„Scrisoare Pastorală“ nr. 132

Anul VI (2008), nr. 132 (15-30 Aprilie)

>>>nr. anterior aici>>>

Dragii mei enoriaşi! Hristos a înviat!

Sfintele Paşti să aducă în sufletul şi în casa dumneavoastră bucurii, împliniri, pace, înţelegere, credinţă şi nădejde. Să aducă puterea de a lupta mai departe cu nevoile, cu greutăţile, cu păcatele de tot felul, cu micimile omeneşti şi cu ispitele diavoleşti! Să vă ajute Dumnezeu să alungaţi cât mai departe de dumneavoastră necredinţa, bădărănia, lipsa de bună-cuviinţă, patimile şi tot răul. Să reînvie în fiecare credinţa nestrămutată în biruinţa Binelui, Adevărului şi Dreptăţii în lume. În această vreme atât de marcată de tot felul de blestemăţii şi de încercări să fiţi dumneavoastră cei iubiţi de Dumnezeu, pentru că faceţi voia Lui!

*

Mulţumesc cordial tuturor enoriaşilor noştri, care au înţeles că vine cea mai mare Sărbătoare a creştinătăţii şi s-au pregătit cu straie de sărbătoare. Mă refer, desigur, în primul rând la straiele sufletului. Când spun aceasta, mă gândesc la cei peste 400 enoriaşi cu vârste cuprinse între câteva luni şi 100 de ani, care, în cele trei zile programate, au fost spovediţi şi împărtăşiţi la biserică şi acasă. Dintre aceştia, aproape 200 au fost copii. Au fost uşor de numărat, fiindcă i-am răsplătit cu câte un exemplar din broşura Ghidul elevului creştin. Aveţi copii buni. Să vă trăiască şi Dumnezeu să-i ocrotească şi să-i călăuzească în viaţă. Majoritatea celor ce s-au spovedit au regretat că v-au supărat câteodată, ori că nu v-au ascultat întotdeauna. Este extraordinar lucrul acesta pentru formarea conştiinţei lor de viitori adulţi.

*

Cu profundă mâhnire, am întâlnit o elevă de 14 ani, care a venit din altă localitate în Malovăţ, la o colegă a ei. A însoţit-o pe acea colegă la biserică şi a vrut şi ea să se spovedească şi să se împărtăşească, aşa cum făceau toţi copiii. Nu a uitat însă ca să spună un adevăr cutremurător: nu era botezată. Părinţii ei n-avuseseră banii necesari ca să-i facă botezul. Nu am putut s-o spovedesc şi s-o împărtăşesc, dar am rugat-o să vină s-o botez. Cu câteva săptămâni în urmă, cam din aceeaşi zonă, a venit o tânără familie şi mi-a spus: ,, Părinte, copilul nostru are un an. Nu am reuşit până acum să strângem cele patru milioane şi jumătate, care ni se cer de preotul nostru ca să-l botezăm. Ştim că nu luaţi bani pentru servicii. Ca preot, dacă socotiţi că un copil nu trebuie să rămână necreştinat, vă rugăm să ni-l botezaţi!” După rânduielile bisericeşti, nu am voie să botez persoane din alte parohii. Cât timp mă va răbda Dumnezeu pe acest pământ, nu voi înceta însă ca să botez pe toţi aceia care, din motive economice, nu se pot boteza în localităţile lor, indiferent de consecinţe şi sancţiuni. Dacă mai cunoaşteţi astfel de cazuri în rândul rudelor, prietenilor şi cunoştinţelor dumneavoastră de aproape şi de departe, vă rog transmiteţi-le acest mesaj. Ii botez cu cea mai mare bucurie, fără nici un ban. Aceasta o fac, înţelegând că rostul meu de preot este acela de a creştina poporul, ci nu de a-l descreştina. Cine gândeşte altfel, n-are decât să mă pedepsească pentru această vină.

*

Vă mulţumesc cordial sutelor de participanţi la slujba de Înviere. A decurs, într-adevăr, în condiţii normale, într-o atmosferă corespunzătoare, specific creştinească. Aţi dovedit şi prin aceasta că sunteţi oameni civilizaţi, că ştiţi să vă respectaţi credinţa, să-L respectaţi pe Dumnezeu, Casa Lui şi cele sfinte. Este un mare păcat să tulburi slujba din noaptea de Paşti. Slavă Domnului, că la noi nu s-a întâmplat aşa ceva anul acesta. Şi asta fără a fi nevoie să fie de faţă poliţia.

*

În după-amiaza zilei de Paşti, la Malovăţ, Domnul Primar George Bazavan a adus o parte din formaţia de profesionişti ,,Doina Gorjului”, pentru ca să ofere consătenilor săi câteva momente de neuitat. Formaţia a avut ca solişti câteva personalităţi de renume în muzica populară românească, precum Maria Loga, Ileana Lăceanu, Roberta Clintea şi alţii. Tot în iarna aceasta, la Malovăţ a adus(acelaşi primar) o formaţie de elită din Banat. Sunt gesturi aparent simple, în realitate foarte costisitoare sub aspect financiar, dar care contribuie mult la formarea spirituală a localnicilor. Are şi tineretul prilejul să audă o muzică populară românească de calitate, are prilejul să vadă nişte dansuri româneşti adevărate, au prilejul să simtă că sunt români şi să le fie drag că fac parte din acest neam. Căminul cultural, ctitoria de anul trecut a primarului, începe să-şi facă simţită prezenţa în viaţa satului, a comunei.

*

Atât la Colegiul Economic din Tr. Severin, unde predau religia, cât şi în multe discuţii cu creştini de aproape şi de departe, sunt întrebat de tineri şi de vârstnici ce este cu deschiderea cărţii de către preot. Desigur, aţi sesizat că întrebările respective priveau ,,ghicitul” preotului în cărţile bisericeşti şi mai ales în Sfânta Evanghelie. Am întâlnit chiar o femeie destul de în vârstă, care venea pe jos tocmai de la Podeni şi se ducea undeva în părţile Strehaei, fiindcă auzise că acolo este un preot, care ,,deschide cartea”. Am spus tuturora şi nu voi înceta să spun, că e vorba de o şarlatanie. Preotul nu ghiceşte în Sfânta Evanghelie, aşa cum nu ghiceşte în Sfânta Împărtăşanie, în cărţile de joc, în cafea, în palmă, în stele, în lună etc. De unde se trage această vorbă şi această practică? Este o tristă realitate istorică, pe care o voi menţiona aici în câteva cuvinte. A fost o vreme, când nivelul de cultură al preoţilor noştri era foarte scăzut. Limba în care erau scrise cărţile bisericeşti era greaca ori slavona, adică vechea limbă rusească. Amândouă limbile erau foarte grele. Pe amândouă le-am învăţat atât în seminar, cât şi în facultate, ba limba rusă am mai învăţat-o şi patru ani în şcoala generală şi, cu toate acestea, greu pot să rup câte o boabă în cele două limbi. Candidaţii la preoţie învăţau cel mai adesea practic pe lângă preoţii bătrâni să facă slujbele, să zică şi ei câteva rugăciuni, câteva cântări în limba română, eventual să ţină o predică. Se duceau apoi la episcop cu un peşcheş(cadou), îi hirotonea şi gata. Mulţi nici nu mai învăţau rânduiala după ureche. Ai noştri din părţile Olteniei treceau Dunărea şi erau hirotoniţi de episcopul de la Vidin. Tot ce conta era taxa ori ploconul pe care le dădea ierarhului respectiv. Şedeau la coadă. De ce? Fiindcă în ţară se dăduse o lege, prin care preoţii erau scutiţi de anumite dări către stat. Episcopul nu numai că-i hirotonea, dar le dădea şi ţidulă, adică adeverinţă sau atestat că sunt preoţi. Reveneau la casele lor, îşi vedeau de treburi ca şi până atunci, dar când veneau zapcii să strângă birurile, arătau dovada că sunt preoţi şi scăpau mai ieftin. Aşa se ajunsese ca să consemneze documentele că la un moment dat într-un sat erau şi 17 preoţi. Într-un asemenea mediu de ignoranţă, ne putem imagina ce însemna o carte, mai cu seamă că ea costa foarte mult. O Sfântă Evanghelie putea costa preţul câtorva pogoane de pământ sau câtorva perechi de boi. O asemenea carte era destul de rar deschisă… În ce priveşte cititul … tulai, Doamne! Preotul rostea un fel de bolboroseală, pe care n-o înţelegea nici el, nici credincioşii lui. Lucrul acesta făcea ca să se mărească nedumerirea şi admiraţia faţă de ceea ce scria în cărţi. Acolo trebuia să fie toate tainele vieţii şi ale morţii însemnate, toate amănuntele legate de viaţa fiecăruia şi ale tuturor laolaltă. La vreme de nevoie, în special la vreme de boală, în schimbul unei sume de bani, fără îndoială, preotul sprijinea Sfânta Evanghelie pe capul bolnavului sau al celui ce-i solicitase „deschiderea” şi urma… minunea: ghicitul în carte. Cărţile noastre vechi bisericeşti, mai ales cele copiate cu mâna, erau scrise în mai multe culori, cu chenare frumos ornamentate. Uneori se scria câţiva ani la o carte bisericească. Ei bine, dacă în locul unde se deschidea cartea, predominau literele negre, era semn de rău, de nenorocire, de moarte; dacă predominau literele roşii sau verzi, era semn bun, de speranţă, de însănătoşire, de izbândă etc. Nu ştiau ce scrie acolo şi, de fapt, nici nu aveau nevoie să citească, importantă era culoarea, aspectul paginii şi al literelor. Acesta era „ghicitul” sau „deschiderea” cărţii. Să fim serioşi! Şi eu deschid cartea şi cărţile. În fiecare zi. Dacă nu fac asta o zi, mi-e „foame” de carte. Citesc literele, cuvintele, paginile, capitolele, cărţile, scriu cărţi, dar nu m-am gândit niciodată şi nici nu pot să… ghicesc în carte sau în cărţi. Dacă aş fi putut să fac asta, aş fi ghicit pentru mine în primul rând şi aş fi aflat că pierd timpul şi banii de pomană, făcând doctoratul în teologie şi masteratul în drept. Păi nu? Aşadar, dacă mai auziţi pe cineva că un preot sau altul ,,deschide” cartea şi ghiceşte în schimbul unor sume de bani sau altor bunuri, să afirmaţi cu putere că e o excrocherie. Dacă vă contrazice cineva, spuneţi-i că aşa v-a spus preotul dumneavoastră.

*

Marele scriitor şi eseist, regretatul Octavian Paler, spunea, printre altele, câteva adevăruri superbe referitoare la viaţă şi la relaţiile dintre oameni, care vă vor fi de folos şi dumneavoastră: „Am învăţat unele lucruri în viaţă, pe care vi le împărtăşesc şi vouă:
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul … depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încredere şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă, ci pe CINE ai. Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca. 15 minute, după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva. Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă, ci cu ceea ce poţi tu să faci. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva. Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe. Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi!”

*

Domnul Primar George Bazavan abia a terminat instalaţia de iluminat exterior la cele două biserici ale parohiei noastre, că s-a apucat de altceva. A făcut deja chitanţă cu o echipă de tinichigii din Judeţul Mureş, ca să acopere biserica de la Malovăţ cu tablă de cupru(aramă). Valoarea lucrării(material şi manoperă) se ridică la 40.000 lei, adică patru sute milioane lei în bani vechi. Şi această lucrare vrea să o suporte dânsul personal, fără nici o legătură cu bugetul primăriei. În dimineaţa de Sfintele Paşti, Consiliul Parohial s-a întrunit, convocat fiind de preot, si a discutat problema. În principiu, suntem de acord cu noua lucrare, mai ales că ea prevede extinderea acoperişului cu o polată de o jumătate de metru, ceea ce ar proteja pereţii foarte mult. Rămâne de văzut dacă nu s-ar putea aplica noua tablă peste cea veche. Oricum, la încheierea contractului, va trebui ca să avem toate asigurările din partea sponsorului că nu ne lasă cu jugul jos la jumătatea drumului şi cu constructorul că asigură cu sfinţenie protecţia locaşului pe timpul lucrării, în sensul că va lucra pe porţiuni mici, astfel încât să nu fie surprins de ploaie. Ceea ce trebuie remarcat ,însă, este gestul primarului. Ne întrebăm dacă îi mai rămâne ceva din salariul de la primărie, dacă avem în vedere cu câtă largheţe împarte pe la toate bisericile din comună. Şi când te gândeşti că ar putea foarte bine ca aceşti bani să-i folosească pentru scopuri personale, ori să petreacă pe la cine ştie ce staţiuni cu mândre…, aşa cum se spune despre alţii!! ,,Părinte, palate nu vreau să-mi fac! Vreau să fac ceva pentru Dumnezeu, pentru sufletul meu şi pentru oamenii aceştia din comună. Vreau să rămână ceva în urma mea!” zicea dânsul într-o discuţie. Dumnezeu să-i ajute, ca să lase cât mai multe lucruri bune în urma sa!

*

Câţiva oameni de bine au făcut unele donaţii mai mari parohiei noastre: Domnul Prof. Vulcan Ion din Bucureşti a donat şi anul acesta 105 lei; Domnul Bâlgăr Anton din Rătez(Gorj) a venit la slujbă în Bârda în noaptea de Paşti şi a donat 100 lei; Doamna Taki Camelia din Germania, fiica regretatului Mucioniu Mihai din Bârda a donat 70 lei; Doamna Carmen Ilinca de la Banca Comercială din Tr. Severin, Doamna Michescu Maria din Tr. Severin, fiica Domnului Meilă Pantelie din Malovăţ, Doamna Crăciunescu Valeria şi cumnatul său, Domnul Mândrilă Radu, amândoi din Câmpulung-Moldovenesc(SV), Domnul Cioloca Iosif din Timişoara, ginerele regretatului Anghel Nicolae din Bârda şi Domnul Curea Marinel din Tr. Severin, fiul regretatului Curea Marin din Bârda au donat câte 50 lei. Doamna Luca Ana din Bârda a donat bisericii din Bârda un covor de 14 metri(poteca), pentru a fi aşezat de la uşa de intrare până la Sfânta Masă din Altar. Covorul valorează peste 200 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

În şedinţa din dimineaţa de Sfintele Paşti, Consiliul Parohial a hotărât să acordăm câteva ajutoare unor persoane şi familii cu situaţii deosebite, astfel: Ploştinaru Dumitru(pentru soţie); Tudor Gheorghe(pentru soţie); Oproiu Dumitru(pentru fiică); Ştefu Constantin(pentru copil); Căprioru Aneta(pentru copil); Badea Leontina(pentru nepot) şi Cojocaru Maria, toţi din Malovăţ; Stănciulescu Ion(pentru copil) şi Mihăilescu Ana din Bârda Fiecăruia i s-au trimis câtre 50 lei.

*

Cu bucurie vă fac cunoscut, că o delegaţie a Colegiului Naţional Economic ,,Theodor Costescu” din Tr. Severin, formată din elevi şi profesori, a participat înainte de Sfintele Paşti la Târgul Internaţional de Firme de Exerciţiu de la Praga. Este vorba de un concurs între elevi, între şcoli şi între ţări. Ei bine, elevii noştri de la Severin au obţinut locul al doilea. Doamna Director, Prof. Florica Kemenschi, o adevărată arhitectă în procesul greu şi delicat al înscrierii şcolii severinene pe coordonatele culturii europene, spunea cu bucurie şi cu firească mândrie: „Anul trecut, la acelaşi concurs, şcoala noastră a ocupat locul al treilea; anul acesta a ocupat locul al doilea. Ne exprimăm speranţa că anul viitor vom ocupa locul întâi!” Doamne ajută, ca munca elevilor şi profesorilor acelui for de cultură să fie răsplătite după merit!”

*

În această perioadă, preotul dvs. a publicat articolul Paştele de altădată şi de azi, în ,,Analize şi fapte”, 2008, nr. 17, ediţie on-line(http://revista-epoca.com) şi în ,,Viaţa Literară”, 2008, apr. 26, ediţie on-line(http://viata-literara.com).

*

Bunul nostru prieten, Domnul Ioan Miclău din Sydney(Australia), scrie în revista sa, „Iosif Vulcan”, care apare şi în ediţie online (http://revistaiosifvulcan.wordpress.com), prezentând volumul Bucate de post publicat de parohia noastră, printre altele: „Această carte, iată, se află şi în Australia, la Biblioteca ,,Mihai Eminescu”, aşadar la îndemâna cititorilor români-australieni. Bineînţeles, că nu este unica primită din partea acestui cărturar creştin; nu, avem un raft întreg în bibliotecă ! Tocmai de aceea am şi avut buna idee să aşez aceste rânduri drept mulţumire pentru eforturile Preotului Alexandru Stănciulescu-Bârda şi a Parohiei Ortodoxe Române din Malovăţ-Mehedinţi, Parohie pe care o păstoreşte cu sârguinţă şi credinţă. Mai mult, am pregătit şi câteva poze de cărţi scrise, gândite şi muncite de dânsul, pe care încerc să le ataşez la această pagină, pentru a adeveri ce înseamnă când ,,faci cu drag şi cu toată dăruirea” un lucru ! Tot pentru cinstirea acestui Om luminat, creştin şi iubitor de Neamul său Românesc, redau numărul de cărţi dăruite nouă celor atât de departe de locurile natale : în total pe raft am 29 cărţi dăruite, cărţi de mare valoare creştină, de cultură şi tradiţie a vieţii noastre ortodoxe române(…). Consider această mică Editură precum şi Editorul ce o deserveşte un adevărat izvor de lumină, de credinţă şi tradiţie românească, ce ne ţine pe linia continuităţii vieţii acestui frumos Neam Românesc, care, istoriceşte, a avut şi are veşnică strădanie de supravieţuire. România e ca o zonă frumoasă, cu prea mulţi peţitori, ce ar dori-o, pentru ca în final să devină o slujnică a acestora. Biserica Ortodoxă a fost întotdeauna Mama cea bună a poporului român, iar preoţii acesteia adevăraţi urmaşi de apostoli, care văd în suferinţa misiei lor calea spre iubire şi biruinţă, asemenea Mântuitorului Iisus Hristos! Să ne iubim Biserica, Preoţii şi Neamul, aşa cum face fiece popor trăitor pe această planetă, Pământul. Doamne ajută!” Îi mulţumim cordial Domnului Ioan Miclău pentru aceste cuvinte încurajatoare. Înseamnă că merită să continuăm! Păi,nu?

*

În această perioadă am făcut câteva plăţi mai mari, astfel: 2200 lei protoieriei pentru lumânări; 434 lei brutăriei pentru pâinea donată în aprilie; 450 lei pentru ajutoare de Paşti; 1100 lei poştei pentru coletele cu cărţi expediate şi altele mărunte.

*

La 17 aprilie am oficiat înmormântarea pentru Pană Ioana(69 ani) din Malovăţ Dumnezeu s-o ierte!

*

În cursul lunii mai avem următorul program de slujbe: 3 Mai(Bârda-Malovăţ); 4 Mai(Malovăţ); 10 Mai(Malovăţ-Bârda); 11 Mai(Bârda); 17 Mai(Malovăţ-Bârda); 18 Mai(Malovăţ); 21 Mai(pomeniri dimineaţa la Bârda; slujbă la Malovăţ); 24 Mai(Malovăţ-Bârda); 25 Mai(Bârda); 31 Mai(Malovăţ-Bârda). A doua zi de Paşti la Bârda şi a treia zi de Paşti la Malovăţ, facem slobozirea paresimilor la vii; în Sâmbăta luminată facem slobozirea paresimilor pentru morţi la ambele biserici. În Sâmbăta luminată stabilim când facem curăţenia generală în biserici. În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la şcoală sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu! Hristos a înviat!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: