„Scrisoare pastorală“ nr. 134

Dragii mei enoriaşi!

Majoritatea aveţi televizoare şi tot mai mulţi dintre Dvs. aveţi în casă calculatoare şi unii aveţi acces şi la internet. Mă refer în primul rând la Dvs., cei din parohie, care primiţi această ,,scrisoare”; în al doilea rând mă refer la sutele de cititori ai acestei ,,scrisori” din ţară şi din străinătate, care o primesc prin poştă, pe e-mail sau o citesc pe internet. Cu siguranţă că majoritatea Dvs. aţi fost surprinşi în ultima vreme de o avalanşă de articole apărute în presa scrisă şi on-line, care privesc două evenimente surprinzătoare apărute în Biserica Ortodoxă Română. Le vom reaminti, pentru că sunt o realitate prea importantă pentru viaţa Bisericii noastre şi nu trebuie să treacă neobservate.

*

Cel dintâi eveniment care a făcut subiectul presei din ţară a fost legat de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului. Presa vorbeşte despre intenţia marelui ierarh român ortodox de a trece la catolici sau la greco-catolici şi de intenţia acestora de a-l primi cu braţele deschise şi a-l face cardinal catolic sau mitropolit greco-catolic. Încă nu cunoaştem poziţia oficială a ierarhului şi nici a Sfântului Sinod referitoare la această problemă, dar ştirea este profund îngrijorătoare pentru oricine simte româneşte, pentru orice creştin român ortodox. Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicolae este personalitate de prim rang a Bisericii noastre, a culturii şi vieţii sociale româneşti. Trecerea dânsului la alt cult ar fi o lovitură groaznică ce s-ar da Bisericii Ortodoxe Române în momentul de faţă. Ne gândim la popularitatea de care se bucură vlădica Nicolae în Banat, în ţară şi în lume. Nu ştiu câţi dintre păstoriţii săi bănăţeni în special şi dintre români în general îl vor urma, dar cred că foarte mulţi. În articolele amintite se face asemănare între mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului şi mitropolitul Atanasie Anghel al Transilvaniei de la 1700. Acela a trecut la catolici şi a luat după el jumătate Transilvania. Cei care l-au urmat au alcătuit Biserica Greco-Catolică sau Biserica Unită cu Roma de astăzi din Transilvania. Câte probleme nu au existat de-a lungul timpului între acea biserică şi cea Ortodoxă, între credincioşii celor două confesiuni! Până şi în momentul de faţă sunt localităţi, în care românii, împărţiţi în tabere, sunt gata de ceartă, de bătaie, întreţin procese interminabile. Ce mai! Duşmanii neamului românesc de acum trei secole au reuşit să ne spargă unitatea şi să ne învrăjbească.

În cărţile noastre de istorie este satanizat Atanasie Anghel şi socotit ţap ispăşitor pentru toate. Ne permitem o modestă întrebare faţă de cei ce au o asemenea poziţie: oare, Bucureştiul de atunci a făcut chiar tot ce trebuia pentru ca ierarhul transilvan să nu facă acel pas? Ne gândim la puterea bisericească, de care depindeau canonic românii ortodocşi din Transilvania. Mitropoliţii de la Bucureşti nu uitau niciodată să menţioneze în titulatura lor că sunt şi ,,ai plaiurilor”, adică ai credincioşilor de peste munţi. Ne gândim, în al doilea rând, la puterea politică. Pe cale diplomatică, aceasta ar fi putut, fără îndoială, să facă ceva ca să nu se ajungă la o asemenea situaţie. Dezastrul s-a produs, iar acum suportăm consecinţele!

Să dea Dumnezeu ca zvonurile vehiculate în presa de care am vorbit să nu fie adevărate! Cei ce au putere de decizie să facă totul până nu e prea târziu, ca să-l convingă pe ierarhul bănăţean să nu facă acel pas.

Dincolo de ambiţii şi micimi omeneşti, trebuie să se aibă în vedere interesul major al puterii politice şi al celei bisericeşti, ca poporul românesc să nu mai fie dezbinat, împărţit şi sfârtecat, ci să se facă tot ce e omeneşte posibil, ca să i se menţină unitatea politică, teritorială şi bisericească. Este o datorie sacră, pe care o au conducătorii noştri politici şi bisericeşti în faţa celor de azi, în faţa celor din viitor şi în faţa istoriei.

*

A doua problemă, care face deliciul presei din această perioadă, o constituie sindicatele preoţeşti. Grupuri mari de preoţi din diferite regiuni ale ţării s-au constituit în sindicate, şi-au stabilit dezideratele, programele de lucru şi au început să lupte pentru recunoaşterea lor oficială şi ralierea la marile blocuri sindicale ale ţării. În Oltenia s-a format sindicatul ,,Păstorul cel bun”, care a fost recunoscută oficial de către Judecătoria Craiova. Mitropolia a făcut recurs faţă de această sentinţă la tribunal. Vom vedea urmarea. Preoţii din Moldova s-au constituit în sindicatul ,,Acoperământul Maicii Domnului”. Patriarhia Română a dat un comunicat, prin care califică sindicatele preoţeşti drept ,,necanonice şi nestatutare”. Tensiunea creşte şi se conturează tot mai bine două tabere. Pe internet sunt peste 35 pagini cu titlurile ziarelor în care au apărut articole referitoare la această mişcare preoţească. Aproape fiecare articol este însoţit de mesaje şi comentarii. Foarte multe comentarii venite din partea unor preoţi din toate regiunile ţării şi din partea unor credincioşi sau grupuri de credincioşi. Lecturând articolele şi mesajele ce le însoţesc, îţi dai cu uşurinţă seama că în multe eparhii s-au creat în ultima vreme adevărate prăpăstii între centrele eparhiale şi preoţimea de rând, în special cea din mediul rural. Cuvinte precum ,,grofi” şi ,,iobagi” sunt tot mai frecvente. Păcat că s-a ajuns aici!

Din rândul preoţilor înscrişi în noile sindicate remarcăm şi personalităţi importante ale clerului. Aş menţiona în acest sens pe Părintele Nicolae State de la Rm. Vâlcea, fost director al Tipografiei Eparhiale din acel oraş, acum devenit vicepreşedinte al noului sindicat al preoţilor din Oltenia. Îl cunosc pe dânsul de aproximativ patruzeci de ani şi întotdeauna m-a impresionat prin capacitatea sa de a sluji Biserica, de a face activitate editorială şi misionară. Mii de cărţi religioase au fost distribuite gratuit de către Părintele State românilor din ţară şi străinătate. Nenumăraţi oameni de cultură din Rm. Vâlcea şi din împrejurimi sunt cooptaţi de Părintele State în tot felul de acţiuni culturale şi sociale de interes local şi naţional. Dânsul a făcut donaţii în cărţi şi bani şi parohiei noastre de-a lungul anilor şi ne-a vizitat chiar parohia. Am spus toate acestea pentru a sublinia convingerea intimă, că astfel de oameni sunt călăuziţi de gânduri sincere şi sunt dedicaţi trup şi suflet Bisericii Ortodoxe Române.

Să dea Dumnezeu, ca părţile implicate în acest conflict să treacă peste orgolii şi micimi omeneşti, să elimine cauzele care au generat asemenea situaţii şi tensiuni în sânul Bisericii noastre şi să găsească soluţiile cele mai potrivite pentru ca unitatea şi armonia să revină în instituţia noastră. Avem nevoie ca de apă şi de aer de înţelegere, de pace, de armonie, de bună convieţuire între ierarhi, preoţi şi credincioşi. Sunt destule forţe ostile, care urmăresc dezbinarea neamului românesc pe cele mai diverse planuri. Să dea Dumnezeu ca măcar pe plan bisericesc să ne păstrăm unitatea.

*

Zilele trecute, episcopul Laszlo Tökeş, devenit europarlamentar român în parlamentul de la Bruxelles, se bătea în piept că ceruse la tribuna înaltului for european şi obţinuse sprijin pentru a înfiinţa încă două universităţi maghiare în Transilvania, ca şi când cele existente nu ar fi fost de ajuns pentru cele două milioane de unguri din România. Este de admirat acest demnitar pentru felul cum urmăreşte realizarea idealurilor etniei sale. Dacă n-am fi atât de preocupaţi de alba-neagra, poate am lua exemplu, fiindcă şi neamul românesc are nevoie de multe.

*

Doamna Bucur Emilia din Bucureşti, funcţionar superior la Ministerul Apărării Naţionale, veche cititoare a publicaţiilor parohiei noastre şi susţinătoare a bisericii noastre, ne-a relatat telefonic o situaţie revoltătoare din Bucureşti. Dânsa locuieşte împreună cu soţul său, Domnul Bucur, fost senator, în spatele Casei Poporului, actualul sediu al Parlamentului României. Acolo este zona Dealului Spirii. Acolo s-au purtat lupte la 1848 între tânăra gardă de pompieri români şi trupele turceşti ce invadaseră capitala. Pe acel loc s-a ridicat cu mulţi ani în urmă o statuie în memoria pompierilor români căzuţi la datorie în acea luptă. În fiecare an acolo, la Ziua Eroilor, se duceau gărzi ale armatei şi pompierilor şi depuneau flori. Participau elevi şi multă lume, se făcea slujbă, se ţineau cuvântări. Anul acesta a fost altfel. Cu câtva timp înainte de Ziua Eroilor, o echipă de muncitori a adus un fel de geamantan uriaş, cu care au acoperit statuia eroilor. Pe pereţii acelui ,,geamantan” au lipit apoi afişe cu o expoziţie de modă. Cât despre festivităţile de la Ziua Eroilor, acestea au fost inexistente. Este revoltător ceea ce a relatat Doamna Bucur! Chiar până acolo s-a ajuns? Chiar nu mai avem demnitate naţională şi respect faţă de valorile sacre ale neamului? Dumnezeule Sfinte!

*

Mare importanţă are televizorul în viaţa omului de azi! Îl influenţează în bine sau în rău, îl manevrează, pur şi simplu. Îi dă speranţe sau îi risipeşte ultimele fire de speranţă. Am avut ocazia de nenumărate ori în cei peste 30 de ani de preoţie să aud bătrâni plângându-se de felul cum se comportă tinerii faţă de ei, de nedreptăţile şi bădărăniile celor apropiaţi faţă de ei. Multora le plângeam de milă. Şi aveam de ce. Mă intriga faptul că în tradiţia poporului nostru există proverbe precum: ,,Cine n-are bătrâni să-şi cumpere; cine are să nu-i vândă!” Zilele trecute am văzut însă o emisiune la televizor despre un trib primitiv de prin India, dacă nu mă înşel. În acel reportaj era prezentată practica acelui trib faţă de bătrâni, bolnavi şi neputincioşi. Era simplu: cel care se îmbolnăvea sau îmbătrânea, erau duşi de cei apropiaţi ai lor pe vârful unui munte şi lăsaţi acolo să fie mâncaţi de corbi. Vârful acelui munte era plin de oasele celor ce fuseseră mâncaţi deja. După ce am văzut acel filmuleţ, concluzia mi-a venit de la sine: Tot mai bine e la noi, dom’le!” Poate că tocmai o asemenea concluzie o doriseră şi cei ce transmiseseră acel film! Păi, nu?

*

Din marele eseist Octavian Paler am mai selectat un pasaj, care cred că vă este de folos şi Dvs.: „Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc; şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc, ci nu faptele sale. Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit. Am învăţat că indiferent de consecinţe, cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă. Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc. Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l
ajuta. Am învăţat că scrisul, ca şi vorbitul poate linişti durerile sufleteşti. Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede. Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile. Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit. Am învăţat…!”

*

Mare surpriză ne-a făcut Episcopia Severinului şi Strehaei. Tocmai acum, când se împlinesc 18 ani de activitate editorială la parohia noastră, episcopia a găsit potrivit să ne dăruiască vreo câteva mii de calendare vechi şi câteva sute de reviste ,,Didahia” rămase din anii trecuţi. Trebuia să le dea la topit, dar a găsit mai potrivit să le dea parohiei noastre spre a le folosi la împachetat cărţi. Mulţumim cordial pentru donaţie. Ne era foarte necesară hârtia de împachetat. Cât despre reviste, le vom dona la fiecare slujbă tuturor ,,copiilor” participanţi, care au vârsta cuprinsă între 1 şi 100 ani. Le dăm şi celor ce nu se încadrează între aceste limite, dar numai cu aprobare. De 18 ani am desfăşurat această activitate, dar nici mitropolia şi nici episcopia nu au catadicsit să ne întrebe măcar, dacă ne e greu sau uşor. Probabil că au ezitat să aibă de-a face cu o minoră…!

*

În această perioadă, preotul Dvs. a publicat o serie de articole, precum: „Popa Tanda” şi primarul, în ,,Neamul românesc”, 2008, nr. 20, 16 mai, ediţie on-line(http://www.neamul-romanesc.com); Să ne amintim de Octavian Paler, în ,,Analize şi fapte”, 2008, 16 mai, ediţie on-line(http://analize-si-fapte.com); Preotul nu ghiceşte…, în ,,Analize si fapte”, 2008, 20 mai, ediţie on-line(http://analize-si-fapte.com); Rostul meu de preot…, în ,,Neamul românesc”, 2008, nr. 21, 25 mai, ediţie on-line(http://www.neamul-romanesc.com); Mai bine preferăm…, în ,,Analize şi fapte”, 2008, 27 mai, ediţie on-line(http://analize-si-fapte.com);

*

În parohia noastră s-a stabilit de câţiva ani Doamna Patraşconiu Ştefania, venită de prin părţile Bacăului. Vârsta şi starea sănătăţii au pus-o într-o situaţie critică în ultima vreme. Am fost la dânsa şi am spovedit-o şi împărtăşit-o. Mi-a vorbit despre nevoile şi temerile sale. Am convocat Consiliul Parohial în şedinţă şi am stabilit următoarele: deschidem credit la magazinul Domnului Ion Surugiu. Doamna Mănescu Elena va merge de câte ori va fi nevoie la acel magazin şi va cumpăra pe datorie cele necesare Doamnei Pătrăşconiu Ştefania pentru hrană, urmând ca la sfârşitul fiecărei luni preotul să se prezinte şi să achite alimentele ridicate pentru Doamna Pătrăşconiu. Totodată, împreună cu consiliul am hotărât să cumpărăm o butelie cu ceas şi furtun pentru aceeaşi enoriaşă. Domnul Dima Vasile, consilierul parohiei noastre, s-a oferit să doneze un aragaz şi astfel să rezolvăm o problemă grea cu această enoriaşă a noastră. Am cumpărat respectivele piese, i le-am dus şi… nu le-a primit, fiindcă i-a fost frică să folosească o asemenea ,,bombă”. Asta este!

*

În această perioadă am donat pâine credincioşilor participanţi la biserică şi unor bătrâni şi bolnavi din sat, astfel: 4 mai(Malovăţ): 200 pâini; 11 Mai (Bârda): 80 pâini; 18 Mai(Malovăţ): 138 pâini şi 8 ciocolate; 25 Mai(Bârda) : 84 pâini. Aşadar, în mai s-au donat 502 pâini.

*

Atenţie! La 4 iunie este sărbătoarea Înălţării Domnului. Este o sărbătoare împărătească, asemenea Paştelui şi Crăciunului. Vedeţi că în calendar o aveţi scrisă cu litere negre, ca o zi obişnuită. Vă rog s-o socotiţi sărbătoare şi să nu lucraţi în acea zi. În calendar s-a strecurat o greşeală.

*

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: