„Scrisoare Pastorală“ nr. 142

Dragii mei enoriaşi!

A venit toamna cu bucuriile şi tristeţile ei. Se spune ca e vremea când se numără bobocii. Dacă sunt! Nu e toamnă fără grămadă, zice o vorbă românească, numai că şi anul acesta în ograda ţăranului grămada e parcă mult mai mică decât în anii trecuţi. Din an în an seceta ucide totul în părţile noastre. Până şi speranţele ţăranului le-a ucis! După 1989 porneam la drum cu un elan extraordinar. Toţi voiam pământ, toţi croiam planuri care de care mai îndrăzneţe. Bătrânii voiau să arate tinerelor generaţii ce înseamnă pământul, munca în agricultura privată şi roadele ei. Voiau să reînvie vremile de altădată. Certuri şi procese pentru câte o palmă de pământ, pentru o brazdă, pentru un slog. Puţin lipsea în unele cazuri, ca oamenii să nu-şi dea în cap. Tinerii priveau curioşi, încrezători sau nu, această zbatere a părinţilor şi bunicilor lor. Se iveau şi alte perspective la orizont, alte posibilităţi de câştig. Mirajul depărtărilor îi fascina pe mulţi. Nu ştiau nici ei încotro s-o mai ia şi pe cine să mai asculte. S-au împărţit pământurile, au fost mulţumiri şi nemulţumiri. Lumea de la sate s-a apucat de treabă. Oamenii erau convinşi că le-a pus Dumnezeu mâna în cap. S-au apucat să cultive pământul cu multe şi de toate. Au apărut şi subvenţiile, multe-puţine câte au fost, mici sau mari, dar însemnau, totuşi, ceva. Faptul că şi statul se implica şi se făcea că-i ajută le dădea curaj.

Au trecut 18 ani de la schimbarea de macaz şi dezamăgirea cuprinde pe tot mai mulţi. Din an în an parcă tot mai puţin a produs pământul, parcă tot mai slabe producţiile. Cheltuielile uriaşe pentru înfiinţarea, întreţinerea şi recoltarea culturilor au descurajat pe cei mai mulţi. Cât de prost să fii şi îţi dai seama că mergi în pierdere; îţi dai seama ca numai cu venitul din agricultură nu poţi face agricultură; îţi dai seama că îţi trebuie un salariu bunicel sau o pensie destul de mare, ca să poţi face agricultură. Îţi dai seama că dai bani munciţi pe iluzii şi speranţe fără acoperire. Îţi dai seama că agricultura nu poate face casă bună cu contabilitatea, că între ele trebuie construit un zid foarte înalt, ca ele să nu se vadă una pe alta, fiindcă altfel se iau de păr. Subvenţiile s-au dovedit a fi insuficiente pentru a acoperi costurile umflate mereu de inflaţie, de scumpiri. Seceta ce s-a abătut în părţile noastre în ultimii ani a făcut ca pământul nostru să scoată recolte din ce în ce mai slabe. Hotarul satului, al comunei începe să semene tot mai mult a pustiu. Ici-acolo câte o bucăţică de pământ lucrat, câte o vie sau câte un semn că pe acolo a trecut un om. Mărăcinii şi scaieţii devin adevăraţii stăpâni ai unor terenuri, care, cândva, erau mană cerească pentru proprietari. Pe unde erau cândva hectare întregi de grădini, din care era aprovizionat Severinul, azi cresc bălării şi nu au nici vitele ce mânca. Pe unde erau cândva renumitele plaiuri de vii, azi găseşti tufişuri de grabar. Turmele şi cirezile de animale de altădată ale satelor noastre au rămas o amintire. Put ogaşele de hoituri, poartă câini pe drum ciolane de vaci. Se distruge şeptelul dintr-o zi în alta. Parcă a dispărut şi cântecul. Duminică de duminică se făceau hore în sat. Lăutari de aproape şi de departe făceau ca să iasă tineretul la vedere, făceau ca oamenii să uite pentru câteva ceasuri de necazurile şi grijile din timpul săptămânii şi să guste un pic din copilărie, din tinereţe. Azi auzi tot felul de aparate urlând, dar nu mai simţi bucuria pe care o trăiai, participând tu însuţi la eveniment. Este o muzică străină, venită pe unde nevăzute, care nu te încălzeşte, ci doar îţi aminteşte că ceva s-a rupt din tine, din sufletul tău de om, de clasă socială, de neam. Tineretul s-a împuţinat de la an la an. Mulţi au luat drumul străinătăţii, alţii pe al oraşelor. Tot mai puţini au rămas în sate. Zeci şi zeci de înmormântări şi din când în când câte un botez, câte o nuntă! Pe nimeni dintre cei cu putere de decizie nu interesează această stare de lucruri. Vin din patru în patru ani şi împart cu generozitate gogoşele şi plăcinţele electorale, după care ne uită definitiv până la următoarea campanie!

Toată bucuria pe care am trăit-o în primăvara acestui an, că vom avea apă în Bârda, a rămas o amintire. Lucrările au îngheţat imediat după alegeri şi tot cobelca şi bidoanele cu apă adusă cu greu de departe au rămas la modă. Explicaţiile şi justificările nu ţin de sete. Nu acuzăm pe cineva anume, fiindcă un om sau doi nu pot rezolva o asemenea problemă foarte costisitoare. Dacă nu sunt bani, degeaba este voinţă. Dar parcă nu mai este nici tragere de inimă. Ni se spunea că se va continua asfaltarea drumului…., că se va face un proiect de stopare a alunecărilor de teren din Vârtoape, că se va face câte ceva pe la bisericile noastre. Totul, dar parcă totul a îngheţat anul acesta. Doar dispensarul comunal este aproape gata. Este extraordinară realizarea şi este una din cele care vor rămâne pentru multă vreme mărturie în comună, alături de alte câteva obiective importante care s-au realizat în anii trecuţi, dar oamenii au senzaţia că au fost părăsiţi, că sunt singuri, că autorităţile locale nu mai joacă hora de astă-primăvară, ci mai degrabă malagamba, tarantela, alba-neagra şi alte ,,dansuri” moderne.

A venit toamna şi am vrea să numărăm bobocii, dar vedem că, între timp, ni i-a mâncat vulpea!

*

Cunoşteam de mai mulţi ani un tinerel dintr-un sat oarecare. Îl simpatizam, fiindcă ştiam că e un copil necăjit. Era mic de statură, slab, sfrijit, parcă n-ar fi făcut altceva în viaţă decât să se îngrijească de menţinerea siluetei. M-am bucurat când am auzit că a intrat la o şcoală de cântăreţi bisericeşti. Credeam că era o alegere bună pentru el. A trecut un an şi mai bine de când Gheorghe ,,studia” psaltichia. Într-o zi l-am întâlnit. Era să nu-l mai recunosc. Îşi lăsase barbă şi plete. Cât era el de scund, atâta era barba de lungă. Un adevărat caer de pus în furca de tors atârna pe pieptul amicului meu. Devenise bietul copil un fel de Statu-Palmă-Barbă-Cot din poveştile copilăriei. Pletele şi le legase cu elastic colorat la ceafă într-un smoc, din care jumătate era sub guler, iar jumătate peste. Am stat de vorbă cu el şi am văzut că era ţanţoş nevoie mare. Curând mi-am dat seama că omul nu prea avea habar de ale teologiei, dar pentru el asta nu conta. Socotea că are alte calităţi şi acelea îi erau de ajuns. La sfârşitul discuţiei noastre, mi-am permis de i-am spus: ,,- Bă, Gheorghe, bă, numai cu bărbiţă şi codiţă n-o să ajungi niciodată mitropolit. Îţi mai trebuie şi ceva carte!” Tânărul m-a privit neîncrezător, a surâs cu subînţeles, a schiţat un salut şi a plecat. După câteva zile l-am văzut din nou, dar eram într-o maşină şi n-am mai putut să vorbesc cu el. M-a surprins când am observat că era tuns şi bărbierit. Ceva se întâmplase. După câteva luni am aflat că abandonase şcoala.

De multe ori m-am gândit la cele două scene prezentate mai sus. Deşi nu mi-a spus, dar cred că tânărul acela aflase el de undeva, din discuţiile dintre colegi, probabil, că e suficient să ai ornamentaţie capilară ca să reuşeşti în cadrul instituţiei noastre. Cu cât barba şi pletele îţi sunt mai bogate, cu atât ai perspectivele mai trandafirii. O asemenea gândire a fost, ce-i drept, la modă, sute de ani în Biserica noastră, dar credeam că ea a dispărut demult, că până şi cei mai mici au înţeles că altele sunt vremurile şi alta trebuie să fie pregătirea unui teolog. Cu două sute de ani în urmă, Arhimandritul Eufrosin Poteca, după ce studiase cu brio la câteva mari universităţi europene, venea în Ţara Românească şi avea curajul să ceară domnitorului într-o cuvântare să înfiinţeze şcoli teologice, în care să fie şcoliţi preoţii şi viitorii preoţi. Cuvântarea respectivă fusese văzută de către mitropolit mai înainte de a fi rostită înaintea domnitorului şi boierilor divaniţi ai ţării, dar tânărul teolog îşi permisese să nu ţină seamă de tăietura mitropolitului şi să-şi zică textul întreg, aşa cum îl zămislise mintea lui de mare român. Pentru ,,neobrăzarea” de a cere domnului o asemenea ,,aberaţie eretică”, mitropolitul îl trimitea pe marele Eufrosin Poteca, cel dintâi profesor de filozofie în limba română de la Academia ,,Sf. Sava” din Bucureşti, în surghiun la Mânăstirea Gura Motrului din Mehedinţi. Mânăstirea era pe atunci o ruină părăsită, iar cel surghiunit acolo era destinat să păşuneze caprele până la sfârşitul vieţii. Şi-a mai permis şi el să candideze peste câţiva ani la un post de episcop, dar ierarhii din sinodul de atunci nu i-au dat nici un vot măcar. Era prea deocheat, prea străin de spiritul şi moda vremii! Pe atunci era suficientă bărbiţa şi codiţa ca să ajungi cineva în Biserică. De atunci au trecut două sute de ani. S-au înfiinţat seminarii teologice, facultăţi de teologie, s-au acordat burse în străinătate unor elevi teologi merituoşi. Teologia românească s-a ridicat la nivelul teologiei din alte ţări, ba uneori am avut oameni care au depăşit pe mulţi dintre teologii de renume din străinătate. Ierarhii înşişi au astăzi masterate, doctorate, ba chiar unii preoţi au absolvit asemenea forme de învăţământ superior. Trebuie să se înţeleagă că nu mai este suficientă numai ornamentaţia capilară. În numerele trecute ale ,,scrisorilor” noastre făceam referire la unele aspecte negative. Nu spuneam de dragul de a critica, ci din dorinţa de a îndrepta anumite stări de lucruri. Poate nu întotdeauna am fost înţeles cum trebuie, poate mulţi s-au supărat şi au fot deranjaţi. Totuşi, ceva s-a întâmplat. Se pare că ,,scrisorile” de la Bârda au avut ecou. Zilele trecute m-am amuzat, când am aflat că Prea Sfinţitul Episcop Nicodim şi-a scos din birouri înalţii funcţionari, consilieri, inspectori, secretari, protopopi etc. şi i-a trimis să urmeze masterate, doctorate şi alte… rate, să-şi ia titlurile corespunzătoare, ca să fie în pas cu vremea de azi. Felicitări, Prea Sfinţite! O măsură înţeleaptă, potrivită vremii. Din toată această trecătoare ,,supărare” are de câştigat Biserica şi asta este esenţial. Dacă l-aş întâlni acum pe amicul meu, i-aş spune: ,,-Vezi, bă, Gheorghe, bă, că mai trebuie şi ceva carte?!”

*

Din Învăţăturile împăratului Vasile Macedoneanul către fiul său Leon mai spicuim un fragment: ,,Să ai pururi în minte purtările părintelui tău şi să te străduieşti să-i urmezi pilda în propria ta viaţă. Căci noi(adică el, împăratul, autorul-n.n. Al.S.-B.) nu suntem nici delăsător, nici zăbavnic la întreceri, ci ne place să ne întrecem să-ţi oferim pilde de vrednicie: lenea să o dispreţuim, efortul să-l preţuim. Nu te purta nepotrivit cu împrejurările: ca muritor, învaţă să te bucuri de cele ce par bune în viaţa aceasta; ca nemuritor, ai grijă să te învredniceşti de cele viitoare!”

*

În numărul trecut al ,,scrisorii” noastre spuneam că anul acesta este Anul internaţional al Bibliei şi că am dori să tipărim Noul Testament cu litere mari, pentru a dona câte un exemplar fiecărei familii din parohia noastră şi oamenilor de bine din afara parohiei, care ne-au ajutat în cursul anului. Ne exprimam acolo speranţa că poate-poate vom găsi pe cineva dispus să suporte această cheltuială. La câteva zile după apariţia ,,Scrisorii pastorale” pe internet, Dumnezeu a trimis şi omul pe care-l căutam. Domnul Dr. Artur Silvestri din Bucureşti, cunoscut prieten şi sprijinitor al parohiei noastre, s-a decis să doneze Parohiei Malovăţ 500 lei şi aprox. 800 cărţi diverse, publicate de către Editura Carpathia Press, pe care o patronează. Cărţile respective ni le dă spre a le vinde, iar din banii obţinuţi să tipărim Noul Testament. Iată cum le rânduieşte Dumnezeu şi ajută la împlinirea lucrului bun. Îi mulţumim din suflet Domnului Dr. Artur Silvestri şi aşteptăm donaţia promisă, ca să ne apucăm de treabă. Vorba românească: ,,Dumnezeu îţi dă, dar în traistă nu-ţi bagă!”

*

În această perioadă am primit ajutoare astfel: Doamna Anghel Eugenia din Timişoara şi Domnul Troncotă Grigore din Tr. Severin au donat câte 100 lei; Domnul Bondoc Dumitru din Malovăţ a donat 50 lei pentru sinistraţi; Domnul Dragotă Alexandru din Malovăţ a achitat prima sa contribuţie de cult în valoare de 50 lei. Dumnezeu să le răsplătească!

*

În luna Septembrie am donat pâine credincioşilor aflaţi la slujbe, cât şi unor bătrâni şi bolnavi din sat astfel: 14 sept.(Bârda): 66 pâini; 22 sept.(Malovăţ): 98 pâini; 28 sept.(Bârda): 67 pâini. În total s-au donat în septembrie 231 pâini. În toate duminicile s-au donat tuturor credincioşilor participanţi la slujbe reviste ,,Didahia” date gratuit de către Episcopia Severinului şi Strehăii. Probleme ivite la brutărie au făcut ca să nu avem în toate duminicile pâinea comandată.

*

Pentru sinistraţii din Moldova s-a strâns în parohia noastră suma de 1450 lei. Din aceasta am achitat deja 1200 lei, iar restul de 250 lei îl vom achita protoieriei în următoarele zile. La nivel de protoierie, parohia noastră se situează pe primul loc între parohiile de ţară la această colectă. Dumnezeu să răsplătească tuturor celor ce au contribuit cu cât au putut la această nobilă acţiune pusă în slujba semenului aflat în nevoie. Colecta s-a încheiat la 30 septembrie.

*

Ne cer ajutoare detinuţii Paraschiv Dumitru si Oprea Ion de la Penitenciarul din Craiova(Str. V. Alecsandri 89). Cine vrea, poate să le trimită colete cu alimente sau bani cu mandat poştal. Parohia le va trimite cărţi.

*

Joi, 25 sept., preotul Dvs. şi-a ridicat diploma de doctor în teologie de la Universitatea ,,Ovidius” din Constanţa. A fost validată de Ministerul Învăţământului cu ordinul ministrului nr. 4887/2008. Acum e rost de cheltuială! Trebuie să mai cumpere cel puţin două capre. E jenant şi pentru el şi pentru şefii săi să meargă doar cu trei capre la păşunat. E doar primul preot din Mehedinţi cu doctorat în teologie. Cu cinci capre e mult mai onorabil şi pentru el şi pentru şefi! Păi, nu?

*

În această perioadă parohia noastră a publicat cartea Coloana infinitului, vol.I(286 pagini). Ea conţine cugetări şi maxime culese de preotul Dvs. din cultura română de la origini până la 1848. Prima ediţie a apărut în 1982 la Editura Albatros din Bucureşti şi s-a bucurat de mare succes la public. E un adevărat şantier deschis, care nu se va termina atâta timp cât va fi lumea lume şi va dăinui neamul românesc pe acest pământ. Al doilea volum cuprinde cugetări şi maxime din cultura română din perioada 1848-1918. Este gata de tipar. Al treilea volum cuprinde perioada 1918-1948, al patrulea perioada 1948-1989. Pe al cincilea şi următoarele să le mai facă şi alţii!

*

În această perioadă, preotul Dvs. a publicat articolul: Presa bisericească în pericol? în ,,Analize şi fapte”, 2008, nr. 40, sept. 26, ediţie on-line((http://analize-si-fapte.com). Doamna Maria Vera Neagu, fostă studentă a preotului Dvs. şi redactor şef al revistei ,,Viaţa Cultelor” din Bucureşti, în prezentarea ce-o face Simpozionului ,,Mehedinţi – Istorie, Cultură şi spiritualitate” din revista ,,Epoca”, 2008, nr. 40, 26 sept., ediţie on-line((http://revistaepoca.wordpress.com), menţionează şi pe preotul Dvs.

*

Episcopia Galaţiului a invitat pe preotul Dvs. să ţină una sau mai multe conferinţe la Facultatea de Teologie din Galaţi la sfârşitul lunii noiembrie. Amănuntele se stabilesc după acordul de principiu. Da. De acord, dacă vor suporta cheltuielile aferente.

*

Universitatea ,,Titu Maiorescu” din Bucureşti a invitat pe preotul Dvs. să colaboreze la realizarea volumului Enciclopedia Juridică a României. Împreună cu alţi iniţiaţi în domeniu, ar trebui să formeze un colectiv, care să realizeze capitolul de Drept canonic. Invitaţia este măgulitoare, dar nu-i putem da curs. Documentarea pentru o asemenea lucrare nu se face la Bârda, după capre. Abia acum realizez cât bine mi-au făcut cei ce s-au opintit să mă urnească de la facultate din Craiova. Dacă aş fi fost şi azi acolo, cu siguranţă că m-aş fi înhămat la această treabă. Câte sute de ore ar fi trebuit să trudesc în bibliotecă! E cu totul altceva să zburzi pe câmpie, printre floricele, în cântatul păsărelelor, să te joci cu iezii…! Dincolo de glumă, impresionant este că exişti în baza de date a unei asemenea instituţii! Mde!

*

Cântăreţul parohiei noastre, Stănciulescu Cristian, a susţinut examen de admitere la Şcoala de Canto(muzică) din Craiova. A reuşit pe locul I cu media 10.

*

Domnul Turculeanu Marian din Welington(Noua Zeelandă), vechi prieten al parohiei noastre, ni s-a plâns că preotul din parohia lui s-a transferat la Malbourne(Australia). Fiind specialist în telecomunicaţii, Domnul Turculeanu propune să transmitem prin internet slujbele de la Malovăţ şi Bârda şi, până le va veni preot, să le recepţioneze acolo pe ecran. Superbă propunerea! De acord sută la sută, numai că… nu avem ce ne trebuie! Dacă ne dă aparatura…! Poate şi Prea Sfinţitul Nicodim ar accepta să i se transmită slujbe de la catedrală, concerte ale corului episcopiei şi alte manifestări spirituale.

*

Am oficiat la 27 Sept. Taina Sf. Botez pentru Curea Mădălin-Mirel, fiul D-lui Curea Petre(2) şi D-nei Curea Liliana. Să trăiască şi bucurii să aducă! La 27 Sept. am oficiat cununia D-lui Pădureanu Petrişor(Tr. Severin) cu D-ra Mihaescu Maria din Bârda şi a D-lui Dragotă Alexandru cu D-ra Mănescu Niculina din Malovăţ. Să le dea Dumnezeu căsnicii fericite!

*

Din lipsă de spaţiu, nu mai dăm în numărul acesta al ,,scrisorii” continuarea listei cu moştenitorii şi urmaşii celor cu mormintele neîngrijite de la cimitirul de la Malovăţ. Dacă va mai fi vreunul în această situaţie îl vom scoate în evidenţă data viitoare! Vom începe să facem acelaşi lucru cu cei de la Bârda. Tocmai de aceea îi rugăm pe toţi, cu toată stăruinţa, să facă efortul de a curăţa mormintele celor plecaţi dintre noi. Le mulţumim celor ce ne vor înţelege şi vor da urmare îndemnului nostru.

*

Domnul B.D. din Bârda şi-a cumpărat un măgar. Are maşină, cai, căruţă, dar şi-a luat şi un măgar. De acum nu se va mai putea spune că în Bârda nu avem măgari!

*

În luna octombrie avem următorul program de slujbe: 4 Oct.(Bârda-Malovăţ); 5 Oct.(Malovăţ); 11 oct. (Malovăţ-Bârda); 12 Oct. (Bârda); 14 Oct.(Pomeniri dimineaţa la Bârda, slujbă la Malovăţ); 18 oct.(Malovăţ-Bârda); 19 Oct.(Malovăţ); 25 Oct. (Malovăţ-Bârda); 26 Oct.(slujbă la Bârda, pomeniri la Malovăţ la ora 12). În restul timpului, la orice oră din zi sau noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. AL. STANCIULESCU-BARDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: