„Scrisoare pastorală“ nr. 140

Dragii mei enoriaşi!

De câteva zile a început împărţirea terenului care a aparţinut Fermei Bârda. Bătălia cea mare se dă asupra pomilor. Mulţi dintre Dvs. sunteţi mâhniţi sau revoltaţi, fiindcă pe vechiul amplasament al terenului care v-a aparţinut este împroprietărit altcineva. Mulţi dintre Dvs. nu vă regăsiţi pe evidenţele primăriei, aşa că nu aveţi nici o şansă ca să vă recuperaţi terenul. Situaţia e penibilă şi, fără îndoială că va avea ecouri. Vă rog mult, susţineţi-vă cauza cu demnitate şi în mod civilizat. Nu recurgeţi la violenţe verbale(înjurături, ameninţări, calomnii şi altele), nici la violenţe fizice(bătăi). Încercaţi să fiţi convinşi că trăim într-un stat de drept, în care dreptatea triumfă, chiar dacă uneori mai târziu. Există căi de atac în justiţie. Astăzi aflăm că atâtea hotărâri date chiar de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt anulate de către CEDO(Curtea Europeană pentru Drepturile Omului) şi statul este obligat să despăgubească pe cei ce n-au renunţat la dreptatea lor.

Cu un an în urmă, primăria a cerut tuturor foştilor proprietari de terenuri de pe teritoriul fermei o declaraţie privind terenul deţinut şi, ca anexe, declaraţiile a doi martori. Aţi depus acele materiale şi aţi aşteptat liniştiţi să fiţi puşi în posesie. Vechile amplasamente erau cunoscute, fiecare putea să revină la locul lui. Aţi avut încredere că la primărie sunt oameni care vă slujesc interesele, ci nu din cei care aşteaptă la colţul drumului să vă jefuiască. Aţi ştiut că acolo avem jurist, care e plătit din banii Dvs. şi se ocupă de toate aspectele juridice ale problemelor comunei şi cetăţenilor. Acum vă treziţi o parte dintre Dvs. că sunteţi eliminaţi de pe lista primăriei, pe motiv că nu aveţi acte pentru pământul respectiv. Poate unii nu le-aţi prezentat, fiindcă vi s-au cerut doar declaraţiile martorilor(primăria a trimis atunci şi formularele-tip de declaraţii, urmând doar să le completaţi), alţii chiar nu aveţi acte. Mă refer, spre exemplu, la cei care aţi avut teren la Bucium(de la Balta la Govăra). Moşii Dvs. care au fost în primul război mondial au fost împroprietăriţi ei sau familiile lor. Li s-a dat terenul, dar actele nu au fost întocmite la toţi. Au primit acte cei care au vrut să vândă terenul respectiv. Nu e de mirare acest lucru, dacă avem în vedere că au trecut 18 ani de la revoluţie şi n-au primit decât câţiva dintre Dvs. titlurile de proprietate. Şi asta în cazul în care aţi solicitat în mod special. Veniţi la biserica de la Bârda şi veţi vedea pe peretele ei lungul şir al morţilor căzuţi pe câmpurile de luptă pentru apărarea şi eliberarea ţării, pentru realizarea României Mari. Adăugaţi la aceştia mutilaţii şi marii mutilaţi cu care satul nostru a contribuit la marea jertfă a neamului românesc. Ţara le-a dat, ca o recompensă simbolică, o bucată de pământ . Au folosit acel pământ câţiva ani, căci în 1949-1950 le-au jefuit-o comuniştii şi din acele terenuri au înfiinţat ferma de stat. Patruzeci de ani acel pământ a fost stors an de an. Vă amintiţi cum şedeau la rând tiruri din toată Europa, ca să fie umplute cu fructele produse de pământul Dvs. A venit revoluţia, dar foştii proprietari n-au fost despăgubiţi nici măcar cu un capăt de aţă pentru uzufructul acelui pământ. Au trebuit să mai treacă încă 18 ani ca să se limpezească lucrurile şi să se ,,milostivească” stăpânul şi să vă dea ce era al Dvs. Iată că acum se ivesc tot felul de mafioţi şi învârtiţi, care vă râd în nas şi vă trimit la plimbare. Mâine veţi trudi pe pământurile lor, care, de fapt, au fost ale Dvs.!

Domnule Primar! V-am ales cu mic cu mare, convinşi fiind că sunteţi un om gospodar, cinstit şi de bună credinţă, care vreţi să faceţi ceva pentru această comună. Puteaţi să fiţi de la partidul ţiganilor sau de la UDMR, noi tot vă alegeam. Aţi făcut multe lucruri bune în primul mandat. Nu vă compromiteţi acum. Vă amintiţi bine că predecesorul Dvs. şi-a pus bomboana pe colivă, când a împărţit abuziv terenul fermei din zona satului Bobaiţa. Faceţi tot ce depinde de Dvs. ca să respectaţi vechile amplasamente şi să restituiţi proprietăţile celor care le-au avut cu adevărat. Fiţi primar chiar şi al celor ce v-au votat. Nu vă cer nimic altceva decât să le faceţi dreptate şi să nu le răpiţi a doua oară pământul. Ca reprezentant în teritoriu al unui partid, care se laudă că respectă proprietatea şi proprietarii, nu aveţi dreptul să-l compromiteţi. Nu aveţi dreptul să slăbiţi încrederea poporului în partidul ce-l reprezentaţi. Aţi oferi suficient material opoziţiei, datorită ecourilor ce vor fi în presă. Dumnezeu să vă dea înţelepciunea necesară, ca să puteţi să vă păstraţi încrederea cetăţenilor prin actul de dreptate ce-l veţi face şi în acest caz!

*

Zilele acestea se judecă la Curtea Internaţională de la Haga diferendul dintre ţara noastră şi Ucraina privind Insula Şerpilor din Marea Neagră. Nu ştim care va fi rezultatul procesului, dar tare mi-e teamă că vom pierde. De câţiva ani buni ne judecăm pentru ca ucrainenii să stopeze săparea canalului Bârstroe. Noi ne ducem la procese şi ei se duc la săpat. Îşi văd de treabă şi nu le pasă de nimeni şi de nimic. Un asemenea tupeu mi-a amintit de un altul, la altă scară şi la alt nivel, pe care-l relatez mai jos şi legătura nu cred că e tocmai întâmplătoare. Acelaşi tupeu şi la nivel de individ şi la nivel de stat!

Era în 1990, prin iunie. Organizasem o excursie în Basarabia şi Bucovina de nord, azi aflată sub stăpânire ucraineană. De la Chişinău la Cernăuţi sunt vreo 300 de kilometri. Am ajuns în Cernăuţi seara, rupţi de oboseala unei zile foarte încărcate. Eram repartizaţi în centrul Cernăuţiului, la Hotel Ceremuş. Am plecat fiecare spre camerele noastre. Am urcat într-un lift trei familii. În ultimul moment au urcat în liftul nostru şi doi tineri de 25-30 de ani. Erau nişte zdrahoni în toată puterea cuvântului. Vorbeau ucraineana. Se vedea că noi suntem călători, străini, obosiţi. Cei doi indivizi au comandat liftului să urce până la ultimul etaj, 7 sau 8. Când am ajuns acolo, i-ai comandat să coboare la parter, apoi iar la ultimul etaj. Asta au făcut-o de 4-5 ori. Se vedea cât acolo că e o provocare. Voiau cu orice preţ să aibă motiv să pornească conflictul cu noi. Am tăcut, am răbdat şi am aşteptat. Când s-au plictisit de noi, ori ne-au găsit neinteresanţi, au coborât din lift şi ne-au lăsat. Acesta a fost urarea de ,,bun venit”, pe care am primit-o la Cernăuţi! În biserici se slujea în slavonă şi ucraineană, nicidecum în română. Într-un album, pe care l-am şi cumpărat, se spunea că, în 1918, trupele ,,burghezo-moşiereşti” din România au invadat Bucovina şi au ucis 11.000 de ,,bucovineni”. Nici o vorbă despre Marea Unire cu Ţara, despre entuziasmul populaţiei din martie 1918 de a reveni la ţara – mamă. Of!

*

În numărul trecut al ,,scrisorii” noastre pledam pentru alegerea de către preoţi a înalţilor funcţionari dintr-o eparhie. Aduceam acolo o serie de argumente în sprijinul acestei propuneri. Continuăm şi în prezenta ,,scrisoare” cu câteva fapte ce ar putea fi convingătoare.

Regretatul Mitropolit Firmilian al Olteniei era de-o robusteţe spirituală cum rar puteai întâlni. Intelectual desăvârşit, fin cunoscător al vieţii şi al oamenilor, te făcea să crezi că de nimeni şi de nimic nu se teme, în afară de Dumnezeu. Părintele Caliopie Georgescu îi era apropiat, un fel de sfetnic de taină. Se întâmpla însă adesea, ca mitropolitul să angajeze în funcţii importante câte un personaj dubios, impus din afară de forţe politice. Părintele Caliopie îi zicea: „Înalt Prea Sfinţite, omul acesta nu-mi inspiră încredere. Nu cred că era locul lui aici!” Mitropolitul îl privea în ochi şi-i spunea şoptit: „-Mă, Caliopie, mă, tu nu crezi că sunt situaţii când şi eu trebuie să fac aşa?!” În acel moment mitropolitul se apleca mult, mult, de-i ajungea capul la nivelul genunchilor. „-Capul plecat nu-l taie sabia, mă, Caliopie, mă!” Era, însă, perioada stalinistă şi asta explica totul.

*

Mă aflam într-o împrejurare oarecare. Era multă lume, printre care şi un episcop. Din acel loc până la episcopia lui erau vreo 7-8 sute de kilometri. La un moment dat, episcopului i-a sunat telefonul. L-a scos şi a început să vorbească acolo, în sală, cu voce tare. Discuţia a durat aproape un sfert de oră. A fost o situaţie penibilă pentru toţi cei prezenţi. Vrând-nevrând, înţelegeam că discută cu cel puţin doi consilieri de-ai săi. Aceştia îi cereau indicaţii cum să aşeze o scară la o magazie. Episcopul le-a repetat acelaşi lucru de trei sau patru ori. O banalitate, pe care şi un copil ar fi putut-o rezolva. În sală se auzeau şoapte de genul: „-Ce tăntălăi are acolo, dom’le?” „-Cum poate suporta atâta incompetenţă?” La sfârşit, când a închis telefonul, episcopul ne-a privit triumfător, s-a umflat în pene şi ne-a zis: „-Nici o frunză nu se mişcă în eparhie fără ştirea mea!” Discuţiile au revenit pe făgaşul lor, dar o umbră de tristeţe se aşezase pe feţele tuturor. După ce s-a terminat conferinţa aceea, am rumegat pe îndelete cazul acelui episcop şi acelor funcţionari şi nu mică mi-a fost mirarea, când am ajuns la următoarele concluzii. Consilierii aceia nu erau oameni proşti sau incompetenţi. Erau exact ce-i trebuia acelui episcop. El apărea ca un om mândru, orgolios, despotic, care nu suporta o altă opinie, o altă poziţie decât a lui. Acei consilieri aplicau o reţetă folosită de veacuri de toţi oportuniştii, parveniţii şi, în general, de jigodii. Reţeta are două variante şi are succes garantat. Prima variantă este aceasta: „Fă tot ce poţi, ca să-l convingi pe şef că e mai deştept decât tine!” A doua variantă e asemănătoare: „ Fă tot ce poţi, ca să-l convingi pe şef că eşti mai prost decât el!” Ca să fie lucrurile mai clare, voi da un exemplu concret: dacă şeful prinde muşte, tu să nu prinzi decât musculiţe şi ţânţari. Dacă vei da bobârnace la gândaci, la dăuni şi la gongoi, cu siguranţă că vei fi trimis la munca de jos, în cel mai bun caz la capre!

*

Prin 1977 fusese adus la mitropolia din Craiova părintele Gudurău ca funcţionar. In vremea regretatului mitropolit Nestor Vornicescu a fost ridicat la rangul de consilier. Nu ştiu dacă a fost ales de ierarh, ori a fost impus din afara instituţiei. Era numai zâmbete. A stat în funcţia respectivă până la Revoluţie, când a fost dat afară. A dezlănţuit atunci o campanie de presă împotriva mitropolitului, cum nu se întâlnise în părţile noastre. În mare parte acea campanie a grăbit sfârşitul ierarhului oltean. La vreo câţiva ani după moartea mitropolitului, m-am întâlnit cu părintele Gudurău, întâmplător, în Severin. Mi-a relatat cu un aer triumfător: ,,- Când a murit Nestor, m-am dus la biserică şi le-am spus enoriaşilor mei: Care vreţi să-l vedeţi pe dracu, duceţi-vă la catedrală. E acolo, pe catafalc!” A mai zis şi altele, dar parcă mi s-a blocat auzul. Fusese destul ce-mi spusese, el, omul, care mâncase de multe ori la masa mitropolitului Nestor Vornicescu. Cred că dacă ar fi fost aleşi consilierii de către preoţi din patru în patru ani, altfel de oameni ar fi fost promovaţi în funcţiile respective. Nu ştiu ce studii ar fi avut, dar în mod sigur nu le-ar fi lipsit nici cei şapte ani de acasă.

*

Am în faţă scrisorile a doi prieteni. Unul este fost coleg, actualmente arhimandrit. A clădit trei mânăstiri, şi-a luat două doctorate(teologie şi istorie) şi acum urmează pe al treilea(filozofie). De curând, episcopul său i-a pus în vedere să părăsească eparhia. Deranjează pe ierarh cu însăşi existenţa lui fizică. Celălalt prieten este de acum pensionar. Cinci ani a muncit şi a ridicat în parohia lui o biserică imensă, ca o catedrală. Mi-a trimis poze. Era superbă. Cu două luni înainte de sfinţirea bisericii s-a dus la centru eparhial în audienţă la episcop, ca să stabilească amănuntele de protocol. Nu ştie nici azi cu ce l-a deranjat atât pe ierarh, căci a doua zi după audienţă a primit ordin de transfer la altă parohie. A încercat să se ducă din nou la episcop, dar nu i s-a mai aprobat altă audienţă. În locul lui a fost adus un preot abia hirotonit. La sfinţire, preotul bătrân nici n-a fost invitat să participe. Cred că dacă acei ierarhi ar fi avut nişte consilieri cu şira spinării dreaptă, ar fi avut curajul să le spună: ,,-Asta nu se poate, măria-ta!”

*

Cu îngăduinţa Dvs, vom începe din acest număr să vă prezentăm câte un fragment din învăţăturile împăratului Vasile Macedoneanul al Bizanţului(867-886) către fiul său Leon. Sunt lucruri de mare actualitate, pe care ar trebui să le învăţăm pentru noi înşine şi pentru urmaşii noştri: ,,Lucru foarte folositor în viaţă şi foarte însemnat, nu numai pentru împăraţi, dar şi pentru oamenii de rând, este învăţătura. Căci aceia care o dobândesc, multe foloase trag de pe urma ei, atât pentru suflet, cât şi pentru trup: pentru suflet, prin studierea cuvântărilor miezoase, iar pentru trup prin deprinderea mişcărilor frumoase. Prin urmare, iubite fiule, eu, ca părinte şi, împreună cu tine, împărat, te sfătuiesc să faci din învăţătură călăuza împărăţiei tale. Căci ea, împărăţia, împodobeşte, iar pomenirea împăraţilor o înveşniceşte. Căci, aşa cum până la a soarelui ivire, toate sunt întunecate şi nedesluşite pe pământ, tot aşa până la a învăţăturii dobândire, toate sunt încâlcite şi greşite în suflet. Apucă-te, deci, de învăţătura de virtute însoţită şi dobândeşte viaţa de virtute cârmuită, căci din toate bogăţiile, virtutea este singura nepieritoare avuţie!”

*

Domnul Prof. Univ. Dr. Ing. Ion Popescu din Bucureşti, fost director general în Ministerul Afacerilor Externe, fiu al satului Malovăţ, ne-a vizitat parohia şi a apreciat atitudinea preotului Dvs. privind apărarea mitropolitului Nicolae Corneanu. Citise şi dânsul luările de poziţie din ,,Scrisoare pastorală” şi se declara întru totul de acord cu argumentele aduse în sprijinul ierarhului bănăţean.

*

Domnul Ing. Gheorghe Trocan din Bucureşti, fiu al satului Bârda, fost ministru al Industriei Lemnului, a venit împreună cu surorile sale de la Piteşti şi timp de două zile au lucrat şi au amenajat mormântul mamei lor, regretata Maria Trocan. Este un gest care onorează. Este un gest care ar trebui să fie luat exemplu de atâţia din satele noastre, care au uitat demult de mormintele celor dragi ai lor.

*

La 17 August, doi reporteri de la „Ediţie de Oltenia” şi ,,Informaţia de Severin” au vizitat satul şi biserica de la Bârda. Au luat interviuri şi au făcut fotografii. A doua zi au apărut în ambele ziare articole despre cele ce văzuseră şi auziseră în părţile noastre, inclusiv despre parohie. Nu ziceau rău deloc. Poate vom reveni într-un număr viitor.

*

În această perioadă, preotul Dvs. a publicat capitolul Parcă le biruia pe toate, inclusiv timpul, în vol. Al cincilea patriarh, apărut la Bucureşti, în editura Editura Carpathia Press, 2008;

*

La 25 Aug., preotul Dvs. a susţinut examenul pentru anul II la Facultatea de Drept a Universităţii ,,Spiru Haret” din Bucureşti la Drept civil, la 26 Aug. la Drept Administrativ, la 27 Aug. la Dreptul afacerilor, la 28 Aug. la Drept fiscal, la 29 Aug. la Limba Franceză, la 30 Aug. la Drept procesual penal. În sesiunile din februarie şi iunie fuseseră programate duminica dimineaţa. Of! De atâta drept şi de atâtea drepturi s-a cocoşat popa de tot!

*

Am primit ajutoare pentru parohie după cum urmează: Domnul Ing. Gheorghe Trocan din Bucureşti, fiu al satului Bârda, a donat 200 lei; Doamna Gurbet Ioana din Obrejiţa(VN) a donat 150 lei; Domnul Avocat Alexandru Luca din Tr. Severin, fiu al Domnului Luca Nică din Bârda, a donat 100 lei; Domnul Muntean Camil din Întorsura Buzăului(CV) a donat 75 lei; Doamna Solomon Victoria din Solca(NT) a donat 70 lei; Domnişoara Dragomir Iuliana din Baia de Aramă(MH), nepoata Doamnei Dragomir Virginia din Bârda, Domnul Mândrilă Radu şi Doamna Crăciunescu Valeria din Câmpulung Moldovenesc(SV) au donat câte 50 lei. Domnul Coman Vasile din Malovăţ a mai adăugat 150 lei la contribuţia de cult, totalizând până acum 151 lei. Doamna Băleanu Ioana, fiica regretatului Borugă Vasile din Malovăţ, a achitat prima sa contribuţie de cult în valoare de 50 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

Colecta pentru sinistraţi decurge mulţumitor. S-au adunat 1200 lei până acum. I-am achitat în două tranşe protoieriei(500 şi 700 lei). Pe lângă cei menţionaţi în ,,scrisoarea” trecută, menţionăm un nou lot de fruntaşi: Domnul Mucioniu Dumitru din Tr. Severin cu 100 lei; Domnul Verdeş Gheorghe din Tr. Severin şi Domnul Vasile Ivaşcu din Bârda cu 50 lei. Dumnezeu să le ajute! Colecta se derulează până la 30 Septembrie.

*

Domnul Ivaşcu Vasile din Bârda a reparat scara bisericii din Bârda şi a acoperit atât scara, cât şi tinda bisericii cu mochetă. Dumnezeu să-i răsplătească!

*

Încă nu începem să prezentăm lista codaşilor satului Malovăţ, adică a celor ce nu au curăţit şi n-au amenajat mormintele celor apropiaţi ai lor. Am observat că mulţi sunt oameni gospodari şi foarte ocupaţi. Cred că din cauza aceasta n-au avut timp să facă şi acea lucrare la cimitir. Încercăm să prezentăm, fără nici o plăcere, o astfel de listă în scrisoarea viitoare. Mulţumim celor ce au înţeles şi au făcut deja lucrarea respectivă.

*

La 16 August am oficiat slujba Sf. Botez pentru Tărăbâc Simona-Loredana, fiica D-lui Tărăbâc Nicolae Virgil şi a Doamnei Tărăbâc Maria, iar la 24 August pentru Coman Petru-Adrian, fiul D-lui Coman Eugen şi al Doamnei Coman Maria din Malovăţ. Să trăiască şi să aducă bucurii părinţilor. La 23 August am oficiat Sf. Cununie pentru Domnul Badea Ion-Valeriu şi Domnişoara Dudă Loredana-Ivona din Tr. Severin. Căsnicie fericită să le dea Dumnezeu!

*

În luna septembrie avem următorul program de slujbe: 6 Sept.(Malovăţ-Bârda), 7 Sept. (Malovăţ), 8 Sept.(slujbă la Bârda, pomeniri la Malovăţ la ora 12), 13 Sept. (Malovăţ-Bârda), 14 Sept.(slujbă la Bârda, pomeniri la Malovăţ la ora 12), 20 Sept. (Malovăţ-Bârda), 21 Sept. (Malovăţ), 27 Sept. (Malovăţ-Bârda), 28 Sept. (Bârda). În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: