„Scrisoare Pastorală“ nr. 128

Dragii mei enoriaşi!  
(Continuare din numărul trecut). Mitropolitul Antonie Plămădeală citea mult şi din prisosul inimii şi minţii sale scotea cărţile acelea de referinţă în cultura românească. Bibliografiile folosite la alcătuirea fiecărei lucrări erau impresionante. Scotocea totul, până la cele mai neînsemnate ştiri, pentru a face lucrul său deplin. Făcea lucrare de apostolat în Biserică, în afara Bisericii şi în cultura românească, atâta cât îi permitea contextul politic şi cultural al vremii. Biblioteca sa era imensă şi cuprindea nenumărate cărţi,  cu care s-ar fi mândrit marile biblioteci publice ale ţării şi ale lumii. Cel ce va avea privilegiul să studieze  în biblioteca ierarhului aflată azi la ,,Academia” de la Sâmbăta, va descoperi comori nebănuite de spiritul unui muritor de rând.
Am îndrăznit şi i-am scris, eu, un amărât de popă dintr-un cătun mehedinţean. Nu mică mi-a fost   surpriza şi bucuria, când am primit  după câteva zile răspuns de la Vlădica Antonie. Mă trata ca pe un om matur, ca pe un om demn de atenţie, ca pe un interlocutor aproape egal. Lucrul acesta îmi dădea aripi.  S-a însăilat între mine şi Vlădica Antonie o corespondenţă, care avea să dureze câteva decenii şi  să însumeze nenumărate scrisori, pe care le păstrez şi astăzi cu sfinţenie şi, dacă va vrea Dumnezeu, într-o bună zi vor vedea lumina tiparului. În scrisorile lui nu era nimic din morga specifică unei corespondenţe oficiale. Ierarhul mi se descoperea ca om, cu intimităţile lui intelectuale, cu gândurile, speranţele şi proiectele sale. Ar fi interesant dacă aş contabiliza proiectele mari de care vorbea în acele scrisori privind viitoarele sale cărţi  şi  câte din ele s-au materializat în lucrări propriu-zise. Oricum, planurile de viitor pe care le nutrea depăşeau cu mult puterea şi viaţa unui om obişnuit. Erau proiecte pentru uriaşi, care s-ar fi putut întinde de-a lungul a mai multor vieţi.  Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit din lectura ,,Telegrafului român” din perioada cât Vlădica Antonie conducea eparhia Transilvaniei era faptul că se anunţau acolo concursuri pentru ocuparea posturilor de preot, de protopop, profesor etc. Era extraordinar pentru mine, cel de dincoace de munţi, care acum aflam pentru prima dată cum se propaga spiritul şagunian peste  veacuri. Transparenţa, competenţa şi competiţia erau câteva trăsături care slujeau intereselor majore ale Bisericii. Am discutat adesea cu preoţi din Transilvania şi niciodată nu am auzit de la vreunul că acolo s-ar fi  scos parohiile la mezat, că cineva ar fi dat ceva mitropolitului pentru a obţine un post mai căldicel, pentru a fi numit la o parohie mai bună. Spiritul de dreptate pătrunsese în conştiinţele din mediul bisericesc şi nimeni nu îndrăznea măcar să se joace cu astfel de lucruri. Se ştia că Vlădica Antonie nu glumeşte, ci este omul legalităţii şi al dreptăţii.
Nu pot să precizez exact anul când l-am întâlnit ,,faţă către faţă” pe Vlădica Antonie. Cred că eram undeva la Casa Studenţilor ,,Grigore Preoteasa” din Bucureşti. Ţinea dânsul o conferinţă studenţilor de la diferite facultăţi. Într-o pauză m-am dus la dânsul şi i-am spus cine sunt. A tresărit, s-a uitat lung la mine şi mi-a spus zâmbind cu confidenţialitate: ,,Să-ţi spun drept, te credeam mult mai în vârstă, undeva în pragul pensiei! Mă bucur însă că eşti aşa de tânăr şi că vei putea să faci încă multe  în viaţă!”
Corespondenţa dintre noi a mai continuat puţin după Revoluţie, apoi s-a întrerupt brusc. Am aflat târziu de boala ierarhului, care-l ţintuise la pat. Am crezut multă vreme,  că, pur şi simplu, nu mai vrea să corespondeze cu un popă atât de prăpădit dintr-un sat oarecare. Dumnezeu să mă ierte, că l-am judecat pe nedrept! L-am văzut târziu la televizor în scaun cu rotile şi am plâns, ca atunci când am pierdut pe unul dintre părinţii mei .
Detractorii şi oamenii fără conştiinţă românească  şi creştinească l-au împroşcat cu noroi, aşa cum au ştiut ei mai bine, cu o inventivitate diabolică. El nu s-a apărat. Prin ziare şi prin televiziune i-au dat palme, l-au scuipat şi i-au pus cunună de spini şi el le-a primit. Din când în când a şoptit ca  pentru sine şi pentru Dumnezeu: ,,Iartă-i , Doamne, că nu ştiu ce fac!”
Vlădica Antonie Plămădeală s-a dus dintre noi, lăsând un gol uriaş în urmă. Rămâne prezent prin spiritul lui, prin cărţile, articolele şi studiile răspândite cu largheţe peste tot, prin nenumăratele sale ctitorii, prin tot ceea ce a făcut  sau doar  a vrut să facă. El a reuşit să aducă cu sine din Basarabia lui iubită duhul omului aflat sub vremi, care luptă din greu să  supravieţuiască  şi să lase ceva în urma sa. El a reuşit să reînvie duhul  lui Şaguna şi al marilor ierarhi transilvăneni, care au făcut şi au scris istorie prin faptele şi prin gândirea lor. Despre Vlădica Antonie Plămădeală e greu să vorbeşti la trecut încă multă vreme de aici încolo. Despre el când vorbeşti, trebuie să vorbeşti despre viaţă, despre fapte, despre realizări, fiindcă el este cu adevărat omul faptei şi aşa va rămâne în Istoria Bisericii Ortodoxe Române şi a culturii româneşti.
*
Marele scriitor, filozof şi eseist, regretatul  Octavian Paler, a scris undeva o pagină extraordinară, în care şi-a imaginat că a luat un interviu lui… Dumnezeu. Desigur, în literatură orice e posibil, chiar dacă în viaţa reală nu. Pentru frumuseţea şi actualitatea ideilor de acolo, am considerat necesar ca să vă fac şi  Dumneavoastră cunoscută acea pagină. Nu veţi regreta dacă veţi citi-o:
,,- Ai vrea să-Mi iei un interviu, deci…, zise Dumnezeu.
-Dacă ai timp…, i-am răspuns.  Dumnezeu a zâmbit.
– Timpul Meu este eternitatea, veşnicia… Ce întrebări ai vrea să-Mi pui?
– Ce Te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească,  iar apoi tânjesc să fie copii; că îşi pierd  sănătatea pentru a face bani, iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul şi astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul. Că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
– Ca Părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă, pe  care ai dori să le înveţe copiii Tăi?
– Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi, ci că trebuie să se ierte şi pe ei înşişi, prin Taina Spovedaniei.
– Mulţumesc pentru timpul acordat…, am zis smerit. Ar mai fi ceva… Ce ai dori ca oamenii să ştie?   Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna şi îi aştept… pentru interviu!”
Orice comentariu e de prisos.  Cine are urechi de auzit, să audă!
*
Astă-vară patima vitezei a băgat în pământ pe un fiu al satului Malovăţ  aflat în floarea vieţii. A lăsat în urmă lacrimi şi durere; a lăsat o mamă ale cărei răni din suflet nu se vor mai vindeca niciodată;  a lăsat fraţi, care-i duc dorul şi-l tot aşteaptă… Şi, totuşi, sunt atâţia care n-au învăţat nimic din întâmplarea aceea de pomină. Dovadă că pe drumuri sunt alţi şi alţi tineri, care dau frâu liber cailor – putere ai maşinilor şi motocicletelor pe care le conduc, tineri care se cred deja campioni ai lumii la capitolul viteză. Rezultatele nu întârzie să apară. Zilele trecute un tânăr al satului Malovăţ, conducând o motocicletă, a fost implicat într-un grav accident de circulaţie, în care a murit un om nevinovat, pe care-l aşteptau cei doi copiii ai săi să le ducă pâine. Dea Dumnezeu ca ştiinţa şi priceperea medicilor să-l redea şi pe Nicolae Oproiu al nostru iarăşi familiei şi societăţii sănătos  şi poate va învăţa şi el ceea ce trebuie învăţat din asemenea păţanii. El şi alţi vitezomani!
    *
În cursul lunii februarie, am donat pâine credincioşilor veniţi la biserică, după cum urmează:  3 Febr.(Malovăţ): 200 pâini; 10 febr. (Bârda) : 70 pâini; 17 febr.(Malovăţ): 194 pâini; 24 febr. (Bârda): 113 pâini. Aşadar, în luna februarie s-au donat 577 pâini. Până la 29 februarie s-au donat credincioşilor din parohia noastră şi binefăcătorilor din afara ei  270 cărţi Bucate de post. Care nu aţi luat-o, grăbiţi-vă! Domnul Mihai Surugiu de la Reşiţa încă n-a trimis banii promişi.
    *           
Domnul colonel  Vasile Ploştinaru de la Caransebeş, fiu al satului Malovăţ, a trimis un ajutor de 100 lei; Manolea Victoria  şi  Bondoc Anton din  Malovăţ şi Luca Jana din Bârda s-au înscris în rândul fruntaşilor parohiei, achitând pentru contribuţia de cult câte 50 lei. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!
    *
Doamna Ing. Florica şi Domnul Ing. Octavian Cudalbu  din Baia-Mare(Maramureş), patronii firmei ,,Conselv” şi vechi cititori ai publicaţiilor parohiei noastre, au făcut un dar de zile mari Parohiei Malovăţ: o imprimantă cu laser şi un toner de rezervă, în valoare de aprox. 600 lei, pentru ca să putem mai uşor să tipărim ,,Scrisoarea pastorală” şi alte lucrări necesare activităţii noastre editoriale. Dumnezeu să le ajute după inima lor mare de români şi de creştini.
    *
Doamna Cleopatra Lorinţiu din Bucureşti, cunoscută personalitate a culturii şi artei româneşti, a hotărât să doneze biblioteca soţului său, regretatul scriitor Gheorghe Tomozei, unei biblioteci publice de oraş sau de sat, cu condiţia ca acea bibliotecă să poarte numele soţului său. A primit această ofertă extraordinară şi preotul Dvs. Am luat imediat legătura cu Domnul Primar George Bazavan. După ce-a aflat despre ce este vorba, primarul a explodat de bucurie: ,,-Să ne-o dea nouă!” a zis domnia-sa. ,,-Şi unde vrei să bagi cărţile acelea, primare?  În actualul local al bibliotecii comunale? În nici un caz nu vei putea!” i-am replicat. ,,- Dacă obţinem acel fond de carte pentru comuna noastră, voi face cea mai frumoasă bibliotecă din judeţ!” a zis primarul. Am luat legătura cu Domnul Dr. Artur Silvestri din Bucureşti,  care o cunoaşte bine pe Doamna Cleopatra Lorinţiu şi l-am rugat să încerce s-o convingă să aleagă Malovăţul ca destinaţie pentru cărţi. Încă n-am primit răspuns. Indiferent de răspuns însă, ideea de a construi o bibliotecă demnă de secolul XXI şi de o comună în care setea de cultură şi de lectură este atât de mare, merită reţinută, iar oamenii care voiesc s-o realizeze să fie sprijiniţi ca atare. Dacă la dispensar se obţine sănătatea trupului, la biserică şi la bibliotecă se obţine sănătatea sufletului. Şi chiar ar trebui să ne interesăm şi de sănătatea sufletului. Păi, nu?
    *
Cu ajutorul internetului am făcut publicitate cărţii Bucate de post. Am fost surprins de cererile cu care am fost asaltat din ţară şi din străinătate. Au fost cerute 30 exemplare la Torino(Italia), 30 la Madrid(Spania), 30 la Barcelona(Spania), 25 la Amsterdam(Olanda), 15 la Bruxelles(Belgia),  30 la Offenbach/Main(Germania) şi altele. Am regăsit cu acest prilej la Torino pe fostul coleg de facultate, Părintele Gheorghe Vasilescu, pe care nu l-am văzut de 30 de ani…!
    *
În această perioadă, parohia noastră a publicat cartea preotului şi a cântăreţului Dvs., Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2004), vol.II(706 pagini). Cartea continuă volumul I, în care erau prezentate bazele creştinismului(Sf. Scriptură), strădaniile Sfinţilor Părinţi şi teologi de a le înţelege şi aprofunda(Dogmatică, Morală şi Filozofie Creştină), cât şi mijloacele şi strategiile prin care creştinismul s-a putut răspândi în lume(Liturgică, Drept canonic, Omiletică, Catehetică, Pastorală, Pedagogie şi Muzică). Noul volum îşi propune să prezinte creştinismul în special şi religia în general ca fenomen istoric ce s-a dezvoltat de-a lungul  veacurilor în contextul unor realităţi culturale, sociale şi politice(Istoria Bisericii Universale, Ecumenismul, Bizantinologia, Patrologia, Etnografia şi Folclorul). Dacă va ajuta Dumnezeu, în curând va fi gata de tipar volumul al III-lea, care va prezenta dezvoltarea creştinismului în spaţiul românesc(Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Istoria României etc.). Cu câţiva ani mai înainte  parohia noastră a publicat prima ediţie a acestei cărţi, dar ea acoperea doar perioada 1874-1994. Ediţia a fost epuizată destul de rapid. Actuala ediţie extinde perioada cu încă zece ani: 1874-2004). Sperăm ca şi această ediţie să aibă o bună primire!
În afară de cartea menţionată, preotul Dvs. a mai publicat articolul Povestea cârnatului de vulpe, în ,,Ecoul”, 2007, febr. 23, ediţie on-line(http://revista-ecoul.com) şi a făcut o    prezentare cărţii Domnului I. Miclău, Scrieri în proză, vol.II, în ,, revista ,,Ecoul”, 2008, 23 febr., ediţie on-line (http://revistaepoca.wordpress.com).
    *
Domnul Ioan Miclău  din Sydney (Australia), cunoscut scriitor de limba română, ne-a trimis un film de scurt metraj pe internet. Filmul este realizat de regizorul  Ben Todică(de origine română)  şi prezintă casa, curtea, grădina  Domnului Ioan Miclău, dar mai ales Biblioteca publică  ,,Mihai Eminescu”, al cărui ctitor şi director este Domnul Ioan Miclău. Pe un raft al bibliotecii este un  şir de cărţi publicate şi dăruite de-a lungul anilor de parohia noastră. Nu e mult, dar e ceva!
    *
Domnul Dr. Artur Silvestri din Bucureşti, patronul celui mai mare site de presă on-line din România, a obţinut recunoaşterea din partea Ministerului Culturii şi Cultelor a încă vreo zece noi reviste, care urmează să apară. Printre acestea este şi „Revista Română de Etnoistorie”. A propus preotului Dvs. să se ocupe de această revistă. Propunerea e copleşitoare şi peste aşteptări. Revista are un proiect extraordinar, la care nu s-a gândit nimeni până acum. Domnul Dr. Artur Silvestri  îşi propune să publice în ea, pe lângă articole şi studii de profil, monografii săteşti, legende cu conţinut istoric. Revista era demult necesară. Cât priveşte colaborarea preotului, aceasta poate să se realizeze. Cât timp paşte vaca şi caprele, poate să lucreze pe calculator, iar prin cuplarea calculatorului la telefon să aibă acces la internet şi prin aceasta să intre în legătură cu toată lumea, inclusiv cu redacţia de la Bucureşti. Astăzi este posibil o asemenea performanţă: să saturi caprele şi să editezi o carte sau o revistă. Singurul regret în astfel de situaţii este acela că nu eşti mai tânăr cu vreo treizeci de ani!
    * 
La 27 februarie a venit  o echipă formată din reprezentanţii unei firme din Craiova, care au făcut măsurătorile necesare pentru a instala aparatura ce va ilumina cele două biserici ale parohiei noastre pe timp de noapte. Au făcut probe. Bisericile arată superb. Domnul Primar George Bazavan se angajează să suporte personal toată cheltuiala.
*
La 20 februarie a rulat la Malovăţ prima parte a filmului Iisus din Nazaret(regizor Zafirelli), iar la 21 la Bârda. A fost o prezenţă mulţumitoare, dar s-ar fi putut să fie mai mulţi spectatori.
    *
La 17 febr. preotul Dvs. a susţinut examen la Drept procesual penal, la Facultatea de Drept a Universităţii Spiru Haret  din Bucureşti, al cărei student este(anul II), încheind astfel primul semestru al acestui an.
    *
La 24 Febr. am oficiat slujba  înmormântării pentru Meilă F. Ioana(82 ani), la  26 Febr.  pentru Manolea Victoria(86 ani), ambele din Malovăţ, iar la 26 Febr. pentru Anghel N. Domnica (89 ani) din Bârda. Dumnezeu să le ierte!
    *
În cursul lunii martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart. (Malovăţ-Bârda; se face sfinţirea apei şi binecuvântarea seminţelor); 2 Mart. (Malovăţ); 6 Mart.(Malovăţ- film la ora 18); 8 Mart.(Malovăţ-Bârda); 9 Mart.(Bârda); 10 Mart.(Malovăţ, la ora 17); 11 Mart. (Bârda, ora 17 ); 12 Mart. (la Bârda, de dimineaţa spovedim şi grijim la biserică şi în sat; Malovăţ, ora 17); 13 Mart. (Malovăţ, de dimineaţă spovedim şi grijim la biserică şi în sat; Bârda, la ora 17. După slujbă film); 14 Mart.(Malovăţ, la ora 17); 15 Mart.(Malovăţ-Bârda, pomeniri paresimi); 16 Mart. (Malovăţ); 21 Mart(Malovăţ, film la ora 18);  22 Mart.(Bârda-Malovăţ, pomeniri paresimi); 23 Mart.( Bârda); 25 Mart.(pomeniri dimineaţa la Bârda, slujbă la Malovăţ); 29 Mart. (Malovăţ-Bârda, pomeniri paresimi); 30 Mart. (Malovăţ). În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la şcoală sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
    *
Sănătate, pace şi  bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA
Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: