vă binecuvânteze Domnul! Mântuiţi-vă!

Şi fiţi senină şi mulţumiţi: fiindcă totul e spre binele dumneavoastră, fie în chip văzut, fie în chip nevăzut. Ştiţi cum se călesc lucrurile din fier? După ce s-a încheiat făurirea lor, sunt încinse până la alb şi apoi vârâte în apă rece. Tocmai asta se săvârşeşte acum cu dumneavoastră. Toate aceste lucruri nu sunt noi pentru dumneavoastră şi deja le înfăptuiţi. Dar locurile acestea din Scriptură este bine să le citiţi. Din ele vine lumina şi se risipeşte întunericul. Strâmtorările sunt de la Dumnezeu. Să le răbdăm şi să mulţumim. Dar dacă sunt la îndemână  mijloace de a le îndepărta, şi asta-i de la Dumnezeu, şi nu-i nici un păcat să ne folosim de ele ca să ne slobozim din strâmtorări. Aveţi asemenea mijloace? Aveţi.

,,Ce rugăciune îi trebuie bolnavului? Mulţumire şi suspinare”. Acestea înlocuiesc orice nevoinţă. Deci, fiţi senină! Nu puteţi merge la biserică din pricina bolii, aşa încât aţi rămas la pravila de chilie. Împliniţi-o după putere. Să ştiţi că pravila este de trebuinţă din pricina neputinţei noastre, nu pentru rugăciunea în sine, care se poate face şi fără pravilă. Staţi cu gândul la Liturghie – nu ca un săvârşitor, ci ca unul ce e de faţa (prin mutarea cu gândul) la Liturghia săvârşită de altul. Nu aveţi gânduri prea vesele în ce vă priveşte? Era în Egipt un bătrân duhovnicesc, Apollo, mi se pare. Acesta le spunea cu tărie tuturor fraţilor şi străinilor, de asemenea: ,,Nouă, creştinilor, nu ni se cuvine să ne mâhnim. Să se mâhnească păgânii şi jidovii. Iar noi, cei mântuiţi de Domnul, al nostru este raiul, a noastră este Împărăţia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui  Dumnezeu, oştirile cereşti şi sfinţii toţi”. Aceste gânduri şi cele asemănătoare lor să le ţineţi în minte, iar pe cele de mâhnire lepădaţi-le. Ce mare lucru că trebuie să staţi în chilie, că nu mergeţi la biserică (nu din lenevie, ci din boală)? Când vă rugaţi, vă faceţi de fiecare dată biserica lui Dumnezeu (II Cor. 6, 16),  fiindcă Dumnezeu este pretutindeni. Citiţi mai des Tatăl nostru şi Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te. Dumnezeu este Tatăl nostru, iar Născătoarea de Dumnezeu este Maica noastră… Sfintele Taine sunt sânii prin care ea ne dă laptele harului. Aşa să vă umpleţi mintea. Să mai aveţi înaintea ochilor, deschise, Evanghelia şi Apostolul. Citiţi câte un verset şi străduiţi-vă să cugetaţi la fiecare cuvânt. Dacă Dumnezeu vă va da vreun gând ziditor, însemnaţi-l în scris. Să aveţi întotdeauna o foaie de hârtie pe masă. Şi celelalte gânduri bune să vi le însemnaţi în scris. Să vă binecuvânteze Domnul şi vă doresc toată mângâierea(Continuare în numărul viitor).

*

Mare e grădina…! Agenţia de ştiri CNN a transmis o ştire uluitoare. În Statele Unite au dispărut 14 persoane, dintre care 8 copii. Au fost găsite bilete de la aceştia, în care ei spun că au plecat să se întâlnească cu… Iisus. Autorităţile cred că e vorba de nişte sinucideri în masă, fiindcă asemenea fenomene sunt frecvente. Mulţi excroci din cadrul unor secte profită de credulitatea  unor copii şi tineri, le exploatează naivitatea şi-i conving  să se sinucidă în aşa-zise scopuri religioase. Cei din cazul de faţă se sinucid ca să se întâlnească cu Iisus, cu câţiva ani în urmă alţii, mult mai mulţi, s-au sinucis în Elveţia, ca sufletele lor să se ducă pe o planetă, unde urma să aterizeze o rachetă. Aceasta trebuia să îmbarce toate sufletele respectivilor sinucigaşi  ca să le ducă în rai.

De multe ori se întâmplă ca în spatele unor asemenea gogomănii să se ascundă alte interese. Aşa, bunăoară, din trupurile celor proaspăt decedaţi se extrag o serie de organe, precum inima, rinichii, ficatul, ochii etc., care sunt apoi vândute cu bani grei pentru transplanturi de organe. Mare e grădina Ta, Doamne!

*

Puterea rugăciunii. Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte, icoanele  sau   alte obiecte sfinţite. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul ,,material” al acestui fenomen divin. ,,O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri   Slezin, şeful Laboratorului de  Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg .  ,,Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele  din organismul uman, ea repară şi structura grav  afectată a conştiinţei.”    Profesorul Slezin a  făcut ceva de necrezut: a măsurat puterea rugăciunii. El a înregistrat   electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau   şi a captat un fenomen neobişnuit: ,,stingerea” completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă   mamele lor, în siguranţă absolută. Pe măsură ce   persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al   biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul   somnului profund sau al  rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta   stare necunoscută ,,trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă  vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că  bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi  afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar  sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât   vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică.

Slujbele bisericeşti  ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii. Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la   Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus  peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii  unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în   biserică normalizează tensiunea şi valorile analizei sângelui.

Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la   Cernobîl, instrumentele de măsură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacitatea de măsurare a   instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de  asemenea, proprietăţi vindecătoare.. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele, emise de clopotele care bat, omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se  încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A.   Malakovskaia. Semnul  crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii  patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi   lacuri. Este chiar mai eficient decât   aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.  Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.  A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea   Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai  mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare.

Astfel,  recomandările ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.     Apa sfinţită nu este  numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine  inofensivă şi poate să vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.  Spectrograful indică o densitate optică mai  mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles  sensul rugăciunilor şi l-ar  fi păstrat.  Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca…    Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.      ,,Apa distinge nivelul de credinţă al oamenilor”, spune A. Malenkovskaia. Atunci când un preot  sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai  mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană  credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative”.

*

Abecedarul. A venit septembrie. Umbrele toamnei se observă la tot pasul. Au început să îngălbenească frunzele, s-a uscat iarba pe câmpuri. Strugurii şi fructele care au mai scăpat de urgia grindinei din timpul verii au început să se coacă. Se culeg porumbii şi se taie cocenii. Vitele încep să umble de-a valma peste locuri, fiindcă ,,a venit toamna”!

A venit toamna, dar a venit şi şcoala. Copiii se adună pe la casele lor şi se pregătesc febril, cu emoţiile obişnuite, de începerea şcolii. Pentru cei vârstnici este prilej potrivit de a se întoarce cu gândul peste ani şi a-şi retrăi câte un crâmpei din copilărie.

Îmi amintesc în fiecare an de asemenea momente. Îmi amintesc, spre exemplu, de iarna anului 1959, când am făcut rost de primul meu Abecedar. Am mers cu tăticu la Pripor şi acolo mi-a adus un Abecedar dada Jana  a lui unchiu Marin Ciocoiu. Dumneaei era mai în vârstă, elevă la şcoală la Malovăţ. Cu toate insistenţele tatălui meu, nu a vrut să primească nici un ban pentru carte. Din prima zi de când am avut în mână acea carte m-am pus pe treabă. În câteva luni am învăţat să citesc şi să scriu cu litere mari de tipar. Cu ajutorul părinţilor am parcurs toată cartea şi multe lecţii din acel Abecedar mi-au rămas în amintire până azi. Nu pot să uit, spre exemplu, o lecţie, în care se vorbea despre un membru al unui colhoz, care, împreună cu copiii săi,  ascunsese sacii cu grâu în bălegar pentru a se sustrage de la cotele pe care trebuia să le dea statului. Femeia însă, având spirit revoluţionar şi conştiinţă înaintată se dusese val-vârtej la miliţie şi-şi denunţase soţul şi copii că făcuseră acea ispravă. Miliţienii se prezentaseră la locul infracţiunii şi descoperiseră grâul în bălegar, aşa cum raportase  vajnica membră de colhoz.

Lecţia cu pricina încerca să ne pregătească pentru viitor, să devenim turnători versaţi, care să nu avem nimic sfânt în suflet, care să fim în stare să ne turnăm părinţii, fraţii, copiii, fără a mai vorbi de ceilalţi!

Tot în acel Abecedar am mai avut o lecţie cu o poză interesantă. O sfeclă uriaşă, cu mult mai mare decât omul, era scoasă din pământ. Trăgeau de ea bărbatul cu femeia şi copiii, căţelul, purcelul, găinile… Din lecţie reieşea că o asemenea sfeclă crescuse la colhoz. Peste ani am găsit poza respectivă într-o revistă de umor. Cei ce o publicaseră mai adăugaseră două personaje, normatorii de la ceape. Aceştia notau într-un registru: ,,Una sfeclă uriaşă, calitatea a doua!”

Mai târziu, am aflat de la un fost inspector din Ministerul Învăţământului, că, tot în acea perioadă a anilor 50-60, ca tânăr funcţionar în acea instituţie centrală, i s-a dat să corecteze un manual de Geografie a României. În acel manual a găsit la un moment afirmându-se că ,,fluviul Volga  trece prin ţara noastră”. Omul fusese foarte intrigat de această afirmaţie şi a semnalat anomalia superiorului său. Acesta, după ce l-a ascultat răbdător, i-a spus: ,,-Tinere, fii atent că nu ai orientare politică şi poţi s-o paţi din cauza asta!”

În prefaţa unei Istorii a filozofiei, publicată tot în acea perioadă, am găsit mai târziu scris negru pe alb că ,,adevăr este ceea ce este admis de miliţie!”  Corect, nu?

Îndoctrinarea se făcea  pe toate canalele, cu toate mijloacele şi metodele şi la toate categoriile de vârstă. Regimul încerca să ne spele creierele încă din primii ani de viaţă şi să ne planteze în adâncurile conştiinţei un nou mod de viaţă, de gândire, de simţire….

*

Bătrânii. În această perioadă, în care bătrânii noştri privesc cu mai mare teamă ziua de mâine, fiindcă puterile lor slăbesc de la o zi la alta, bolile de tot felul îi macină fără milă, pensiile scad, copiii  se depărtează tot mai mult şi ei devin tot mai singuri, se  cuvine să recitim împreună poezia Repetabila povară a poetului Adrian Păunescu şi poate îi vom judeca altfel. Şi poate aşa vom reuşi să facem mai mult pentru ei!

,,Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând,
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor

Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.

Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor…

Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.

Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.
Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.

Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,
Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,

Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.

Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,

Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?

Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga…
Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus

Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împuţina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,

Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,

Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns!”

*

Ajutoare şi donaţii. Domnul Constantin Grădinaru din Amsterdam(Olanda) a donat 120 lei; Domnul Sfetcu Emil din Craiova, fiu al satului Bârda, Doamna Ionescu Ana-Maria din Câmpina(PH) şi Domnul Surugiu Gheorghe din Trezzano sul Naviglio(Italia), fiu al satului Malovăţ,  au donat câte 100 lei; Doamna Buhosu Elena din Balcani(BC) şi Domnul Belciug Dorel din Tr. Severin au donat câte 50 lei; Doamna Popescu Mirela din Malovăţ a mai adăugat 50 lei la contribuţia de cult, totalizând până acum 100 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Publicaţii. Cartea Domnului Prof. N. Tomoniu, Sf. Nicodim de la Tismana, a fost prezentată în revista ,,Semănătorul”, 2010, 1 sept., ediţie on-line (editura.online@gmail.com); aceaşi carte este recenzată de Al. Florin Țene în revista  ,,Napocanews” din Cluj-Npoca, 2010, 12 sept., ediţie on-line(http://www.napocanews.ro)

*

Primăria Oraşului Tismana a comandat parohiei noastre cărţi în valoare de 1.000 lei. E vorba de cartea Domnului Prof. Nicolae Tomoniu, fiu al oraşului Tismana.

*

Activităţi economice. Am mai predat protoieriei 50 kg ceară topită din resturile de lumânări.

*

Nunţi şi înmormântări. La 4 Sept. am oficiat  Taina Sf. Cununii Domnului Vasilescu Marius-Daniel din Malovăţ şi D-rei Tutunaru Carmen-Cristina din Tr. Severin. La 4 Sept. am oficiat slujba înmormântării pentru Mema Gheorghe (80 ani) din Bârda; la 11 Sept. am  oficiat slujba înmormântării pentru  slujba înmormântării pentru Manolea Floriana(88 ani) din Malovăţ.  Dumnezeu să-i ierte!

*

Atenţie! Duminică, 19 Septembrie va avea loc sfinţirea bisericii din satul Negreşti de către Prea Sfinţitul Episcop Nicodim. Niciodată satul Negreşti nu a mai avit biserică până acum. Aceasta va avea hramul ,,Sf. Pantelimon”(27 Iulie). A fost construită cu sprijinul locuitorilor, episcopiei şi primăriei comunei Malovăţ. Domnul Primar George Bazavan a avut o mare contribuţie la susţinerea lucrărilor de construcţie a acestui sfânt locaş. Cine are posibilitatea poate să meargă duminică, la sfinţire. A fost invitat şi preotul Dumneavoastră, dar nu a găsit un preot pensionar, care să facă slujbă în locul său la Bârda.

*

Program. În cursul lunii septembrie avem următorul program de slujbe: 4 Sept. (Bârda-Malovăţ); 5 Sept. (Bârda); 8 Sept. (Bârda slujbă, pomeniri la Malovăţ la ora 12,00); 11 Sept. (Bârda-Malovăţ); 12 Sept. (Malovăţ); 14 Sept. (Malovăţ); 18 Sept.(Malovăţ-Bârda); 19 Sept. (Bârda); 25 Sept. (Malovăţ-Bârda); 26 Sept.(Malovăţ). În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Atenţie. De la  1 Sept., la cererea credincioşilor, revenim la ora obişnuită de începere a slujbelor din duminici şi sărbători, respectiv ora 9,00 la Bârda, iar la Malovăţ vor începe la ora 8,00.

*

Sănătate, pace şi fericire să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

%d blogeri au apreciat asta: