„Scrisoare Pastorală“ nr. 126

Dragii mei enoriaşi!
După Revoluţie a intrat o molimă în lumea noastră românească greu de vindecat: jocurile de noroc. Am mai scris despre asta, dar degeaba. E ca atunci când prăşeşti pirul: nu apuci bine să termini locul şi când te uiţi la capătul celălalt, piru-i  verde şi frumos, parcă niciodată n-ar fi fost atins de sapă ori de necazuri. Am fost păcăliţi la Caritas, la FNI, la tot felul de excrocherii, dar nu ne-am învăţat minte. Mereu sunt cozi interminabile la jocurile de noroc. Lumea vrea să rişte, doar-doar o pica ceva! Nu s-au învăţat minte, că unii au pierdut tot ce strânseseră într-o viaţă, ori poate au mai dat şi ce agonisiseră două-trei generaţii de dinaintea lor. Este destul să se audă de un astfel de joc şi care mai de care se înghesuie şi  se vâră mai în faţă, nu cumva să-l treacă rândul. În ultimii ani se face mare vâlvă cu loteria naţională. Se vântură nişte sume astronomice ca posibile câştiguri şi mulţi, foarte mulţi sunt înnebuniţi. Un vechi proverb românesc le-ar spune mult şi i-ar învăţa ce şi cum, dar cine mai are vreme de proverbe astăzi?  Acel proverb sună aşa: ,,Deşteptul învaţă din păţania altuia, prostul nici dintr-a lui!” Este o concluzie trasă în urma unei experienţe de viaţă multimilenare a neamului românesc. Voi întări acest proverb cu prezentarea unui caz, care ar trebui să dea de gândit multora. Dacă cei ce au această patimă vor folosi ceva din citirea acestor rânduri, înseamnă că nu e totul de prisos. Aşadar, vă voi prezenta azi cazul lui Tobiţă.
Toată lumea îl cunoaşte. Puţini îi ştiu adevăratul nume. E un om cu suflet bun. Nu face rău nimănui, nu supără pe nimeni. Munceşte cu ceasul pe unde poate şi îşi câştigă existenţa. Toţi râd însă de el, dar el nu se supără. Are o filozofie de viaţă, o logică a lui. Nu discută cu oricine. Trebuie să-i câştigi mai întâi încrederea, ca să ţi se destăinuiască. Nu este luxos, ba dimpotrivă. Nu urcă în maşini decât dacă îl pofteşte vreun şofer. Toţi ştiu că nu are bani să plătească. Merge până în oraş şi înapoi, cale de zeci de kilometri, pe jos. Merge cu ochii în pământ, rumegându-şi gândurile şi nici nu observă când trece timpul şi ajunge la destinaţie. Tobiţă are o patimă grea: jocurile de noroc. Este singura. Nu orice jocuri de noroc, ci doar pronosportul. Nu ştiu de unde s-a lipit de el, dar cred că nu se mai vindecă. Acestei patimi îi jertfeşte timpul, banii, munca şi tinereţea. Am spus că munceşte cu ora. Nu se poate lega că munceşte toată ziua, decât în zilele când se întâmplă să nu fie vreun meci pe undeva. Dacă este meci, poţi să-i plăteşti oricât, nu -1 poţi reţine. Trebuie să urmărească meciul la radio sau, dacă -1 primeşte cineva, la televizor. El nu e simplu spectator. Îşi ia notiţe, face însemnări despre cutare sau cutare fotbalist. Are cunoştinţe vaste în domeniu. Ştie tot ce se poate şti despre fiecare fotbalist din tară şi despre mulţi din străinătate. Noaptea ascultă ştirile despre rezultatele meciurilor. El când completează biletele de loterie nu pune cifrele întâmplător, ci în urma unei îndelungate chibzuinţe. Cunoaşte echipele din ţară şi străinătate şi face aprecieri pertinente. Tot ce câştigă din munca mâinilor lui dă pe bilete de Pronosport. Trăieşte din bruma de pensie a mamei sale. Este mereu grăbit. Nu este uşor să ai un “bagaj de cunoştinţe fotbalistice” atât de vast şi să stai la taclale pe marginea şanţului. Spune că dacă meciurile ar fi cinstite, el ar câştiga sume imense, dar, din păcate, corupţia e în floare şi meciurile sunt vândute. Are caiete cu însemnări, fişe pentru fiecare echipă şi fotbalist. Nu-1 interesează numai fotbalul românesc, ci şi cel străin. N-are cu cine discuta în sat, fiindcă nimeni nu este atât de informat ca Tobiţă în materie de fotbal. Mulţi dintre săteni râd de el. I-au făcut şi o poezie, care -1 amuză foarte mult: “Sărăcia-n fund mă-mpunge, / Eu tot fug şi ea m-ajunge!” Tobiţă a câştigat sume foarte mici de-a lungul anilor, când şi când. O singură dată, în urmă cu vreo doi ani, a câştigat patru milioane. Atunci a cumpărat o basma pentru maică-sa, şi-a plătit datoriile la cooperativă, iar de restul a luat băutură şi a dat celor de la cârciumă să bea pe săturate. Erau tocmai cei ce râdeau mai tare de el. Atunci s-a simţit şi el fericit. S-a răzbunat pe ei. Le-a dovedit că sunt mici la suflet, ce mai, sunt nişte milogi!
Tobiţă speră cu ardoare – şi pentru asta se roagă şi la Dumnezeu – , să câştige într-o zi lozul cel mare, cel de câteva miliarde. Este convins că-l va câştiga, fie şi peste cincizeci de ani. L-am întrebat ce ar vrea să facă cu atâţia bani. Mi-a răspuns, ca unul care avea planurile bine puse la punct: „- Vreau să-mi fac o casă frumoasă cu tot ce trebuie în ea. Pe urmă vreau să mă însor cu cea mai frumoasă fată. Pe urmă cumpăr o maşină, iar restul îl împart la toată lumea din sat. Mai mult o să dau duşmanilor mei, celor ce râd de mine. Vreau să vadă şi ei că sunt bun, nu sunt  rău ca ei. Ştiţi dumneavoastră cum zice în carte, că, „cea mai mare răzbunare este  când duşmanul tău e silit a recunoaşte că eşti bun, iar dânsu – i rău!”. Şi Tobiţă a
plecat cu un zâmbet încrezător pe buze.
Orice i-ai spune lui Tobiţă ca să – 1 convingi că pierde vremea şi i se scurge viaţa degeaba, nu reuşeşti să-i schimbi felul de viaţă sau apucăturile. Ştie pe-a lui şi nu vrea sfatul nimănui. Este nefericit că n-a câştigat ieri sau astăzi, dar are o fericire mare, supremă, la gândul că mâine va nimeri lozul cel mare… Ehei, ce-o să fie atunci! Şi hainele-i sunt peticite şi ciubotele scofâlcite! Oricine îl cunoaşte, îşi exprimă teama că într-o bună zi, după ce mama lui Tobiţă se va duce la cei duşi, iar pensia ei va înceta să-i mai asigure existenţa pronosportistului, se va duce şi el pe apa sâmbetei, ca unul care, prea  ocupat de posibilele câştiguri, a pierdut tocmai ceea ce avea mai scump: propria sa viaţă! Dacă ar trebui să arăt pe cineva care să fie reprezentativ pentru jucătorul la jocurile de noroc, indiferent care ar fi ele, pe bietul Tobiţă l-aş arăta. El e produsul unei pasiuni aparent nevinovate, care a devenit patimă şi care-l devoră cu lăcomie până la ultima picătură de vlagă. Acesta e păcatul, aceasta e patima sau viciul! Of! Cine are urechi de auzit să audă!
*
Un hoţ a furat haina unui oarecare. Păgubaşul a observat după o vreme, a căutat şi a găsit haina la cel ce i-o furase. Hoţul a dat din colţ în colţ, apoi i-a spus: ,,-Ţi-o dau, dacă-mi dovedeşti că este a ta!” S-a dus omul şi a venit cu mai mulţi martori, care au recunoscut haina. Hoţul a zis: „ –Nu e destul să probezi doar cu martori! Trebuie să-mi  aduci bonul cu care ai cumpărat haina de la magazin!” Grea problemă! S-a făcut omul luntre şi punte şi a găsit bonul. Când credea că-şi va obţine haina, hoţul l-a întrebat: ,,- Dar poţi să dovedeşti cum ai dobândit banii cu care ai cumpărat-o?” Îmi aduc aminte de această istorioară de câte ori trec prin plantaţia fostei ferme de la Bârda. Statul a smuls proprietarilor adevăraţi, printre care şi biserica, pământul şi l-a folosit mai bine de 50 de ani. Ne amintim cum şedeau şirurile de TIR-uri din toată Europa, ca să fie umplute cu mere, cu prune etc. După revoluţie, ne aşteptam ca să fie restituit pământul foştilor proprietari. N-a fost aşa. Fostul primar a împărţit, spre exemplu, plantaţia din zona Bobaiţei rudelor şi prietenilor săi. Actualul primar a  cerut foştilor proprietarii să depună cereri de retrocedare însoţite de declaraţiile a cel puţin doi martori. Când oamenii au depus aceste documente, primăria le-a pretins alte acte justificative. Este greu de adus asemenea acte, fiindcă pământurile respective au fost din moşi-strămoşi. Nimeni nu le-a contestat vreodată. Şi uite aşa, de 18 ani, cel mai bun pământ din hotarul comunei a devenit izlaz comunal. Chiar nu se poate face nimic, Domnule Primar? Mai trebuie multe bonuri şi chitanţe?
*
În această perioadă, Părintele Grigore Maerean de la Sf. Mânăstire Lainici(GJ), căruia parohia noastră i-a publicat şase cărţi până acum,  a donat Parohiei Malovăţ 300 lei, iar Domnul Motreanu Ilie din Bârda s-a înscris în rândul fruntaşilor, achitând drept contribuţie de cult suma de 650 lei. Dumnezeu să le ajute!
*
Am reuşit să publicăm o nouă carte  a scriitorului  australian de origine română,  Domnul Ioan Miclău, Scrieri în proză, vol.II. Cartea are 246 pagini şi cuprinde articole, bucăţi literare, dar şi aprecieri ale autorului privind activitatea culturală a parohiei noastre. De câţiva ani, Domnul Ion Miclău ne-a obişnuit cu o activitate publicistică deosebit de febrilă şi de prolifică. Adună articole, bucăţi literare, poezii, piese de teatru, reportaje, recenzii şi tot ceea ce mintea şi condeiul i-au produs de-a lungul vieţii şi pe care le-a risipit cu generozitate în multe publicaţii. Adaugă la acestea altele noi, inedite,  şi le depozitează între coperţile cărţilor, ce se tot înmulţesc de la un an la altul. Indiferent de genul literar pe care-l abordează, Ioan Miclău obişnuieşte să-şi amestece în fiecare picătură de cerneală  o rază din sufletul său mare de român. Astfel, scrisul său capătă viaţă, capătă putere pentru a străbate în timp şi spaţiu. Citindu-l, îl cunoaştem şi-l înţelegem! Îi urăm succes pe mai departe şi-l aşteptăm cu noi realizări, care, de fapt, nu sunt altceva decât daruri pe care le face culturii române şi celei australiene.
*
În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să publice câteva articole, deşi programul a fost destul de încărcat: Din Jurnalul unui popă de ţară, în ,,Analize şi fapte”, 2008, nr. 3, 15 ian., ediţie on-line (http://analize-si-fapte.com/) ; Multe-am tras şi nu m-am ras…! în ,,Epoca”, ediţie on-line, 15 ian. 2008 (http://revistaepoca.wordpress.com); Daruri de suflet, în ,,Epoca”, ediţie on-line, 15 ian. 2008( http://revistaepoca.wordpress.com); Postul de poliţie de la Malovăţ, în  ,,Datina”, 2008, 4591, 15  ian., p.10;  Copilul în concepţia poporului român,  în ,,Luminătorul”, Chişinău, ediţie on-line, 2007, dec. (http://luminatorul.wordpress.com/); La ceas aniversar: Părintele Petru Buburuz, în ,,Luminătorul”, Chişinău, ediţie on-line, 2007, dec.           (http://luminatorul.wordpress.com/);  Căminul cultural din Malovăţ, un vis devenit realitate, în ,,Datina”, Tr. Severin, XVII(2008), nr. 4592(16 ian.), p. 10; O întâmplare cu învăţătura ei, în ,,Epoca”, ediţie on-line, 22 ian. 2008( http://revistaepoca.wordpress.com); Cuvinte pentru enoriaşii mei, în ,,Epoca”, ediţie on-line, 22 ian. 2008(http://revistaepoca.wordpress.com);  Venerabilul scriitor Ioan Miclau a publicat o nouă carte, în ,,Universul cărţilor”, 2008, 22 ian., ediţie on-line (http://universul-cartilor.com); Poveţe şi învăţături,  în ,,Epoca”, ediţie on-line, 29 ian. 2008(http://revistaepoca.wordpress.com); Mitropolitul  Antonie Plămădeală, în ,,Datina”, Tr. Severin, XVII(2008), nr. 4601(29 ian.), p. 9;
*
În luna aprilie am donat pâine credincioşilor veniţi la biserică şi câtorva bolnavi din sat astfel: 13 Ian.(Bârda): 60 pâini; 20 Ian.(Malovăţ): 146 pâini; 27 Ian.(Bârda): 60 pâini. În total, în luna ianuarie s-au donat 266 pâini.
*
Am montat folie de fibră de sticlă la turla bisericii de la Malovăţ, în locul geamurilor. Această lucrare a făcut-o gratuit fiul Domnului Colonel Nicolae Manolea cu doi colegi ai săi de la Jandarmeria din Tr. Severin. Le mulţumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească!
*
La 12 ianuarie, preotul Dvs. a susţinut examen la Facultatea de Drept a Universităţii Spiru Haret la disciplina Obligaţii şi contracte; la 19 ian. la Drept Administrativ; la 26  ian. la Drept financiar, fiind student în anul II. Se vede că n-a învăţat nimic din păţaniile de anul trecut! Aşa-i trebuie!
*
La 22 ianuarie, preotul Dvs. a participat la emisiunea Bazele credinţei la Televizunea RDS  din Tr. Severin, între orele 20-21.30. Postul respectiv poate fi recepţionat doar în Tr. Severin.
*
Domnul colonel Vasile Ploştinaru de la Inspectoratul de Poliţie Caraş-Severin, fiu al satului Malovăţ, ne-a comunicat că a găsit pe internet, pe sit-ul Ministerului Administraţiei şi Internelor, filmul cu sfinţirea Postului de Poliţie de la Malovăţ.
*
Domnul primar George Bazavan a vrut să doneze 2000 lei parohiei noastre, cu condiţia ca banii respectivi să-i folosim pentru a realiza un sistem de iluminare exterioară a bisericii pe timpul nopţii. Nu i-am primit banii, ci  l-am rugat să realizeze dânsul sistemul respectiv, fiind mult mai priceput în astfel de probleme decât preotul. Ne-a asigurat că în timpul cel mai scurt posibil va face ca în timpul nopţii biserica noastră să se vadă din toate împrejurimile ca o floare de lotus în mijlocul satului.  Suntem siguri că se va ţine de cuvânt.
*
Domnul primar George Bazavan ne-a asigurat că în prima parte a acestui an va realiza câte un kilometru de asfalt în fiecare sat al comunei, chiar şi la Colibaşi, deşi locuitorii satului respectiv nu l-au votat. Vrea să le arate şi acelora că el este primar al tuturor locuitorilor comunei, nu numai al celor ce l-au votat. La Bârda va ajunge asfaltul până la troiţa eroilor. În prim plan lucrările de asfaltare vor lega Malovăţul de Negreşti. În acelaşi timp, primăria de la Husnicioara va veni şi ea cu un tronson de asfalt, care va face legătura între Prunişori şi Negreşti, aşa încât e posibil ca anul acesta să apară un nou drum turistic pe harta judeţului: Malovăţ – Prunişori. Preotul i-a spus primarului că ar fi prea frumos ca să fie adevărat, replică la care primarul s-a supărat foc şi i-a pus în vedere preotului să nu se mai îndoiască niciodată de spusele sale! Mde! Cam ambiţios primarul! Dumnezeu să-i ajute să se ţină, într-adevăr, de cuvânt şi să le ducă la bun sfârşit pe toate, aşa cum şi-a propus!
*
În noaptea de 30/31 decembrie, la stingerea incendiului de la casa Domnicăi Luca din Bârda, despre care am făcut vorbire în scrisorile noastre precedente, au participat următorii enoriaşi din Bârda: Mema Valeria(a dat alarma), Mema Pavel, Butoi Ion, Butoi Marius, Butoi Romică, Stănciulescu Sebastian, Gheran Doru, Luca Emil şi  Fulga Petre. Preotul a alergat cu două instinctoare, dar acestea n-au funcţionat. Când au venit pompierii focul era deja stins. Dacă n-ar fi fost grupul acela de săteni, pompierii ar fi numărat doar tăciunii şi ar fi cântărit cenuşa, care ar mai fi rămas din casă. Aşa, de bine de rău, familia respectivă are unde să se adăpostească. Dumnezeu să le ajute celor ce-au dat ajutor!
*
Din cauza nămetelui mare, vitele, respectiv caprele n-au mai putut ieşi la pădure, la mugur. Mihăilescu Ana, la cei aproape 90 de ani ai săi, nu a mai avut resurse să-şi întreţină cele  20 de capre. Au ajutat-o cât au putut vecinii, dar n-au avut nici ei prea mult. Am căutat un porşor de fân de vânzare în sat, dar a fost imposibil să găsesc. Am făcut apel la primar. El tocmai cumpărase fân din Bobaiţa şi i-a trimis şi Anei Mihăilescu o căruţă. Dumnezeu să-i ajute!
*
În această perioadă am achitat 15oo lei protoieriei drept subvenţii pe 2008.
*
De la 1 ianuarie cântăreţul parohiei noastre a obţinut salarizare de la bugetul de stat. La această realizare a contribuit mult Prea Sfinţitul Episcop Nicodim. Îi mulţumim!
*
La 19 Ianuarie am oficiat botezul lui Ioniţă Mădălin-Cristian, fiul D-nei Ioniţă Liliana din Malovăţ. Să trăiască! La 17 Ianuarie am oficiat înmormântarea pentru Iordaconiu Ana(88 ani) din Bârda; la 26 Ianuarie pentru Bondoc V. Maria(84 ani) din Malovăţ, iar la 29 Ianuarie pentru Sava Ecaterina(88 ani) din  Bârda. Dumnezeu să le ierte!
*
În luna februarie avem următorul program de slujbe: 2 Febr. (pomeniri  dimineaţa în Bârda, slujbă la Malovăţ); 3 Febr. (Malovăţ); 9 Febr. (Malovăţ-Bârda); 10 Febr. (Bârda); 13 februarie(ora 17), film la Bârda(Iisus din Nazaret, I); 16 Febr. (Malovăţ-Bârda); 17 Febr.(Malovăţ); 20 Febr.(ora 17), film la Malovăţ(Iisus din Nazaret, I); 23 Febr.(Malovăţ-Bârda); 24 Febr.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, la şcoală, acasă sau la telefon : 0724. 99. 80. 86 sau 0788.06.23.67. Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail, precum: stanciulescubarda@gmail.com .
*
Atenţie! De la 1 Februarie vom începe să distribuim cartea Bucate de post celor care vor veni la biserică, conform programului de mai sus. Este singura condiţie ce li se cere.
*
Dacă cineva are nevoie de sămânţă de lucernă (15 lei/kg), să ia legătura cu preotul.
*
Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu – Bârda 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: