„Scrisoare pastorală“ nr. 133

Dragii mei enoriaşi! Hristos a înviat!

De aproape două luni, unele posturi de televiziune transmit cu nesaţ de seara până către dimineaţă reportaje de la Medgidia şi comentarii în legătură cu fantoma sau strigoiul care a apărut acolo. Rezumând, putem aduce în atenţia Dvs., a celor ce aţi văzut şi a celor ce n-aţi văzut acele emisiuni, următoarele: într-o familie de turci din Medgidia apare noapte de noapte un moroi. Este vorba de stafia unei femei de 36 ani, care făcea parte din acea familie înainte de a se prăpădi. Strigoiul apare în cameră, în dulapuri, în curte. Muşcă pe unii din membrii familiei, rude de-ale ei, vorbeşte cu ei, le transmite tot felul de mesaje, îi ceartă şi-i ameninţă cu boli şi cu moartea. Apare în casele vecinilor de aproape şi de departe. Oamenii sunt disperaţi. Apelează la imamul(preotul turc), acesta vine, le face slujbele cuvenite din cultul musulman, dar degeaba. Au dezgropat cadavrul şi rudele moartei declară că acesta avea trăsăturile pe care le are moroiul: ochii ieşiţi din orbite, faţa buftăvită etc. Din declaraţiile rudelor şi cunoscuţilor moartei, am reţinut două aspecte, care mi se par deosebite. În primul rând acea femeie, de religie mahomedană fiind, se căsătorise cu un român şi se cununase cu el la biserica ortodoxă, fără să se boteze creştină, aşa cum ar fi trebuit. Probabil preotul nu a ştiut că e nebotezată, altfel ar fi ştiut că nu are voie s-o cunune. Fapta în sine era foarte gravă din punct de vedere canonic, fiind un adevărat furt de cele sfinte. Rudele mai menţionau şi faptul că femeia fusese în Italia şi îngrijise acolo pe mama unui preot catolic. Bătrâna murise şi se făceau unele speculaţii în legătură cu decesul ei; mai mult, rudele afirmau că turcoaica întorsese acasă cu unele bijuterii de-ale bătrânei. Bănuiau chiar că ar fi fost, pe de o parte, blestemul sângelui, pe de alta blestemul preotului. Am observat pe turci cum cereau să se citească Molitvele Sfântului Vasile, deşi ei nu le au în cultul lor. Cereau să se ducă acolo şi preoţi ortodocşi, ca să facă slujbe de alungare a duhurilor rele.

Moroii, strigoii sau stafiile sunt prezenţe reale, malefice(adică sub influenţa diavolului). Ei sunt întruparea unor suflete care n-au odihnă după moarte, fie că în viaţă au aparţinut unor oameni foarte păcătoşi, fie că au căzut sub un blestem greu, fie că li s-a făcut o mare nedreptate şi caută dreptate şi răzbunare. E posibil să fie şi o viclenie a diavolului, care poate lua chipul cuiva ca să amăgească pe mulţi. Prezenţa moroilor este atestată la toate popoarele, inclusiv la poporul român încă din vechime. În vechile pravile cu legi din vremea lui Matei Basarab şi Vasile Lupu(sec. XVII) se interzice ca să se dezgroape morţii bănuiţi că ar fi moroi şi să li se bată ţăruşi în inimă. Biserica Ortodoxă nu a îngăduit niciodată astfel de practică, deşi a inclus în cultul ei rugăciuni şi slujbe dedicate alungării duhurilor rele care bântuie anumite case. În tradiţia românească era obiceiul că, acolo unde apărea un moroi, obştea satului se ducea la mormântul celui bănuit că ar fi moroi. În prezenţa tuturor, era pus un armăsar negru să treacă peste mormântul celui bănuit. Dacă armăsarul trecea, era semn că în acel mormânt nu era moroi. Dacă armăsarul refuza să treacă, lucrurile erau clare, mormântul era stricat, mortul dezgropat şi i se înfigea un ţăruş în inimă şi astfel se linişteau lucrurile.

În primii mei ani de preoţie am avut un asemenea caz în Bârda. Rolea Alexandrina ajunsese în pragul disperării. Soţul său, Rolea Gheorghe(Goguţu), decedat cu vreo şapte ani în urmă, intra peste ea în casă noaptea. Uşa sărea din încuietoare, izbită cu putere, geamurile se spărgeau şi mortul venea lângă ea în pat, vorbea cu ea, o atingea. Femeia reuşea câteodată să scape şi să fugă din casă. Se duceau femei, vecine de-ale ei, să doarmă cu ea ca să-i ţină de urât, dar la miezul nopţii şi acelea fugeau îngrozite de ce vedeau. Trăia pe atunci regretatul părinte Pr. Ioan Sfetcu. S-a hotărât deshumarea cadavrului. S-a făcut slujba înmormântării. Cadavrul era putrezit. Mai erau doar câteva oase şi resturi de haine neputrezite. Am făcut acasă slujba sfinţirii casei şi slujba pentru alungarea duhurilor rele, molitvele Sfântului Vasile şi un parastas pentru cel decedat. De atunci n-a mai apărut moroiul niciodată, iar femeia a mai trăit mai bine de 20 de ani. Aşa ar trebui să facă şi la Medgidia preoţii ortodocşi de acolo, mai ales că femeia era cununată creştineşte. Mde! E bine să nu ne batem joc de cele sfinte, iar când facem un rău, să nu uităm că dacă nu ne văd oamenii, cu siguranţă că ne vede Dumnezeu.

*

Doamna Prof. Florica Kemenschi, directoarea Colegiului Naţional Economic ,,Th. Costescu” din Tr. Severin, ne-a pus la dispoziţie o frumoasă istorioară cu profund conţinut religios, pe care o redăm mai jos. Poate ne va folosi şi nouă pentru relaţiile noastre cu semenii noştri. ,,Într-un oraş, într-o noapte geroasă, tocmai se stârnise un viscol. Un băieţel vindea ziare la colţul străzii, iar oamenii treceau când şi când. Băieţelului îi era atât de frig, încât nici nu mai încerca să mai vândă ziare. S-a dus la un poliţist şi l-a întrebat: „-Domnule, ştiţi cumva un loc călduros, unde ar putea dormi un băiat sărac în noaptea asta? Vedeţi, eu dorm ghemuit într-un colţ, mai jos, pe alee, şi e îngrozitor de frig acolo în noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc călduţ, unde să stau!” Poliţistul s-a uitat la băiat şi i-a răspuns: „-Du-te pe strada asta la vale şi vei ajunge la o casa albă, mare. Când ajungi acolo, să baţi la uşă şi, când îţi va deschide, să spui doar „Ioan 3 cu 16” şi te vor lăsa să intri”. Şi aşa a şi făcut. A urcat treptele, a bătut la uşă şi, după câteva clipe, i-a deschis o doamnă. Băiatul s-a uitat la ea şi a zis: „-Ioan 3 cu 16”. Femeia i-a zis: „-Intră, fiule!” L-a luat înăuntru şi i-a arătat un leagăn în faţa unui şemineu(sobă), pe care să se aşeze şi a plecat. Băiatul a stat acolo un timp, gândindu-se: „Ioan 3 cu 16 nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă încălzeşte un băiat îngheţat”. Puţin mai târziu, femeia s-a întors şi l-a întrebat: „-Îţi este foame?”. El a răspuns: „- Doar un pic! Nu am mâncat de câteva zile, dar sunt obişnuit să rabd!” Femeia l-a invitat în bucătărie şi l-a aşezat la o masă plină cu bucate. A mâncat şi iar a mâncat, până ce nu a mai putut. Apoi s-a gândit: „Ioan 3 cu 16? Nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă satură un copil înfometat!” Apoi femeia l-a chemat sus, într-o baie, unde se afla o cadă imensă, plină cu apă caldă şi l-a lăsat acolo ca să se spele. După ce a făcut o baie cum nu mai făcuse niciodată, s-a gândit: „Ioan 3 cu 16? Nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă curăţă un copil murdar. Femeia l-a luat apoi şi l-a dus într-un dormitor, l-a înfăşurat cu un cearşaf, l-a pus pe un pat, l-a învelit cu o pătură până la gât, l-a sărutat şi i-a spus „Noapte bună!” şi a stins lumina. În timp ce stătea în întuneric şi privea afară pe fereastră cum ningea în acea noapte geroasă, s-a gândit: „Ioan 3 cu 16? Nu înţeleg ce înseamnă, dar cu siguranţă odihneşte un copil frânt de oboseală!” Dimineaţa, femeia a venit sus şi l-a luat din nou în bucătărie, la acea masă plină de bucate. După ce a mâncat, ea l-a luat din nou şi l-a aşezat în acel leagăn, în faţa şemineului, a luat o Biblie, s-a aşezat în faţa lui şi l-a întrebat: „-Înţelegi tu ce înseamnă „Ioan 3 cu 16?” El a răspuns: „-Nu, doamnă, nu înţeleg! Am auzit prima oară cuvintele acestea aseară, când poliţistul mi-a zis să le folosesc. Ea a deschis Biblia la Evanghelia după Ioan, capitolul 3, versetul 16 şi a început să-i vorbească despre Iisus. Chiar acolo, în faţa acelui şemineu, de la Ioan 3 cu 16: ,,Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L-a dat, ca cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică!” Cât de uşor se poate împlini cuvântul lui Dumnezeu, când vrem să facem aceasta cu adevarat!

*

Cu îngăduinţa Dvs., vom mai cita câteva rânduri din marele eseist Octavian Paler, fiindcă sunt pline de învăţătură. Parcă am citi din Sfinţii Părinţi. Aşadar, zice Octavian Paler: „Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi! Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe. Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate. Am învăţat că atunci când sunt supărat am poate dreptul să fiu supărat,dar nu am dreptul să fiu şi rău. Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă, iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum te va răni din când în când, dar tu trebuie să-l ierţi pentru asta. Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii. Câteodată trebuie sa înveţi să te ierţi pe tine însuţi! Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta!”

*

Tot mai mulţi dintre Dvs. îşi construiesc ori îşi renovează casele şi doresc să le sfinţească ori să le resfinţească. Alţii au făcut o adevărată tradiţie în familia lor, ca la intervale de 2-3 ani să-şi resfinţească locuinţa. Este foarte bine şi este creştineşte să facă aşa. Aş atenţiona însă în legătură cu un lucru. La noile case au început să construiască o cămăruţă specială, unde amenajează toate cele necesare pentru baie, inclusiv WC-ul. Influenţa oraşului se face simţită şi sub această formă. Atenţionarea mea se referă la faptul că stropirea cu aghiazmă şi ungerea cu untdelemn sfinţit se face în toate camerele, sălile, coridoarele, respectiv în toate încăperile casei, dar în nici un caz în baie sau WC. Sunt unii dintre Dvs., care îmi cer cu insistenţă să intru şi acolo, dar n-am făcut-o. Să avem respect de cele sfinte şi să nu le batjocorim! Este destul ca să se facă slujba cuvenită în acea casă, nu este nevoie ca preotul să intre în WC, să stropească acolo cu aghiazmă şi să ungă cu untdelemn sfinţit. Cei mai mulţi v-aţi dat seama de lucrul acesta şi n-aţi insistat, pe când alţi…

*

Atenţie! Bântuie prin satele noastre din când în când anumiţi indivizi veniţi de cine ştie unde, care spun că strâng ajutoare pentru bisericile din satele lor. Unii au venit de mai multe ori, uitând ce-au spus prima dată şi se dau singuri de gol că sunt excroci. Nu vă grăbiţi să-i credeţi şi să daţi curs solicitărilor lor. Noi avem episcopie la Severin, unde se pot legitima înainte de a veni la noi, de unde pot lua aprobarea de a strânge ajutoare. După 1989 statul a dat ajutoare masive pentru construirea de biserici. Aveţi în vedere că numai în comuna noastră s-au construit biserici în Laz, în Valea Boierească, în Negreşti. La cele cca. 50 familii din Puţinei s-a construit biserică. Niciodată nu au venit preoţii sau credincioşii din aceste sate ca să ceară la Dvs. din poartă în poartă pentru bisericile lor. Eventual au luat legătura cu preotul şi am organizat colectă în acest sens, am dat chitanţă pentru banii respectivi şi i-am trimis oficial, prin bancă, primind în schimb chitanţă de încasare de la parohiile respective. Nu e posibil ca din Moldova să vină de mai multe ori indivizi dubioşi ca să ceară de-a lungul anilor. Dacă ar avea dreptate, în satul lor ori preotul este mămăligă nefiartă, ori e lucru necurat la mijloc. Aşadar, vorba Sfintei Scripturi: ,,Să asude milostenia în mâinile voastre!” Adică să fiţi foarte atenţi cui o daţi, ca să nu vă păcălească cine ştie ce nemernici.

*

Este înfiorător ce se întâmplă în Asia: inundaţii masive, cutremure. Morţii se numără cu sutele de mii, iar cei ce au rămas fără adăpost cu milioanele! Când auzim despre asemenea nenorociri, ar trebui să ne cutremurăm noi înşine şi să ne întoarcem la Dumnezeu. Numai prin credinţa şi faptele noastre bune putem să îndepărtăm mânia lui Dumnezeu de la noi.

*

Mulţumim cordial celor ce au trimis ajutoare pentru parohia noastră. Este vorba de Doamna Avocată Cârţână Tudora(Craiova) cu 153 lei, Doamna Luca Atena(Tr. Severin) cu 150 lei; Domnul Prof. Mera Eugen(Ibăneşti – MS) cu 123 lei; Domnul Colonel Vasile Ploştinaru din Caransebeş cu încă 100 lei; Dl. Dragomir Ion(Tr. Severin), Dl. Dragomir Mihai(Baia de Aramă), Doamna Ciobanu Mărioara(Craiova), fiica regretatului Bogdan Nicolae din Malovăţ, Dl. Sârbu Ion(Izvorul Bârzii-MH), Dl. Lăpădat Gheorghe(Halânga-MH), care au donat câte 50 lei. Dl. Lasculescu Constantin din Bârda şi Dl. Voican Tudor din Malovăţ au mai adăugat câte 50 lei la contribuţia de cult pe anul acesta. Doamna Doina Fugaşin din Tr. Severin cu sora sa, Mărioara din Viena(Austria), fiicele regretatului Ploştinaru Dumitru din Bârda, au donat bisericii de la Bârda un covor de 14 m(poteca), în valoare de peste 200 lei. Domnul Marinescu Mihai, directorul S.C.Scand din Tr. Severin, a donat consumabile pentru imprimantă şi hârtie în valoare de 80 lei. Hârtie de scris în cantitate mai mare sau mai mică au mai donat: D-ra Ing. Teşilă Doina, D-na Burtea Elena, D-na Popescu Mirela, D-na Predescu Maria din Tr. Severin şi Dl. Duţoniu Valter din Bârda. Tuturor le mulţumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească!

*

Mulţumiri cordiale adresăm şi celor ce s-au ostenit din greu şi au făcut curăţenie generală la cele două biserici ale noastre în ziua de 4 mai. În acest sens menţionăm pe următorii enoriaşi:

1. La Bârda: Răulescu Eleonora, Zaharescu Maria, Şonea Floarea, Gheran Nicoliţa, Luca Ana, Gheran Paraschiva, Mucioniu Elena, Gheran Maria, Mema Ana, Sfetcu Maria, Sfetcu Adriana, Rolea Mariţa, Rolea Ionuţ, Rolea Drina, Cola Emilia, Luca Maria, Coman Lenuţa, Gârbovan Aurica, Mihăescu Maria, Botoşan Stefania, Rolea Marioara, Curea Anica, Mema Constanţa, Stănciulescu Sofia, Duran Gheorghe, Predi Paulina, Gheran Polina, Rolea Marina, Luca Mihai, Gheran Pantelie şi Luca Mihăiţă;

2. La Malovăţ: Iordache Mihai, Pera Dumitru, Stroie Sever, Crăciunescu Gheorghe, Oproiu Episabeta, Crăciunescu Paraschiva, Popescu Gheorghiţa, Popescu Niculina, Oprişan Stela, Oprişan Elena, Oprişan Dana, Pera Maria, Diaconu Elena, Ghilerdea Elisabeta, Popescu Valeria şi Popescu Vasilica. Dumnezeu să le răsplătească osteneala!

*

În luna aprilie am donat pâine credincioşilor participanţi la câteva slujbe, cât şi unor bătrâni din sat astfel: 6 Apr.(Bârda): 117 pâini; 13 Apr.(Malovăţ): 236 pâini; 20 Apr.(Bârda): 140 pâini. În total, în luna aprilie s-au donat 493 pâini.

*

În această perioadă, preotul Dvs. a publicat următoarele articole: Contribuţii privind dezvoltarea dreptului la români, în „Revista Română de Studii Etnoistorice”, 2008, nr.1, ediţie on-line (http://studii-etnoistorice.com); Cum se strică omul nostru de astăzi, în ,,Analize şi fapte”, 2008, 2 mai, ediţie on-line(http://analize-si-fapte.com); Bine, muică, aşa vrei să intrăm noi în Europa? în ,,Epoca”, 11 mai 2008, ediţie on-line(http://revista-epoca.com).

*

Din ziarul ,,Datina” am aflat că recent Prea Sfinţitul Episcop Nicodim a condus o delegaţie reprezentativă de preoţi din eparhie, cu care a participat la Simpozionul şi pomana de la Caransebeş, organizate de episcopia de acolo, pentru a comemora înfiinţarea acelei eparhii la jumătatea veacului al XIX-lea. Cu mâhnire constat că s-a pierdut din vedere că popa de la Bârda a studiat câteva mii de documente inedite din sec. XVIII-XIX referitoare la istoria Banatului, a publicat o carte pe această temă, alte două cărţi aşteaptă la tipar. Tot acelaşi popă a luat un doctorat cu o teză de 640 de pagini dedicate istoriei Bisericii din Banat din sec. XVIII-XIX. Ar fi putut să alcătuiască o comunicare la acel simpozion. A vorbit la Academia Română, a vorbit la congrese internaţionale, ar fi putut vorbi şi acolo. Nu ar fi ocupat locul nimănui la pomană, fiindcă ar fi fost în stare să-şi cumpere câţiva covrigi… Vai de mama noastră!

*

În zilele de 7-8 mai, cântăreţul parohiei noastre, Stănciulescu Cristian, a participat la Simpozionul organizat de Facultatea de Teologie de la Arad, pe tema „Omul religios intr-o societate secularizată”. Cântăreţul nostru a prezentat comunicarea „Templul Duhului între profanare si sacralitate”.

*

La 3 Mai am oficiat botezul lui Bogdan Petrişor-Damian, fiul lui Domnului Bogdan Dragoş-Oprişan şi al Doamnei Dora Oprişan; la 4 Mai – botezul lui Orodan Claudiu-Gabriel, fiul lui Domnului Orodan Dumitru – Claudiu şi al Doamnei Orodan Cristina-Mihaela. Să trăiască! La 10 Mai am oficiat Cununia Domnului Mănescu Viorel din Malovăţ cu Domnişoara Geangălă Maria-Cristina din Halânga. Le dorim căsnicie trainică şi fericită! La 8 Mai am oficiat înmormântarea lui Pană Constantin (81 ani) din Valea Boierească, înmormântat în Malovăţ.

*

În luna iunie avem următorul program de slujbe: 1 Iun.(Malovăţ); 5 Iun. (pomeniri dimineaţa la Bârda; slujbă la Malovăţ); 7 Iun. (Malovăţ-Bârda); 8 Iun. (Bârda); 14 Iun. (Malovăţ-Bârda); 15 Iun.(Malovăţ); 21 Iun.(Malovăţ-Bârda); 22 Iun. (Bârda); 24 Iun.(Malovăţ-Bârda); 28 Iun. (Malovăţ-Bârda); 29 Iun.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăţ la ora 12). În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la şcoală sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

Atenţie! Vineri, 20 Iun., la Malovăţ şi Vineri, 27 Iun., la Bârda , la ora 19, sunteţi invitaţi la film, ca să faceţi o excursie la Mânăstirile din Oltenia. Vă aşteptăm cu drag!

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu! Hristos a înviat!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

%d blogeri au apreciat asta: