„Scrisoare Pastorală“ nr. 144

Dragii mei enoriaşi!

Auziţi în ultimele zile vorbindu-se tot mai mult că începe o mare criză economică. Nimeni nu se bucură de această ştire, ci fiecare se întreabă cum se va răsfrânge ea asupra sa, asupra familiei sale şi asupra ţării sale. Parcă este un blestem! Nu ieşim bine din una, până intrăm în alta! Prin 1980 începuse criza. Se scumpea tot mai mult benzina şi motorina, se introdusese cota de 15 litri pe lună de maşină, se introdusese regula potrivit căreia maşinile să circule din două în două duminici, se raţionalizase pâinea şi alte alimente. Discutam atunci cu profesorul Mite Măneanu şi el, ca profesor de istorie, făcea comparaţie cu criza din anii 1930 şi încerca să-şi facă şi să-mi facă un cât de mic curaj, spunându-mi că orice criză a durat în istorie doi-trei ani! Parcă eram optimist. Ce însemna 2-3 ani?! Din păcate, crizele au ţinut-o lanţ. S-a lungit cea din 1980 până în 1989, când a culminat cu doborârea lui Ceauşescu şi a regimului de atunci. Toată lumea spera că după aceasta va fi fericirea pe pământ. Au trecut anii şi speranţa s-a tot topit. Optsprezece ani înseamnă ceva. Aproape o generaţie s-a stins, altă generaţie a apărut, o generaţie care are alte orizonturi, alte scări de valori morale, alte interese, alte ambiţii. Societatea s-a împărţit pe nesimţite între bogaţi şi săraci, apoi între unii tot mai bogaţi şi alţii tot mai săraci. Libertatea de a spune ce gândeşti, libertate care ne-a dat aripi după 1989 s-a dovedit a fi tot un fel de nechezol, de falsă libertate. Ce folos că spui ce gândeşti, dacă cei ce ar trebui să audă au timpanele blocate?! Ce folos că poţi striga, când spui că te doare, dacă n-ai bani să-ţi iei medicamente! Cum mai poţi vorbi de frăţietate şi de unitate naţională, când unul are pensie de trei sute de milioane de lei, iar altul de şase lei ?! Unde este dreptatea socială de care s-a făcut atâta caz de liderii revoluţiei, când unul cu douăzeci şi cinci de ani de şcoală iese plângând dintr-o librărie, fiindcă nu-i ajunge salariul sau pensia să-şi ia o carte, în timp ce atâţia analfabeţi învârt miliardele cu lopata?! Başbuzuci şi ciocoflenderi cocoţaţi pe prispa lumii te sfidează şi te scuipă, că nu eşti unul de-ai lor!

Ne pleacă vlaga ţării peste mări şi peste ţări, fiindcă n-au ce lucra la noi. Au ajuns babele pe post de ciocli la înmormântări, fiindcă nu mai este un om să mute un sicriu de acolo până acolo! Ne cumpără străinii pe nimic pământurile nemuncite, fiindcă nu ne mai trebuie, nu ne mai interesează, ne simţim striviţi, copleşiţi, neputincioşi! Ne iau pădurile pe nimic şi le taie fără milă, ne iau pe trei parale câmpurile de petrol şi de aur.

Acum vine criza, parcă până acum n-ar fi fost! Dar am avut şi noi acolo sus oameni cu multă ştiinţă, care au orizont larg şi informaţii destule, ca să prevadă de unde bat vânturile. Unde au fost? Nu i-am auzit să ne prevină cu un ceas mai devreme! Mă întreb cum de până mai ieri eram asaltaţi de atâtea reclame din partea băncilor cu oferte care mai de care mai amăgitoare? Acum aflăm că cinci milioane de români s-au împrumutat la bănci, adică un sfert din populaţia ţării! Au vrut fiecare să-şi facă o casă mai bună, să-şi cumpere o maşină, chiar la mâna a doua! Altfel spus, au vrut şi ei să trăiască mai bine, să iasă din sărăcie. N-au apucat bine să răsufle uşuraţi, că şi-au văzut visul cu ochii şi a şi ,,început” criza. Deodată aceleaşi bănci care-i ademeniseră cu tot felul de momeli ridică dobânzile peste noapte, aproape le dublează, încât puţini vor mai putea face faţă ratelor. Vor vinde pe nimic maşinile abia luate, casele abia începute, li se vor vinde bunurile cu care au garantat împrumuturile. Mulţi nu vor rezista şocului şi-şi vor pune capăt zilelor. Iarăşi drame, iarăşi vise şi destine dărâmate! Nu trebuie uitat ca cei cinci milioane de datornici fac parte din familii cu doi, trei sau mai mulţi membrii. Iată că, dintr-odată, aproximativ cincisprezece milioane suferă de pe urma acestei degringolade financiare şi suportă consecinţele marii păcăleli. Am vizionat numeroase emisiuni la televizor, în care conducătorii noştri iubiţi îi plângeau de zor pe producătorii şi importatorii de maşini, că le-a scăzut vadul. N-am văzut un singur parlamentar sau ministru plângând pe cei cincisprezece milioane de păcăliţi, de care vorbirăm mai sus. Mai mult, dragii noştri conducători preconizează că în curând vor da o lege, care să oblige pe români să nu-şi cumpere decât maşini noi, nicidecum la mâna a doua, fiindcă numai aşa vor scăpa de sărăcie bieţii producători şi importatori! Săracii! Mai bine-zis, vorba lui Eminescu: ,,săracă ţară, săracă!”

*

Vă vorbeam în ,,scrisoarea” trecută de ce însemna cenzura în anii 1976-1977 în viaţa Mitropoliei Olteniei şi a oamenilor care lucrau acolo la revistă. De multe ori se trecea peste ceea ce ar fi trebuit să fie cenzura propriu-zisă şi mulţi deveneau mai catolici decât papa. Extindeau cenzura dincolo de pagina scrisă, o introduceau în viaţa lor, în viaţa subalternilor. Dacă în mediul civil se vorbea chiar de o ,,spălare a creierului”, dincoace nu se pronunţau aceste cuvinte, dar acelaşi lucru se urmărea. Era nevoie să-ţi intre în sânge că nu trebuie să vezi ceea ce vezi, ci numai ceea ce e admis să vezi; nu auzi ceea ce auzi cu urechile tale, ci auzi ceea ce trebuie să auzi; nu spui ceea ce simţi şi ceea ce gândeşti, ci spui ceea ce trebuie, ceea ce e pe linie. Prin orice mijloace trebuia ca să dovedim cu prisosinţă că Biserica este fidelă liniei trasate de puterea politică. Răsfoiţi presa bisericească din perioada 1948-1989 şi vă veţi convinge. Cu excepţia câtorva articole şi studii de istorie şi de strictă teologie, multe, foarte multe dintre ele continuau osanalele presei civile. Sigur, se va spune că se dădea cezarului ce era al cezarului şi lui Dumnezeu ce era al lui Dumnezeu!

Pe la sfârşitul lunii august 1977 am avut o discuţie destul de tensionată cu mitropolitul Teoctist. Pe mine mă angajase din luna mai la revistă şi pe soţie o angajase la biblioteca mitropoliei. Amândoi eram studenţi: eu la teologie în Bucureşti, ea la psihologie-filozofie la Cluj. Trecusem la fără frecvenţă. Când a dus la facultate adeverinţă că lucrează la mitropolie, prodecanul Grigore Drondoe i-a spus: ,,- Dacă în două săptămâni nu aduci adeverinţă că lucrezi în altă parte, vei fi exmatriculată! Poţi să fii şi măturătoare de stradă, dar nu funcţionară la mitropolie! Pune-i, totodată, soţului în vedere să vadă ce face cu preoţia lui, fiindcă tu nu vei putea niciodată să profesezi ca filozof sau psiholog, câtă vreme el va fi preot!” M-am dus şi i-am spus mitropolitului, dându-i, totodată şi demisia soţiei. Poate mai bine de două ore m-a certat că nu sunt capabil să-mi fac ordine la mine în familie şi mai îndrăznesc să mă gândesc că voi putea să fiu preot într-o parohie. În finalul acestei discuţii, mi-a cerut s-o conving pe soţie să-şi abandoneze facultatea, fiindcă vom avea cu ce să trăim. Nu am putut accepta acest lucru. Ştiam cât muncise ca să reuşească la acea facultate şi ce ar fi însemnat s-o determin să renunţe. Discuţia s-a terminat fără să se ajungă la vreun rezultat. I-am lăsat demisia şi de a doua zi soţia a plecat de acolo. Ştiam că mitropolitul era supărat pe mine. Asta îl făcea pe nea Ilie, consilierul cultural, să jubileze. Se ivise prilejul să se descotorosească şi de mine mult mai repede decât se aştepta. Nu ştiam cum vor evolua lucrurile! Trăiam nişte zile cumplite de tensiune şi aşteptare.

Când eram mai îngândurat şi fără vreo rază de speranţă de mai bine, iată că se întâmplă minunea: îmi apare cartea Anton Pann la Editura Albatros din Bucureşti. Am primit 20 de exemplare gratuit şi 2500 lei ca drept de autor. În aceeaşi zi, seara, prezentându-se noutăţile editoriale la televizor, iată că a fost prezentată şi cartea mea. Eram în culmea fericirii. Era prima mea carte, visul meu! Parcă uitasem toate necazurile. Gustam, într-adevăr, fericirea. Dimineaţa abia am aşteptat prilejul ca să-i dau şi mitropolitului un exemplar. Nu m-am putut abţine şi i-am scris şi o dedicaţie pe prima pagină. O ştiu şi azi: ,,Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Teoctist, grădinarul iscusit, care va curăţa uscăturile şi omizile din livada Bisericii, spre slava lui Dumnezeu şi a credinţei străbune!” Am citit-o, am recitit-o şi mi s-a părut destul de potrivită. I-am dat cartea mitropolitului. S-a arătat surprins, s-a bucurat, mi-a mulţumit şi m-a felicitat, îndemnându-mă să-i dau şi consilierului cultural una. Bineînţeles! Am scris şi lui nea Ilie câteva cuvinte. Când i-am dat-o, a luat-o, a întors-o pe toate părţile, a răsfoit-o şi a devenit mult mai palid decât era în realitate. Ştiam că are diabet şi am crezut că face o criză. Mai târziu mi-am dat seama ce boală avea! Peste vreo oră am fost anunţat că seara avem şedinţă cu mitropolitul şi prezenţa este obligatorie. N-aveam încotro, trebuia să stau. Peste câteva ore am fost chemat de vlădica Nestor, episcop-vicar pe atunci. I-am dat şi lui un exemplar din carte. Mi-a mulţumit şi m-a felicitat, apoi mi-a spus şoptit: ,,- Vezi că ăştia vor să te trimită în surghiun o lună la mânăstire! Diseară la şedinţă o să te săpunească bine. Indiferent ce-ar spune, ia poziţia mutului şi nu spui absolut nimic. Vedem noi cum o rezolvăm până la urmă!” „-Dar de ce?” am întrebat eu, holbându-mă fără să înţeleg. „-Nu ştiu nici eu prea multe, dar cred că în legătură cu ce i-ai scris mitropolitului pe carte!” ,,-Dar…!” ,,- Gălăgia! Nu vorbeşti cu nimeni nimic de ce ţi-am spus!” ,,-Dar să ştiţi că eu la mânăstire nu mă duc. Mai bine-mi dau demisia!” ,,-Gata, gata! Fă cum am zis!” Până seara am stat ca pe jar. Îmi făceam tot felul de planuri şi nu înţelegeam ce l-a supărat pe mitropolit(Continuare în numărul viitor).

*

De ceva vreme, mai multe ziare au făcut cap de afiş din cazul unui episcop ce s-a remarcat printr-o faptă neobişnuită în tradiţia noastră bisericească. Nu ştim dacă faptele sunt adevărate sau nu(să dea Dumnezeu să nu fie adevărate!), dacă este vorba de o înscenare, de o exagerare sau altceva. Ca orice om, am citit şi pe marginea celor citite schiţăm un scurt comentariu. Faptele, conform ziarelor, ar fi următoarele. Un foarte tânăr episcop dintr-o foarte tânără episcopie a vrut să realizeze cincinalul în patru ani şi jumătate. Pentru asta a trecut la măsuri radicale, neobişnuite prin părţile acelea. Fiindcă un preot, Marin Ene, era cam tare de cap şi nu înţelegea ,,sfaturile pastorale” pe care i le dădea vlădica, în mijlocul bisericii, în văzul celor prezenţi, episcopul l-a cotonogit pe preot cu picioarele, după care, cu avânt patriotic, l-a strâns părinteşte de gât. Nu reiese din articolele cu pricina dacă părintele Ene s-a dus ori a fost dus, cert este că a rămas vreo patru zile la secţia de terapie intensivă a spitalului de urgenţă. Probabil nota de plată i-o va trimite harnicului ierarh Sfântul Sinod sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ierarhii având statut de înalţi funcţionari ai statului şi fiind judecaţi altfel decât muritorii de rând. Cum noi cei mici nu avem dreptul să judecăm pe mai marii noştri, ci doar datoria să-i lăudăm, încercăm să facem acest lucru. Metoda ,,pastorală” folosită de ierarhul cu pricina este o noutate absolută în viaţa Bisericii. Nu au cunoscut-o Sfinţii Apostoli şi nici Sfinţii Părinţi. Nu se cunosc alte cazuri asemănătoare în istoria Bisericii noastre. Tocmai de aceea această metodă ar trebui introdusă în manualele de Pastorală şi de Drept canonic de la seminariile teologice şi-n cursurile de la facultăţile de teologie. Propunem chiar un titlu foarte sugestiv la astfel de lecţii, cursuri sau ce-or fi: cotonogeala arhierească. Ar fi potrivit, nu?

*

Din Sfaturile împăratului Vasile Macedoneanul pentru fiul său Leon mai reproducem un paragraf foarte folositor pentru viaţa noastră spirituală şi pentru comportarea noastră faţă de semeni: ,, Să nu ţii prea mult la a trupului frumuseţe, fiindcă doar cât o mână de ţărână preţuieşte. Căci, în scurtă vreme, trupul într-o mână de ţărână se preface. Nu te făli, aşadar, cu întocmirea din naştere fără cusur a trupului tău şi nu dispreţui cusururile altora. Să nu te laşi de frumuseţe înrobit, nici de urâţenie scârbit. Tu la frumuseţea sufletului caută şi iubeşte duhovniceşte sufletul. Căci adevărată şi nemuritoare e numai iubirea care, odată ce s-a născut, nu se vestejeşte curând, ci cu vremea tot mai mult sporeşte!”

*

În această perioadă am primit câteva donaţii pentru parohie astfel: Doamna Dr. Rusu Maria din Tr. Severin, fiica regretatului Luca Bădiţă din Bârda a donat 200 lei; Doamna Avoc. Marinescu Marioara Lucica din Craiova, împreuna cu câţiva colegi ai săi au donat 155 lei; Doamna Dr. Petruţiu Monica din Orăştie(HD) a donat 130 lei; Domnul Avoc. Chirilă Vasile din Bucureşti, ginerele regretatului învăţător Nicolae Ghiţulescu din Bârda, a donat 100 lei; Domnul Dan Mocănescu din Ploieşti a donat 80 lei; Dl. Ofiţer Valeriu Pera din Tr. Severin, fiu al Domnului Dumitru Pera din Malovăţ, Domnul Mema Ion din Bârda, Doamna Crăciunescu Valeria şi Domnul Mândrilă Radu, ambii din Câmpulung-Moldovenesc(SV) au donat câte 50 lei; Doamna Glavan Dumitra din Malovăţ a mai adăugat 50 lei la contribuţia de cult pe anul acesta, totalizând 520 lei până acum; Domnul colonel Avram Dumitru din Bârda a mai adăugat 50 lei la contribuţia de cult, totalizând până acum 70 lei; Doamna Rădulescu Gica din Bârda a achitat 50 lei pentru contribuţia de cult. Dumnezeu să le răsplătească tuturor.

*

În luna octombrie am donat pâine credincioşilor participanţi la slujbe şi unor bătrâni şi bolnavi din parohie astfel: 5 Oct.(Malovăţ): 106 pâini; 12 Oct.(Bârda): 58 pâini. În total s-au donat în octombrie 164 pâini. Regretăm că problemele cu care se confruntă brutăria din comună ne face greutăţi cu aprovizionarea şi nu putem să donăm pâine la fiecare slujbă, aşa cum era tradiţia la noi. Ştie aghiuţă cum să încurce borcanele şi să împiedice împlinirea lucrului bun!

*

În această perioadă am făcut câteva cheltuieli mai mari, astfel: am achitat ultima rată pentru ajutorarea sinistraţilor, totalizând 1450 lei; am achitat gardul din spatele bisericii de la Bârda(materialul a costat 1400 lei, iar manopera 400 lei, în total 1800 lei); am achitat tipografiei 1500 lei pentru Coloana Infinitului, vol.I; am achitat 600 lei poştei pentru coletele cu cărţi expediate şi 250 lei pentru timbrele necesare corespondenţei; am achitat brutăriei 308 lei pentru pâinea din septembrie şi 3600 lei protoieriei pentru lumânări, plus alte cheltuieli mărunte, absolut necesare.

*

Ne apropiem de sfârşitul anului. Contribuţia de cult în parohia noastră pe acest an este achitată astfel: în Bârda au achitat 93,50% din enoriaşi; în Malovăţ au achitat 90,88% . La nivel de parohie este achitată în proporţie de 91,73%. Mai primim contribuţii de cult pe 2008 până la 1 decembrie. Precizăm că la noi în parohie contribuţia se achită după principiul: fiecare dacă vrea, dacă poate şi cât poate. Indiferent dacă achită ceva sau nu, preotul stă la dispoziţie tuturor, zi şi noapte, iar serviciile religioase toate sunt gratuite. În anul acesta contribuţiile de cult au variat între 1(unu) leu şi 520 lei. Pe locul I se situează până acum Doamna Glavan Dumitra din Malovăţ. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

În perioada 7-10 Octombrie, cântăreţul parohiei noastre, Stănciulescu Cristian, a participat la a III-a Adunare Ecumenică de la Sibiu, împreună cu alţi câţiva studenţi ai Facultăţii de Teologie din Craiova.

*

În această perioadă, preotul Dvs. a publicat mai multe articole, după cum urmează:Fapte bune, plăcute lui Dumnezeu; Vremuri grele, sărăcie lucie; Dumnezeule! Aceea era Europa?!; Un caz: Mitropolitul Nicolae Corneanu; Ce face un preot de ţară când are credinţă în Dumnezeu?; O veche şi frumoasă legendă plină de învăţătură; Şarlatanie; Paştele de altădată şi de azi; Pedeapsa lui Dumnezeu; Scrisoare lui Eminescu(II); Abator de copii; Feriţi-vă de asemenea ciudăţenii!; Cuvinte pentru enoriaşii mei; Daruri de suflet; Doamne fereşte!; ,,Multe-am tras şi nu m-am ras, nici de asta nu m-oi tunde!“; Poveţe şi învăţături; O întâmplare cu învăţătura ei; Să nu batjocorim cele sfinte; Să te cruceşti, nu alta! toate în ,,Epoca”, an. III(2008), 42, 17 oct., ediţie en-line(http://revista-epoca.com); „Popi” şi „preoţi”, în ,,Ecoul”, 2008, oct. 26, ediţie on-line(http://www.revista-ecoul.com); Câteva comentarii la Regulamentul de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, în ,,Luminătorul”, Chişinău, 2008, nr. 4(iul.-aug.), pp. 30-42.

*

Am predat protoieriei 195 kg. de ceară rezultată din topirea resturilor de lumânări, care s-au consumat în parohia noastră. Dacă avem în vedere că înainte de Paşti am mai predat 170 kg., rezultă că se fac slujbe în parohia noastră. Adevărul este însă că se fac doar în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie. Dacă s-ar face şi în restul timpului, cu siguranţă că ar fi consumul de lumânări mult mai mare! Păi, nu?

*

Majoritatea enoriaşilor din Malovăţ şi Bârda au făcut curăţenie la mormintele celor apropiaţi ai lor. Au mai rămas câteva morminte necurăţate. Sunt însă unele morminte vechi, fără cruci, cât şi bucăţi de teren neocupate, pe care au crescut mărăcini. Rog pe toţi locuitorii satelor Malovăţ şi Bârda, ca sâmbătă, 22 Noiembrie, la ora 9 dimineaţa, să binevoiască să vină la cimitir cu câte o unealtă potrivită şi, într-o oră, maximum două, toate mormintele necunoscuţilor şi terenurile neocupate pot fi curăţate. Lăsăm doar pe cele cunoscute şi nelucrate să rămână aşa cum sunt şi, poate-poate, acelor moştenitori care ar avea datoria să le cureţe, le va fi ruşine!

*

La 21 oct. am oficiat slujba înmormântării pentru Tudosie Eugenia (81 ani), iar la 27 oct. pentru Căprioru Aneta(66 ani), ambele din Malovăţ. Dumnezeu să le ierte!

*

În luna noiembrie avem următorul program de slujbe: 2 Nov.(Malovăţ-Bârda); 3 Nov. (Malovăţ); 8 Nov.(pomeniri dimineaţa la Bârda, slujbă la Malovăţ, apoi celelalte servicii ce vor fi solicitate); 9 Nov.(Bârda); 13 Nov. (film la Bârda, la ora 17); 15 Nov.(Malovăţ-Bârda); 16 Nov.(Malovăţ); 21 Nov.(slujbă la Bârda, pomeniri la Malovăţ la ora 12); 20 Nov. (film la Malovăţ, la ora 17); 22 Nov.(Malovăţ-Bârda); 23 Nov.(Bârda); 29 Nov. (Malovăţ-Bârda); 30 Nov. (Malovăţ) . În restul timpului, la orice oră din zi sau noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Atenţie! Joi, 13 Nov. în Bârda şi joi, 20 Nov. în Malovăţ, la ora 17, vom avea film. Rugăm şi cadrele didactice să reamintească şi să îndemne elevii să vină. Le mulţumim!.

*

E foarte probabil să se scumpească lumânările. Dacă aveţi posibilitatea, puteţi să vă luaţi un pachet sau două la actualul preţ, chiar şi pe datorie până la Sfântul Ion.

*

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: