„Scrisoare Pastorală“ nr. 131

Dragii mei enoriaşi!

Primăvara şi-a intrat deplin în drepturile ei. Iarna a fost învinsă. Speranţele încep să renască la fiecare. Din păcate, mai există multă neîncredere, teamă, îndoială. Vedem bine că au înflorit pomii, că peste câteva săptămâni trebuie cosită lucerna, că în grădini au răsărit zarzavaturile şi, totuşi, ne temem de îngheţ, ne temem de secetă, ca să nu mai vorbim de potoape, de grindină, de inundaţii şi alte nenorociri. Rămân atâtea locuri nemuncite, fiindcă ne e teamă de eşec, de pagubă. Ne lipsesc posibilităţile economice, e drept, dar ne lipseşte şi speranţa în Dumnezeu. Mulţi dintre noi nu avem convingerea fermă că la cârma lumii este un navigator atotputernic, care ştie totul şi pentru care nimic nu e cu neputinţă. Ne comportăm de cele mai multe ori parcă am fi ai nimănui, copii orfani, fără busolă, fără perspective. La fiecare pas avem prilejul să ne alungăm îndoielile şi în locul lor să ni se instaleze convingerea fermă în puterea şi în grija lui Dumnezeu, dar nu suntem interesaţi de aceasta. Câţi dintre noi mai avem răgazul să privim cerul senin dintr-o noapte de aprilie sau de mai? Mari înţelepţi ai lumii şi-au recăpătat credinţa numai admirând cerul, cu frumuseţea, armonia, cu măreţia lui. Mai bine preferăm să ne uităm la nu ştiu ce tâmpenie de doi bani transmisă de un post de televiziune de cartier, decât să admirăm creaţia lui Dumnezeu! Păcat! Ne-am reîmprospăta forţele, speranţele şi încrederea în Dumnezeu, Cel care le-a făcut pe toate cele din jurul nostru şi pe noi înşine. Am trăi într-o adevărată comuniune cu Dumnezeu. De multe ori am impresia că suntem nişte oameni deconectaţi de la sursa supremă de energie şi de viaţă. Vezi atâta tristeţe, atâtea feţe încruntate, stafidite, gălbejite, fără puterea de a zâmbi, de a se bucura!

Nu mai ştim să ne bucurăm de o Sărbătoare! Viaţa a devenit monotonă pentru mulţi. Nimic nu le mai marchează existenţa decât grija de ce vor mânca şi cât vor câştiga. Desigur, şi acestea sunt necesare, dar e păcat să ne lipsim de bucuria sărbătorilor.

Sute de ani Sfintele Paşti au fost prilej de bucurie mare pentru creştini, pentru români. Se pregăteau de Paşti cu mult înainte. Ţineau cu sfinţenie Postul Paresimilor. Ba chiar şi clanţele uşilor le frecau cu cenuşă, ca nu cumva să se spurce de vreo grăsime rămasă de la lăsatul secului. Făceau curăţenie în case, în curţi, în grădini, pe locuri, ca toată făptura să primească Sfintele Paşti în curăţenie şi în ordine. Mai mult, fiecare căuta să se înnoiască cu ceva de Paşti. Pentru aceasta lucrau gospodinele zi şi noapte să ţese dimii. Bărbaţii le duceau la pivă, apoi la croitor şi le făceau sumane şi iţari. Când iţarii erau albi, femeile se întreceau să coase pe ei tot felul de înflorituri. Măiestria cea mai de seamă însă era arătată la ţesutul opregelor, fustâcelor, dar şi a covoarelor, păturilor şi macatelor de tot felul. Mai mult, când oboseau să oardă, să năvădească, să dea prin iţe şi pe spată, să toarcă, să facă motci, gheme şi ţevi, să mânuiască vârtelniţa şi sucala, daracul şi furca, războiul şi suveica, brâglele şi tălpeţii, când se plictiseau să adune culorile florilor câmpului pe ţesături, luau acul şi pânza de in îndelung înălbită la pârâu şi începeau să coase de zori. Din fir subţire de arnici de toate culorile şi nuanţele trebuiau cusute altiţele şi răurii la cămăşi. Uşor-uşor apăreau ciupagele şi poalele ca nişte adevărate minuni ale minţii şi destoiniciei omeneşti. Costumele de fată erau cele mai migăloase şi cele mai frumoase. În noaptea de Paşti trebuiau să meargă la biserică toţi, cu mic cu mare, îmbrăcaţi cu cele ce pregătiseră în timpul iernii. Mai ales fetele şi femeile erau adevăratele vedete ale satului. Nu era vorba de mândrie în tot portul acela românesc adevărat, ci de pricepere şi de hărnicie, de îndemânare şi imaginaţie. Toţi şi toate se pregăteau pe cele mai diferite planuri ca să-L primească pe Hristos, ca să întâmpine Paştile cu bucurie curată. Era un adevărat spectacol, când, la sfârşitul slujbei, părintele chema pe cel mai bătrân aflat în biserică şi ciocnea un ou cu el şi-i ura de bine, dând astfel undă verde bucuriei pascale pentru toţi. Când era cimitirul în curtea bisericii, mergeau atunci, noaptea, cu lumânări în mâini, cântând ,,Hristos a înviat!”, ca să audă şi morţii şi să se bucure şi ei. Când cimitirul a fost depărtat de biserică, se duceau acolo a doua zi, apoi dădeau de pomană celor duşi dincolo!

După-amiezile zilelor de Paşti erau de neuitat. La locul cunoscut, de obicei în centrul satului ori în curtea şcolii, se aduna toată suflarea satului. Veneau şi lăutarii invitaţi de voinici şi începea hora. Atunci să fi văzut cum îşi etala fiecare costumul îndelung pregătit de Paşti. Cei tineri jucau, cele bătrâne comentau, iar vârstnicii ciocneau ouă ,,pe luat” sau puneau ţara la cale. Atunci ieşeau ,,în lume” tinerele de 16-17 ani, care jucau pentru prima dată în horă. Atunci începeau să se pună bazele viitoarelor familii şi nunţilor ce urmau să aibă loc până toamna. Era un prilej de mândrie, de bărbăţie şi de curaj, dar şi de etalare a posibilităţilor economice pentru cei care ,,luau hora înainte”. Se iscau uneori adevărate conflicte între tinerii satului cu privire la ,,luatul horei”. Mai erau şi situaţii când conflictele se terminau cu o adevărată păruială între grupuri de tineri. Erau şi acestea adevărate concursuri de putere, destoinicie, bărbăţie. Era o formă de a se face remarcaţi în faţa comunităţii. Cele mai multe dintre hore se jucau în şir, în cerc sau în spirală, doar câteva erau jocuri de doi. Cine-şi mai aminteşte de nenumăratele hore de pe la noi, precum Sârba, Danţul, Ardeleanca, Brâul, Restemul, Bordeiaşul şi altele? Cine îşi mai aminteşte de marii jucători ai diferitelor generaţii, care dădeau adevărate reprezentaţii de măiestrie coregrafică în faţa consătenilor lor. Remarcăm însă un fapt interesant: horele se jucau în sensul invers sensului acelor de ceasornic. Prin faptul că ele se jucau în cerc, aminteau de vremea când pe aceste locuri se oficia Cultul Soarelui, adică strămoşii noştri se închinau Soarelui, socotindu-l adevăratul Dumnezeu. Horele nu erau numai element de distracţie, ci şi element de cult. Pentru că ele se jucau în sensul opus sensului acelor de ceasornic, dovedeau dorinţa celor ce jucau, adică al celor ce oficiau cultul Soarelui, de a întoarce Timpul către origini, de a face bătrâneţea tinereţe şi tinereţea copilărie. Oamenii puteau spera şi aceasta! Hora se ,,încinta” tot mai mult, până devenea un vârtej ameţitor al tinereţii, al forţei, al bucuriei de a trăi. Jucătorii se desprindeau de la pământ pentru câteva clipe, parcă ar fi vrut să-şi ia zborul spre alte zări, spre alte locuri… Oameni în toată firea deveneau pentru câteva ceasuri adevăraţi copii prin bucuria pe care o trăiau cu adevărat.

Au fost vremuri când, în ciuda tuturor greutăţilor şi sărăciei, oamenii noştri au ştiut şi au avut puterea să se bucure de măreţia Sărbătorii! Of , of, of ! Mai avem noi, cei de azi, acea putere de a ne bucura? Din păcate nu! Trece Sărbătoarea Sfintelor Paşti ca oricare dintre zile. Mulţi nu se mai ostenesc să postească înainte de Paşti. Nu mai vorbim de ţesături şi cusături. Dacă ne înnoim vreunul vestimentaţia, mergem la magazin şi luăm ce ni se pare mai ieftin, fie că e chinezesc, turcesc, franţuzesc sau armenesc. Important e să ne acoperim cu ceva goliciunea. Ce să mai vorbesc de fete! Bluziţa de la grădiniţă e bună şi la 20 de ani. O pereche de nădragi rămaşi de pe la fraţi şi asta-i tot. Important e să rămână burta goală, iar buricul ca un detector de proşti. Unii nici nu se mai obosesc să meargă la biserică în noaptea de Paşti. Le e destul un film două, dacă se poate cât mai pornografice sau poliţiste, pentru ca somnul să-i cuprindă. Masa de Paşti pentru mulţi nu se deosebeşte decât foarte puţin de mesele celelalte de până atunci, fiindcă mâncărurile au fost aceleaşi. Cei mai mulţi uităm să mai mergem la mormintele celor dragi, să aprindem o lumânare, să le punem o floare şi să le şoptim şi lor: ,,Hristos a înviat!” , ca să le întărim şi lor speranţa că şi ei vor învia!

Ar fi atât de mare nevoie, ca să învăţăm să ne bucurăm de Sărbătoare, de cea mai mare Sărbătoare. Mai avem noi această putere, oare?

*

Cu îngăduinţa Dumneavoastră, vă voi cita câteva rânduri din marele eseist român, regretatul Octavian Paller, fiindcă ele ne privesc şi pe noi, pe fiecare: „Avem timp pentru toate:să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga, să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectam ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu. Avem timp pentru ambiţii şi boli, să învinovăţim destinul şi amănuntele, avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile, avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm, avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem, avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea, avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem. Avem timp pentru toate! Nu e timp doar pentru puţină tandreţe. Când să facem şi asta murim”.

*

În această perioadă am primit câteva donaţii mai importante, astfel: Doamna Glavan Dumitra din Malovăţ a mai adăugat 150 lei la contribuţia de cult, însumând 470 lei până acum; Doamna Papa Camelia de la Banca Comercială din Tr. Severin, Domnul Sfetcu Eugen din Bârda şi prietenul nostru, Părintele Pr. Picu Nicolae din Constanţa, vechi cititor al publicaţiilor parohiei noastre, au donat câte 50 lei. Le mulţumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

*

În această perioadă am văzut ceea ce nu credeam că va fi posibil. Domnul primar George Bazavan s-a ţinut şi de data aceasta de cuvânt şi a realizat instalaţia de iluminare exterioară a celor două biserici ale parohiei noastre pe timp de noapte. Opt proiectoare puternice fac ca biserica de la Bârda să fie văzută de la Severin, iar cea de la Malovăţ să fie ca o floare de lotus în mijlocul unei mări de întuneric. Lucrarea a costat 16.000 lei, adică, în bani vechi, 160 milioane lei. Este imens efortul pe care-l face acest om pentru bisericile celor două sate. Aş dori atât de mult să ştiu că în judeţul nostru mai este altul, care să facă ceea ce face Domnul George Bazavan pentru biserica şi pentru comuna pe care o conduce. Dumnezeu să-i răsplătească donatorului şi familiei sale!

*

Am fost la Floreşti, unde este o firmă specializată şi am comandat fântâna arteziană pentru biserica de la Malovăţ. Patronul firmei a fost de acord s-o facă cu suma de 2.000 lei, deşi preţul era dublu. Va fi gata până la sfârşitul lunii mai. Reamintim că lucrarea este suportată de către Domnul Ionaşcu Marian din Londra, care doreşte să ridice această fântână în memoria fratelui său geamăn, regretatul Cristian Ioanşcu.

*

Domnul primar George Bazavan s-a angajat să racordeze biserica la reţeaua de apă a comunei pe spesele dânsului. Avem nevoie de racordare pentru a pune în funcţiune fântâna arteziană, pe care o construim.

*

Lucrările la dispensarul comunal înaintează văzând cu ochii. Acum se pregăteşte covragul necesar pentru a se turna placa, respectiv tavanele. După această etapă a lucrării, celelalte vor merge mult mai repede, fiind de mai mică complexitate. Sperăm să-l vedem cât mai curând gata.

*

În această perioadă, parohia noastră a publicat câteva lucrări, după cum urmează: cartea de versuri a Doamnei Angela Ploscaru de la Brebina(MH) , Imperiul luminii, vol. II( 160 pag.). Dânsa şi-a cumpărat întreg tirajul.; o nouă tranşă din cartea Părintelui Dumitru Bălaşa, Marele atentat papal împotriva independenţei poporului daco-român; a reeditat broşurile Ghidul elevului creştin şi Evadarea din iad. ,,Scrisoarea pastorală”- 130 a fost publicată în revista ,,Iosif Vulcan” din Sydney(Australia), aşa cum ne-a încredinţat editorul ei, Domnul Ioan Miclău; cartea Bucate de post a fost prezentată în revista ,,Observatorul” din Toronto(Canada) din 8 apr. 2008. Precizăm, de asemenea, că ,,Scrisoarea pastorală” apare regulat pe internet, pe situl parohiei noastre(https://malovat.wordpress.com). Totodată, preotul Dvs. a mai publicat în această perioadă câteva articole: O veche şi frumoasă legendă, în ,,Epoca”, 13 apr. 2008, ediţie on-line ( http://revista-epoca.com); Cazul Costel Busuioc, în ,,Monitorul cultural”, III(2008), 15, ediţie on-line(http://www.monitor-cultural.com); Noe – nebunul pentru Dumnezeu, în ,,Monitorul cultural”, III(2008), 15, ediţie on-line(http://www.monitor-cultural.com); Să refacem căminul cultural – esenţa gândirii lui Spiru Haret, în ,,Monitorul cultural”, III(2008), 15, ediţie on-line(http://www.monitor-cultural.com); Sfintele moaşte…, în ,,Monitorul cultural”, III(2008), 15, ediţie on-line(http://www.monitor-cultural.com); Un mare cărturar ne-a părăsit: Pr. Ioan Ionescu, în ,,Monitorul cultural”, III(2008), 15, ediţie on-line(http://www.monitor-cultural.com.

*

În această perioadă am făcut o serie de plăţi mai mari astfel: 714 lei pentru pâinea donată în luna martie; 3.700 lei tipografiei pentru cărţile menţionate mai sus.

*

La 4 aprilie, preotul Dvs. a participat la cercul pedagogic cu profesorii de religie de liceu din judeţ. Cercul s-a ţinut la Liceul nr. 4 din Tr. Severin şi acolo s-a dezbătut tema Interdisciplinaritatea în predarea religiei.

*

La 3-4 apr., cântăreţul parohiei noastre, Stănciulescu Cristian, a participat la simpozionul organizat de Universitatea ,,1 Decembrie 1918” din Alba-Iulia pe tema Tinerii mileniului trei, cu comunicarea Chemarea ,,Vino după Mine!” în contextul lumii de azi .

*

A doua zi de Paşti va fi slujbă arhierească la catedrala din Tr. Severin oficiată de un sobor de ierarhi condus de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Teofan, cu prilejul plecării sale la Iaşi. Cine vrea, poate participa.

*

Până la 31 Martie, situaţia contribuţiei de cult în parohia noastră se prezintă astfel: în Bârda au achitat 90,96 %, iar în Malovăţ 89,39 %. Reamintim că în parohia noastră contribuţia de cult este la libera apreciere a credincioşilor, după principiul: fiecare dacă vrea şi cât poate. Serviciile sunt gratuite atât pentru cei ce plătesc, cât şi pentru cei care nu pot să plătească.

*

În această perioadă am oficiat slujba înmormântării astfel: la 3 aprilie pentru Luca Mihai(77 ani), iar la 10 aprilie pentru Rolea Alexandru(59 ani), ambii din Bârda. Dumnezeu să-i ierte!

*

Atenţie! Duminică, 11 Mai, la ora 11.30, în biserica de la Bârda, va avea loc licitaţia publică privind arendarea pe 2008 a cimitirului şi curţii bisericii din Bârda, a terenurilor din Govăra, Balta-Bucium şi Dealul Corbului, iar Duminică, 4 Mai, la ora 11.30, în biserica de la Malovăţ, a cimitirului şi curţii bisericii de la Malovăţ şi a terenului de la Ţigăreni. Sperăm ca măcar de data aceasta să se poată ţine licitaţiile.

*

Vă rog insistent pe toţi să binevoiţi să curăţaţi mormintele celor dragi ai Dumneavoastră. Vine Paştele şi e păcat ca cei de acolo să aştepte sub mărăcini şi indiferenţă. Poate vreunul din cei uitaţi de Dumneavoastră reuşeşte să obţină bilet de voie şi să vă treziţi cu el într-o noapte luându-vă la întrebări. Chiar credeţi că aţi avea răspunsuri la toate?!

*

În cursul lunii mai avem următorul program de slujbe: 3 Mai(Bârda-Malovăţ); 4 Mai(Malovăţ); 10 Mai(Malovăţ-Bârda); 11 Mai(Bârda); 17 Mai(Malovăţ-Bârda); 18 Mai(Malovăţ); 21 Mai(pomeniri dimineaţa la Bârda; slujbă la Malovăţ); 24 Mai(Malovăţ-Bârda); 25 Mai(Bârda); 31 Mai(Malovăţ-Bârda). A doua zi de Paşti la Bârda şi a treia zi de Paşti la Malovăţ, facem slobozirea paresimilor la vii; în Sâmbăta luminată facem slobozirea paresimilor pentru morţi la ambele biserici. În Sâmbăta luminată stabilim când facem curăţenia generală în biserici. În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la şcoală sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Vă urez, dragii mei, să petreceţi Sfintele Paşti cu sănătate şi belşug în casele Dumneavoastră, iar fericirea să poposească în sufletele Dumneavoastră şi ale tuturor celor ce vă sunt dragi de aproape şi de departe!

Hristos a înviat!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

%d blogeri au apreciat asta: