„Scrisoare Pastorală“ nr. 127

>>>nr. anterior aici>>>
Dragii mei enoriaşi!
Abia se terminase ,,războiul icoanelor”, că a început altul! A fost destul astă-toamnă ca un profesoraş de pe la Buzău să se plângă că fiica sa din clasa a III-a se simte terorizată pentru faptul că în clasa în care învaţă se află o icoană. Imediat s-au găsit susţinători, care au provocat o adevărată furtună. Cum la orice lucru rău dracul găseşte destui susţinători, a găsit şi de data aceea. A fost nevoie de luări de poziţii oficiale din partea Patriarhiei Române, din partea unor instituţii de cultură, din partea presei şi din  partea unor numeroşi oameni de bine. Pe internet, spre exemplu, s-au adunat mii de mesaje venite din ţară şi din străinătate ale unor oameni de bună credinţă, care susţineau menţinerea icoanelor în şcoală. Ele se pot găsi grupate sub titlul ,,Războiul icoanelor”. Le-am copiat şi au ieşit…. 1200 pagini, format de coală ministerială. Până la urmă icoanele au rămas în şcoli!
A trecut acel ,,război” şi a început altul: războiul împotriva disciplinei  Religie. O serie de inimoşi din ministerul de resort au alcătuit un proiect de lege a învăţământului, în care se prevede că Religia este scoasă din învăţământul liceal. Felicitări, Domnule Ministru! Mult ai dat, dar ai reuşit să ieşi în evidenţă! Noroc că proiectul legii respective încă n-a fost votat în parlament, aşa că încă mai poate interveni opinia publică. În acest sens, Patriarhia Română a declanşat o campanie intitulată ,,Nici un liceu fără Dumnezeu!” A alcătuit chestionare pentru diferite categorii de vârstă, inclusiv pentru elevii de liceu. Am scos de pe internet acel chestionar  destinat elevilor, l-am multiplicat şi l-am împărţit celor aproape 350 elevi de la Colegiul Naţional Economic  „Th. Costescu” din Tr. Severin, la care predau Religia. Am fost profund impresionat de răspunsurile date la întrebările din chestionar. În unanimitate, elevii susţin menţinerea Religiei în liceu ca pe o normalitate, ca pe ceva intrat în firea lucrurilor. Una din întrebări se referea la motivele pe care le presupun elevii  că ar fi dus la scoaterea religiei din liceu. M-a amuzat răspunsul unora: simplu, direct, fără menajamente: ,,L-a deranjat pe dracu!” Dacă te gândeşti bine, ei au dreptate. Multe pagini trebuiau scrise, ca să spui pe departe ceea ce ei au spus în câteva cuvinte! Să sperăm că bunul simţ şi buna credinţă românească va învinge şi religia va rămâne ca materie de studiu în liceu.
Mă întreb dacă nu cumva şi acest proiect de lege face parte din nota de plată pe care o primeşte Biserica Ortodoxă Română pentru atitudinea pe care a avut-o după Revoluţie faţă de viaţa politică. Poate ar fi vremea ca Sfântul Sinod să-şi revadă poziţia  privind implicarea clerului în viaţa societăţii. Este ştiut că Sfântul Sinod a interzis preoţilor şi ierarhilor de a participa la alegerile locale şi centrale. Întotdeauna ierarhii au făcut parte din Divanul ţării, apoi au avut locuri de drept, alături de reprezentanţii Armatei în Parlamentul României. În perioada dintre cele două războaie mondiale patriarhul Miron Cristea a fost prim-ministru şi locţiitor de rege. Preoţii au participat la alegeri şi unii dintre ei au ajuns chiar parlamentari, dar foarte mulţi au fost consilieri în consiliile judeţene, orăşeneşti şi comunale. O revenire la  o astfel de situaţie  ar fi mai mult decât necesară azi. Este trist ca să dezbată problemele Bisericii nişte oameni care au fost ultima dată într-o biserică  atunci când i-a dus naşa să-i boteze; este trist când sectarii ajung parlamentari, acum chiar au ajuns europarlamentari, fără a mai vorbi de consiliile locale. Este adevărat că în astfel de demnităţi ierarhii şi preoţii vor fi mai expuşi la critici şi bârfe, dar  trebuie avut în vedere că există un adevărat război în lume între bine şi rău. E imposibil să participi la război fără să ţi se şifoneze hainele, fără să fii stropit de noroi sau de sânge, fără să fii rănit sau chiar ucis. E război, nu?
*
Cu ani în urmă, la o şedinţă cu preoţii, Vlădica Nestor Vornicescu  ne-a spus: ,,Părinţilor, peste ani veţi fi mândri că aţi fost contemporani cu câţiva mari ierarhi ai Bisericii noastre. Aş pune în capul listei pe Vlădica Antonie al Ardealului. Mai departe completaţi Dumneavoastră lista!”
Cuvintele acestea le-am reţinut în sufletul meu şi azi, de câte ori îmi amintesc cu durere că Părintele Nestor nu mai este printre noi  şi îi dau dreptate. Au fost câţiva ierarhi ai Bisericii  noastre, cum nu se ştie când va mai avea această instituţie!  Despre Înaltul Nestor am mai vorbit, dar niciodată de ajuns,  despre Vlădica Antonie Plămădeală niciodată şi nu ştiu de ce!
Am avut o reţinere ca să scriu despre marele ierarh transilvan. Era  imensă personalitatea lui şi am socotit întotdeauna că i-aş profana memoria, dacă aş îndrăzni să-i creionez chipul în câteva cuvinte. Poate nu l-am cunoscut eu suficient de bine sau poate am fost întotdeauna unul dintre cei mai mari admiratori ai săi.
Eram în facultate şi Vlădica Antonie era pe atunci fie episcop-vicar patriarhal, fie episcop de Buzău. Indiferent ce funcţie administrativă avea, el  se impunea tuturor ca un mare cărturar. Una după alta, cărţile sale ieşeau de la tipar, care mai de care mai atrăgătoare, mai incitantă, mai  plină de învăţătură. Le căutam, le cumpăram dacă le găseam şi le citeam cu nesaţ. Îmi reproşez şi azi că n-am apucat să-i găsesc şi să-i citesc volumul Trei ceasuri în iad, despre care am auzit multe, ceea ce mi-a mărit curiozitatea şi dorinţa de a-l avea cândva în mână. Călătorea enorm de mult, poate mai mult decât un ministru de externe. Vedeam revistele noastre teologice. Nu era număr al lor, în care să nu fie relatată prezenţa ierarhului Antonie Plămădeală la câte una sau mai multe reuniuni internaţionale de interes teologic, ecumenic, social, interreligios şi interconfesional. Ca secretar al Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva,  Vlădica strecura în sufletele noastre, ale studenţilor , o rază de bucurie şi de mândrie firească, de români şi de creştini ortodocşi. Un ierarh ortodox român ocupa o  funcţie atât de importantă într-un for internaţional atât de  înalt al lumii de atunci, ceea ce  nu era puţin lucru. Vlădica Antonie venea adesea la Institutul Teologic din Bucureşti cu prilejul vizitelor unor delegaţii sau personalităţi străine şi întotdeauna se remarca prin vastele sale cunoştinţe teologice, prin engleza ireproşabilă pe care o vorbea, prin robusteţea personalităţii sale. Privindu-l şi ascultându-l, te simţeai mândru că eşti român şi că eşti creştin, că faci parte dintr-o Biserică reprezentată de un asemenea ierarh.
Îmi amintesc că într-o zi a venit la noi la facultate un episcop indian însoţit de vlădica Antonie. Ierarhul străin trebuia să ne ţină nouă, studenţilor şi profesorilor de la facultate, un discurs pe teme teologice. Translator era  cel mai bun interpret al patriarhiei, fost student la Oxford, cunoscător aproape perfect al limbii engleze. Întotdeauna traducerile  făcute de acel translator erau de o cursivitate şi rapiditate impresionantă. Totuşi, de data aceea, translatorul se poticnea una-două. Ceva nu era în regulă. Ori el nu se simţea bine, ori cele ce debita ierarhul indian erau intraductibile. La un moment dat, Vlădica Antonie şi-a pierdut răbdarea, a întrerupt oratorul şi translatorul şi  ne-a spus: ,, Îmi pare rău că trebuie să precizez, dar e vorba de o teologie de seminar şi o engleză de Ferentari. Vă cer îngăduinţa să vă spun eu cam ce ar vrea să spună musafirul nostru!” A început vlădica Antonie să ne vorbească aşa cum numai el ştia, iar ierarhul indian se uita la el cu jind, neştiind de unde o scoate atâtea şi atâtea cuvinte, ca să-i traducă amărâtele lui cunoştinţe.
Am trimis ca preot mai multe articole la ,,Telegraful român” de la Sibiu şi mare mi-a fost bucuria când le-am văzut publicate acolo. I-am trimis mitropolitului Antonie câte o carte a mea, care îmi apărea din când în când la câte o editură de stat şi am rămas profund impresionat,  când am văzut că fiecare era prezentată în ,,Telegraful român” la rubrica ,,Semnalăm… semnalăm”. Erau cuvinte de apreciere şi încurajare, erau cuvinte care denotau însă că autorul lor parcursese, chiar şi numai în mare grabă volumul respectiv. El nu lăsa cuvântul să-i iese din gură, ori să se aştearnă pe hârtie, până nu-l cântărea bine cu mintea sa uriaşă, până nu citea apoi pe rânduri şi printre rânduri fiecare propoziţie, fiecare frază. Avea un adevărat cult pentru carte şi pentru cuvântul scris şi tocmai de aceea prezenta fiecare carte primită la reşedinţă de la autori sau editori ca pe un dar pe care i-l trimiteau prietenii şi însăşi Veşnicia. Cuvintele rostite de mitropolitul Antonie Plămădeală despre o carte erau ca o pecete pusă pe un document şi puteau ţine loc de pisanie, dacă acea carte ar fi fost un templu al gândirii şi culturii lumii. Aceasta, fiindcă în puţinele cuvinte pe care le rostea despre lucrarea respectivă, ierarhul transilvan surprindea esenţialul, aşa încât, dacă ai fi făcut ulterior recenzie la acea carte nu ai fi avut altceva de scris decât să amplifici fiecare frază  rostită de mitropolit, căci altceva nou nu-ţi mai rămânea să scoţi în evidenţă (continuare în numărul viitor).
*
În această perioadă am primit câteva donaţii, astfel:Domnul Căprioru Florin(Italia) : 370 lei; Doamna Stan Camelia(Viena), fiica regretatei Zorliu Ilinca din Bârda: 60 lei; Doamna Crăciunescu Valeria şi Domnul Mândrilă Radu (Câmpulung-Moldovenesc-SV) şi Domnişoara  Bazavan Simona din Timişoara câte 50 lei. Dumnezeu să le răsplătească!
*
Parohia noastră a reuşit să publice  volumul Bucate de post(422 pagini). Îl va primi fiecare familie din parohie şi fiecare binefăcător al parohiei noastre din afara ei, gratuit. Cei din parohie au obligaţia să vină la biserică să ridice cartea şi să semneze pentru ea. Socotim că este încă o realizare în cadrul programului ce ni l-am propus în urmă cu mai mulţi ani, program intitulat  Hrană pentru trup şi suflet. Din păcate, până în prezent Domnul Mihai Surugiu de la Reşiţa încă nu a achitat nimic din suma promisă pentru subvenţionarea acestei cărţi. Mai aşteptăm!
*
Am publicat, de asemenea, o nouă carte a Doamnei  Ing. Melania Caragioiu  din Toronto(Canada), intitulată Doi pisoi cu ochi de stele(32 pag.). Este o carte de versuri pentru copii. Autoarea şi-a cumpărat întreg tirajul.
*
În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să publice mai multe articole: Miracole şi profeţii, în ,,Analize şi fapte”, 2008, 6 febr., ediţie on-line((http://analize-si-fapte.com/); Şirul morţilor suspecte…, în ,,Analize şi fapte”, 2008, 6 febr., ediţie on-line((http://analize-si-fapte.com/); Asasinarea morală a unui ierarh, în ,,Neamul românesc”, 2008, 6 febr., ediţie on-line (http//neamulromanesc. wordpress.com);recenzie la I. Miclău, Scrieri în proză, vol.II, în ,,Spirit românesc”, revista românilor din Australia, Sydney, 2008, febr. 2, pag. 1,  ediţie on-line( http://www.spiritofromania.com/ ); prezentarea cărţii Bucate de post, în ,, revista ,,Epoca”, 2008, 12 febr., ediţie on-line (http://revistaepoca.wordpress.com); recenzie la D. Bălaşa, Marele atentat al Apusului împotriva poporului daco-român, în  ,,Neamul românesc”, 2008, 12 febr. , ediţie on-line (http://neamul-romanesc.com); şi în ,,Analize şi fapte”, 2008, febr. 12, ediţie on-line (http://analize-si-fapte.com/).
*
La  14 Ian. preotul Dvs. a dat un interviu la  Radio ,,Lumina” din Tr. Severin cu privire la scoaterea religiei din şcoală.
*
La 3 Febr. preotul Dvs. a susţinut la Facultatea de Drept a Universităţii ,,Spiru Haret” examen la Drept penal, iar la 10 febr. examen la Dreptul bunurilor pentru anul II.
*

Impresionant gestul unui vechi cititor al publicaţiilor noastre, Domnul Florin Szabo din Amsterdam(Olanda). Dânsul a făcut o comandă parohiei noastre de vreo 70 cărţi diverse. Pe acestea ne-a cerut să le trimitem în satul Domniei Sale din Maramureş, pentru a fi împărţite gratuit foştilor săi consăteni. În felul acesta, dânsul speră că-i va ajuta pe aceşti foşti consăteni să-şi păstreze credinţa ortodoxă şi să nu treacă la secte. De asemenea, Părintele Ioan Dură, protopopul de Bruxelles, ne-a solicitat 10 exemplare din cartea Bucate de post, ca să le doneze credincioşilor şi preoţilor săi. Dumnezeu să le ajute acestor mari români!
*
Doamna Învăţătoare Maria Popescu din Berlin(Germania) a comandat două exemplare din cartea Bucate de post, publicată de parohia noastră. A găsit-o pe internet. Ceea ce ne-a impresionat a fost faptul  că dânsa susţinea sus şi tare că tatăl său este mehedinţean de la… Orăştie. Când şi-a dat seama de eroare şi-a cerut scuze. Plecase de 40 de ani din ţară!
*
În ziarul „Datina” din 5 febr., la pagina 3,  este lista premiilor oferite de acest cotidian pe anul 2007  unor cetăţeni ai judeţului nostru, care s-au remarcat într-un domeniu sau altul. Printre cei care primesc premii este şi preotul Dumneavoastră. Lui i se decernează  premiul ,,Mitropolitul de Bârda”. Mai sunt şi alte premii asemănătoare, precum „Piranda abandonată”, „În genunchi mă întorc la tine” şi alte glumiţe de felul acesta. Oricum, juriul are haz! La un concurs de umor ar avea şanse! Îi dorim succes!
*
Scriitorul australian de origine română, Domnul Ioan Miclău, citind regulat pe internet  ,,scrisorile” noastre, ne-a scris o epistolă, în care spune că este fericită comuna noastră că are parte de un primar ca cel de acum. Şi are dreptate!
*
Domnul primar George Bazavan ne-a asigurat că în curând va fi pusă la punct instalaţia de iluminare  exterioară pe timpul nopţii a bisericilor  noastre din Malovăţ şi Bârda. Nici nu îndrăznim să-i punem la îndoială afirmaţia! Atât ne-ar trebui!
*
Lucrările de aducţiune a apei în satele Bârda şi Bobaiţa s-au extins de la Colibaşi, unde sunt izvoarele, la Bobaiţa. Acolo e acum un adevărat şantier. În curând vine şi vremea  satului Bârda. Primarul a zis!
*
Când mergeţi în alte localităţi şi participaţi la diferite servicii religioase, e bine să faceţi cum este obiceiul locului aceluia. Nu încercaţi să impuneţi obiceiurile de la Dvs. din parohie, că nu veţi reuşi. Primesc multe scrisori de la preoţi din alte parohii, în care îmi cer să vă îndemn să le respectaţi obiceiurile. Asta am făcut întotdeauna.
*
O cunoştinţă din partea câmpului mi-a povestit că la înmormântarea mamei sale s-a întâmplat un incident. Bătrânele  participante s-au luat la ceartă, împărţindu-se în două cete. O grupă susţinea că pomenile şi parastasele se stabilesc socotindu-se ca punct de plecare ziua decesului. Altă grupă susţinea că se ia de bază ziua înmormântării. S-au tot contrazis, tensiunea s-a ridicat, iar tărăboiul a sfârşit printr-o păruială zdravănă. Mde! Săraca ţuica, cum plânge pe muica!   Nu e sfârşitul lumii dacă faceţi o pomană cu o zi sau două mai înainte sau mai în urmă. Pomana sau parastasul înseamnă rugăciune şi faptă bună(milostenie)  şi ele oricând sunt bine primite, dacă se fac cu sinceritate şi cu credinţă.
*
Am făcut o serie de plăţi astfel: 200 lei pentru instinctoare;  150 lei hârtie şi piese pentru imprimantă; 186 lei pentru pâinea donată în ianuarie;  9000 lei tipografiei, reprezentând costul  cărţilor(I. Miclău, Scrieri în proză, vol.II, Melania Caragioiu, Doi pisoi…, Al. Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei „Biserica Ortodoxă Română”(1874-2004), vol.II şi Bucate de post), cât şi  2800 lei protoieriei pentru lumânări.
*
În luna ianuarie am donat pâine credincioşilor veniţi la biserică şi unor bolnavi din sat astfel: 13 Ian.(Bârda): 60 pâini; 20 Ian.(Malovăţ): 146 pâini; 27 Ian.(Bârda): 60 pâini. Aşadar, în ianuarie s-au donat 266 pâini.
*
În „scrisoarea” precedentă s-a strecurat o greşeală. Domnul Ilie Motreanu a achitat 65 lei, ci nu 650 lei. Se mai strecoară câte o greşeală chiar şi la casele mari. Dacă vă veţi uita în calendarul editat de episcopia noastră, la 5 iunie veţi vedea că Înălţarea Domnului (Ispasul) este trecut cu cruce neagră şi cu litere negre. Dumneavoastră însă ştiţi că e sărbătoare împărătească şi trebuie respectată asemenea Paştelui.
*
E posibil să se scumpească lumânările. Puteţi să vă luaţi câte un pachet. Plata şi pe datorie până la Sf. Constantin. Primim înscrieri pentru făclii de Paşti: de 1 Kg(27 lei), de 0,50 Kg(13,50 lei) şi de 0,25 Kg. (6,75 lei). Primim pomelnice pentru Paresimi.
*
În luna martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart. (Malovăţ-Bârda; se face sfinţirea apei şi binecuvântarea seminţelor); 2 Mart. (Malovăţ); 6 Mart.(Malovăţ- film la ora 18); 8 Mart.(Malovăţ-Bârda); 9 Mart.(Bârda); 10 Mart.(Malovăţ, la ora 17); 11 Mart. (Bârda, ora 17 ); 12 Mart. (la Bârda, de dimineaţa spovedim şi grijim la biserică şi în sat; Malovăţ, ora 17); 13 Mart. (Malovăţ, de dimineaţă spovedim şi grijim la biserică şi în sat; Bârda, la ora 17. După slujbă film); 14 Mart.(Malovăţ, la ora 17); 15 Mart.(Malovăţ-Bârda, pomeniri paresimi); 16 Mart. (Malovăţ); 22 Mart.(Bârda-Malovăţ, pomeniri paresimi); 23 Mart.( Bârda); 25 Mart.(pomeniri dimineaţa la Bârda, slujbă la Malovăţ); 29 Mart. (Malovăţ-Bârda, pomeniri paresimi); 30 Mart. (Malovăţ). În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la şcoală sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.
*
Sănătate, pace şi  bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: