„Scrisoare pastorală“ nr. 170

Dragii mei enoriaşi!

Cântăreţii bisericeşti pe cale de dispariţie(I). O categorie de personal bisericesc foarte importantă e pe cale de dispariţie. Este vorba de cântăreţii bisericeşti. Preotul şi cântăreţul bisericesc au fost  socotiţi adesea drept plămânul drept şi plămânul stâng al unei parohii. Şi pe bună dreptate. O slujbă fără cântăreţ bisericesc e ca o nuntă fără lăutari. Preotul singur nu poate să împlinească şi obligaţiile ce le are în timpul slujbei(Sf. Liturghie, spre exemplu)  în altar, dar în acelaşi timp să le facă şi pe ale cântăreţului de la strană. Sunt lucruri care se suprapun, trebuie făcute în acelaşi timp. În al doilea rând, muzica bisericească este o artă, care înalţă sufletul până la Dumnezeu. Asta în situaţia în care cântarea  executată de către cântăreţ este făcută conform tuturor regulilor cântării, iar cântăreţul are voce şi ureche muzicală corespunzătoare. În caz contrar, muzica devine zgomot, iar schelălăielile zgârâie pe creier pe ascultători.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         În judeţul nostru a funcţionat prin anii 1948-1950 o şcoală de cântăreţi bisericeşti. Şi a scos câţiva oameni capabili, care au funcţionat aproape o jumătate de secol la multe strane din judeţul Mehedinţi. A urmat apoi o lungă perioadă, în care şcoala de cântăreţi bisericeşti a funcţionat în cadrul Seminarului Teologic de la Craiova şi pregătea cântăreţi pentru întreaga Mitropolie a Olteniei. Se făcea carte, se făcea muzică, ieşeau oameni pregătiţi, dar, cum şcoala de cântăreţi reprezenta primii doi ani ai seminarului, majoritatea absolvenţilor îşi continuau studiile în anii superiori, în vederea preoţiei. S-a adoptat apoi o soluţie, care n-a dat rezultate. Astfel, au fost îndrumaţi preoţii care nu aveau cântăreţi, să iniţieze cântarea omofonă în biserică, adică acea cântare a tuturor credincioşilor. Cântarea în comun este bună, dar nu toţi au voce şi ureche muzicală şi atunci cântarea se transformă într-un vacarm, într-o hărmălaie. Altă soluţie, care iarăşi a eşuat a fost a cântăreţilor asimilaţi. Existau pe la unele parohii oameni care erau apropiaţi de biserică şi participau la cântările şi citirile de la strană. Preoţii erau îndrumaţi să pregătească pe acei enoriaşi, să-i recomande apoi mitropoliei şi aceasta să organizeze periodic un fel de examene. Dacă acea persoană dovedea că ştie să cânte, ştie cât de cât rânduiala slujbelor, mai are câteva cunoştinţe privind învăţătura de credinţă şi chiar de ,,educaţie cetăţenească”, i se dădea o adeverinţă, în baza căreia parohia îl putea angaja cântăreţ bisericesc.

După 1990 s-a înfiinţat la Tr. Severin o şcoală de cântăreţi bisericeşti, care a funcţionat cu regim de SAM adică în cadrul şcolilor ,,de arte şi de meserii”. O vreme a funcţionat în cadrul Liceului Pedagogic ,,Şt. Odobleja”, apoi în cadrul  Liceului ,,Decebal”, iar în ultima vreme în cadrul Liceului ,,Domnul Tudor”. La SAM-uri mergeau, de regulă, elevii care nu reuşeau la concursul de admitere în liceu, sau nu aveau medii care să treacă de un anumit barem impus de un liceu. Altfel spus, acolo mergeau elevii cei mai slabi. Pentru a constitui o clasă viabilă, adică o clasă cu minimul 25 elevi, au fost recrutaţi elevi cu ghiotura de pretutindeni şi de peste tot. Rezultatul a fost dezastruos. Într-un an am fost delegat de Mitropolia Olteniei ca să fac parte din comisia de examinare a unei serii de absolvenţi ai acestei şcoli severinene. Din cei  24 sau 25 de absolvenţi, aş fi putut să fac slujbă cu 3 sau patru; restul nu aveau ce căuta la strană! Profesorii îşi făcuseră datoria, dar  se aplica regula cunoscută, potrivit căreia ,,din coadă de   câine atlas de mătase nu faci, oricât ai pieptăna-o!”

Se pune întrebarea firească, de ce nu este agreată o şcoală  de cântăreţi bisericeşti, de ce nu se duc copii capabili la această  şcoală. Răspunsul vine fără şovăire: pentru că profesia de cântăreţ bisericesc nu este motivată. Salariul este foarte mic şi nici pe acela parohiile nu-l pot asigura. Sunt unele parohii care au subvenţie de la stat pentru salariul cântăreţului, dar acea subvenţie este foarte mică. Separat de subvenţie se adaugă sporul de vechime, de studii, se adaugă impozitul şi asigurările sociale, adică al doilea salariu propriu-zis. Majoritatea parohiilor de ţară se confruntă cu lipsa cântăreţilor. Majoritatea parohiilor de ţară sunt falimentare sub aspect financiar. Există voinţă, nu există putinţă (Continuare în numărul viitor).

*

Sfântul Apostol Andrei – creştinatorul. Este îndeobşte cunoscut faptul că Sfântul Apostol Andrei ,,cel întâi chemat” la apostolie şi fratele Sfântului Apostol Petru este creştinatorul poporului daco-roman, respectiv al strămoşilor poporului român. Desigur, opera începută de el a fost continuată de ucenicii lui, de misionari veniţi din Orient şi din sudul Dunării, de  coloniştii, sclavii şi soldaţii  aduşi de împăraţii romani în nordul Dunării, ne negustori şi de ciobanii care făceau drumul între Carpaţi şi Balcani. Cu toate acestea, se ştiau foarte puţine despre perioada cât a propoveduit el în Sciţia Minor, adică în Dobrogea de azi. Iată că un cercetător grec a realizat o lucrare magistrală, de 1000 de pagini,  dedicată în întregime Sfântului Apostol Andrei. Un capitol însemnat din carte  se referă la apostolatul ce l-a făcut în Dobrogea şi în împrejurimi, aducând date foarte importante pentru cunoaşterea trecutului nostru creştin şi istoric. Am găsit pe internet o serie de informaţii despre cuprinsul cărţii respective şi tocmai de aceea vom spicui din ea mai multe aspecte de-a lungul câtorva numere din ,,Scrisoare pastorală”.

Este vorba, aşadar, de istoricul şi ziaristul grec George Alexandrou, autorul uneia  dintre cele mai vaste monografii dedicate Sfântului Apostol Andrei (pe care îl prăznuim pe 30 noiembrie), intitulată El a ridicat crucea pe gheaţă. Nu am avut cartea la dispoziţie, dar el a dat un amplu interviu jurnalului ortodox de credinţă şi cultură ,,Drumul Emausului” din America, în care ne dezvăluie multe lucruri uluitoare despre Sfântul Apostol Andrei. Dintre acestea spicuim:

Apostolul neamului nostru a avut un adevărat ,,cartier general” în Scythia Minor timp de 20 de ani! Din tradiţiile studiate de George Alexandrou, s-a conturat imaginea şi caracterul omului Andrei. Aşadar, apostolul care i-a creştinat pe străbunii noştri era un om simplu, smerit, dar ciudat. Tradiţiile din Kurdistan, Valaamo, Etiopia şi Persia îl descriu la fel. Avea obiceiul  de a fixa pietre mari sau cruci de fier pretutindeni. Căra un baston imens cu cruce. Era foarte modest şi nu umbla cu prea mulţi discipoli după el. Nu predica mulţimilor, ca Petru sau Pavel. Aduna puţină companie, precum un stareţ de mânăstire. Era în schimb un om cu simţul umorului. În acest sens, unele surse spun că, atunci când a văzut pentru prima oară saunele(probabil băile-n.n.) slavilor, la Novgorod, ar fi trimis scrisori prietenilor spunându-le: ,,Aceşti slavi sunt nişte oameni aşa ciudaţi: se autotorturează cu crengi de mesteacăn!”. Râdea când se gândea la acest lucru. A călătorit alături de crescătorii de reni din Laponia, cu hunii, a vorbit cu filozofii greci, cu comercianţii slavi, cunoştea birocraţi chinezi, a vizitat triburi primitive din nordul Pakistanului şi pe berberii din deşertul Sahara. A călătorit pe jos, cu bărci şi canoe, pe cai, pe cămile, reni sau elefanţi. Fiind foarte modest, nu a ieşit în evidenţă alături de triada Petru, Iacov şi Ioan, deşi a fost ,,cel dintâi chemat”. Credea că fiecare persoană pe care o întâlneşte este însuşi Hristos. Tradiţia coptă(egipteană-n.n.) spune că a fost persecutat de antropofagi, adică de triburi care mâncau carne de om. De altfel, el a mai fost persecutat în Kurdistan, la Sinopae în Pont, la Tesalonic, în Chalandritsa, lângă Patras. Din cartea apocrifă Faptele lui Andrei reiese că era un tip înalt, puţin aplecat de spate, cu sprâncene stufoase, care se întâlneau deasupra unui nas mare. Avea părul ondulat şi o barbă căruntă, care se separa în două spre capăt. Avea ochii, probabil, albaştri.

În urma cercetărilor sale, George Alexandrou a constatat că, din  uriaşul  teritoriul unde se presupune că ar fi ajuns Sfântul Andrei în cele patru călătorii misionare ale sale, lipseşte o ,,secvenţă” de 20 de ani, cuprinsă între întoarcerea lui la Marea Neagră din Valaamo (Finlanda) până la plecarea spre Sinopae şi de acolo spre Patras, în Achaia, unde avea să fie martirizat. Această lungă perioadă de timp, conform celor constatate de Alexandrou, Apostolul Andrei ar fi petrecut-o în Dobrogea de astăzi, unde îşi avea ,,cartierul general”,  în Peştera de care tradiţia i-a legat numele până astăzi. De aici, ar fi întreprins călătorii evanghelizatoare în restul Daciei, pe Dunăre, în sudul fluviului, pe malul Mării Negre, dincolo de Prut şi chiar în teritorii mai îndepărtate. După fiecare asemenea misiuni s-ar fi întors în peştera sa. Alexandrou explică această lungă rămânere a apostolului  în Scytia Minor prin faptul că s-ar fi ,,simţit” foarte apropiat de daci,  deoarece erau monoteişti, adică credeau într-un singur zeu, Zalmoxe. Potrivit lui Flavius Josephus, preoţii locului erau ca esenienii: virgini, strict vegetarieni, ca asceţii din deşert. Societatea dacă era foarte liberă, femeile aveau aceeaşi poziţie cu bărbaţii. Spre deosebire de societatea greco-romană, dacii nu aveau sclavi. De fapt, erau unici în lume la acea vreme, pentru ca nu aveau sclavi. Potrivit tradiţiilor româneşti şi descoperirilor arheologice, dacii au devenit creştini datorită Sfântului Andrei însuşi, în primul secol. Este firesc să se fi simţit ca acasă în rândul clerului dac şi ca ei să-l fi acceptat rapid şi să fie convertiţi, mai spune jurnalistul grec în interviul amintit. Alexandrou crede că Apostolul Andrei a iubit acest loc din Scythia Minor mai mult decât orice, după Hristos. ,,Cred că Dumnezeu i-a oferit asta ca o consolare, deoarece a avut călătorii misionare foarte dificile. Avem descrieri ale unor locuri unde nu a fost binevenit, de unde a fost obligat să plece. Lucrurile au fost deseori foarte dificile, mai ales când a fost la slavi, unde sacrificiul uman era încă practicat. Vă puteţi imagina: Era obosit să treacă prin astfel de lucruri şi când a venit la daci…, unde grecii şi evreii erau acceptaţi în aceeaşi măsură şi unde existau preoţi sihaştri asceţi, se înţelege cât de lesne s-a integrat. Putea să predice, era fericit acolo. De fapt, dacii credeau că religia pe care el a adus-o nu era doar mai bună decât a lor, ci şi o continuare a vechii lor religii. Au privit religia nativă ca prevestitoare pentru creştinism. ,,Douăzeci de ani înseamnă mult şi se înţelege de ce  românii îşi amintesc de el mai mult decât de alte tradiţii”, mai spune cercetătorul grec(Continuare în numărul viitor).

*

Proprietăţi bisericeşti(Continuare din numărul trecut). Acest îndemn al Mântuitorului a animat Biserica să înfiinţeze în cadrul ei , ori să sprijine azile, orfelinate, spitale, cantine pentru săraci, şcoli etc. Sfinţii Apostoli au înţeles şi au tradus în faptă acest mesaj al Mântuitorului, când au organizat viaţa de obşte în cadrul primelor comunităţi creştineşti  şi agapele frăţeşti. Lepădarea de sine de care le vorbise Mântuitorul Sfinţilor Apostoli şi tuturor celor ce binevoiseră să-L asculte se traducea prin renunţarea de bunăvoie la bunurile materiale şi prin punerea acestora la dispoziţia şi în folosul comunităţii creştine. Comunitatea însăşi căpăta aspectul de familie mai mare, în care fiecare făcea ceea ce se potrivea mai bine cu capacităţile şi puterile sale fizice, economice, morale şi intelectuale. Viaţa de obşte promovată de Sfinţii Apostoli în spiritul învăţăturii Mântuitorului  promova nu numai iubirea şi într-ajutorarea între membrii comunităţii creştine, ci şi egalitatea. Până în veacurile III şi IV întâlnim forme de proprietate comună, bunuri materiale comune în comunităţile creştineşti. Acestea proveneau în cea mai mare parte din donaţiile, pe care le făceau membrii mai înstăriţi ai comunităţii respective şi ele contribuiau la buna desfăşurare a cultului, la susţinerea slujitorilor bisericeşti, la ajutorarea celor aflaţi în nevoi din rândul membrilor comunităţii. Despre aceste bunuri comune, puse în mod benevol la dispoziţia Bisericii ne vorbesc majoritatea Sfinţilor Părinţi, istorici şi scriitori bisericeşti. De la aceştia înţelegem că în primele veacuri opera de asistenţă socială a Bisericii era foarte intensă. Este cunoscut, de asemenea faptul că mulţi dintre Sfinţii Apostoli cât şi apoi dintre urmaşii lor, indiferent de treapta clericală pe care se situau, desfăşurau anumite activităţi, din care-şi câştigau existenţa proprie. Prin Edictul de la Milan, respectiv prin acordarea de către stat a libertăţii religioase inclusiv creştinilor, apoi prin ridicarea Bisericii creştine la rang de Biserică de stat, proprietatea bisericească nu a mai păstrat aspectul ei comunitar, obştesc, dar opera de asistenţă socială a Bisericii n-a încetat, ci,  dimpotrivă, s-a intensificat.

IV. Mijloacele de obţinere a patrimoniului bisericesc sunt aproape aceleaşi în toate timpurile şi locurile, dar cu oarecare deosebiri, datorate condiţiilor politico-sociale concrete, în care Biserica-şi desfăşura activitatea. Tocmai de aceea, vom analiza aceste mijloace pe etape, în funcţie de perioadele istorice mari în care a existat Biserica:

Până la Constantin cel Mare  majoritatea bunurilor Bisericii proveneau din donaţiile benevole făcute de către credincioşi. Aceştia  simţeau nevoia sinceră să contribuie şi ei cu ceva la buna desfăşurare a vieţii creştine, la întreţinerea comunităţilor creştine. Amintirea personalităţii  Mântuitorului şi a minunilor Sale era atât de mare, încât  credincioşii socoteau un adevărat privilegiu pentru ei şi familiile lor de a contribui cu ceva la întreţinerea Casei lui Dumnezeu şi la împlinirea misiunii acesteia în lume. Până după Sinodul Apostolic, timp în care comunitatea creştină a fost considerată de către oficialităţi drept o sectă iudaică, o parte a unui cult admis în Imperiul Roman, nimeni dintre oficiali nu s-a interesat în mod special de bunurile comunităţilor  creştine. Aceste bunuri au provenit, aşadar, în cea mai mare parte, din donaţii şi colecte, ele fiind în fond adevărate ofrande aduse de credincioşi la dispoziţia comunităţii. La acestea am mai putea adăuga agapele, adică mesele comune, care se făceau din contribuţiile unor membrii înstăriţi ai comunităţii creştine. La început donaţiile şi colctele erau întâmplătoare, apoi ele au devenit regulate, organizate  şi periodice. De câte ori unele comunităţi  creştine erau afectate de calamităţi naturale, epidemii , situaţii deosebite, celelalte comunităţi organizau colecte, adunau bani şi bunuri materiale şi veneau în sprijinul acestora. Despre aceste colecte ne vorbesc atât Faptele Apostolilor, epistolele pastorale din canonul Sfintei Scripturi, cât şi scrierile Sfinţilor Părinţi şi scriitori bisericeşti  din acea vreme. Majoritatea bunurilor de care dispunea Biserica în această perioadă erau bunuri mobile, majoritatea consumabile. Acest lucru a persistat până la Edictul de la Milan, fiindcă Biserica, situându-se în stare de ilegalitate, nu avea dreptul să posede proprietăţi sau alte bunuri imobile. Singurele bunuri imobile, pe care le-a posedat Biserica până la Constantin cel Mare au fost locaşurile de cult, atâtea câte au fost şi  locurile pentru cimitire. Fiindcă, oficial, Biserica nu avea dreptul la posesiuni, respectiv la terenuri, creştinii recurgeau la o stratagemă, care a dat rezultate. Ei se organizau în asociaţii  caritabile, având ca obiect de activitate  înmormântarea celor săraci şi fără posibilităţi. Unor astfel de asociaţii recunoscute legal de către stat li se acordau terenuri pentru cimitire. Ca asociaţii, puteau să oficieze slujba înmormântării fără oprelişte, puteau recurge la însemne şi simboluri creştine. Aceste subterfugii erau însă aparente, fiindcă Biserica în totalitatea ei, cât şi comunităţile creştine în special nu s-au confundat niciodată cu asociaţiile funerare, care funcţionau în viaţa statului roman. Era doar o asemănare aparentă, de suprafaţă, pentru a induce  în eroare autorităţile şi a putea astfel să supravieţuiască(Continuare în numărul viitor).

*

Contribuţie de cult şi ajutoare. Cu ajutorul lui Dumnezeu, a încheiat un nou an financiar(1 Dec. 2008 – 30 Nov. 2009). Reamintim că în parohia noastră nu a fost o contribuţie de cult în sumă fixă, ci totul s-a desfăşurat după principiul: fiecare dacă poate şi cât vrea, iar serviciile sunt gratuite atât pentru cei ce achită ceva, cât şi pentru cei ce nu achită nimic. Contribuţia de cult a fost achitat benevol de enoriaşii parohiei noastre într-un procent excepţional. Astfel, în Malovăţ au achitat 93,56% din numărul de familii; în Bârda au achitat 91,76% din numărul de familii; la nivel de parohie au achitat 92,94%. Contribuţia de cult a variat între 1(unu) leu şi  262 lei(Domnul Ivaşcu Vasile din  Bârda).  În Bârda şi la nivel de parohie s-a înscris anul acesta pe locul întâi Domnul Ivaşcu Vasile din Bârda cu 262 lei, iar în Malovăţ Domnul Baltac Ion din Malovăţ cu 217 lei. Precizăm că Domnul Surugiu Ion(Brutarul) a suportat costul pâinii donate în lunile octombrie şi noiembrie, în valoare de  800 lei.

Fruntaşii parohiei pe anul acesta, adică cei ce au achitat de la 50 lei în sus, sunt următorii:

A. Contribuţie de cult în Malovăţ: I. Baltac Ion: 217 lei;  II. Pera Nicolae: 205 lei; III. Ciurel Dumitru: 200 lei; IV. Vasilescu Petre: 185 lei; V. Belega Gheorghe: 184 lei; VI. Ungureanu Gheorghe: 167  lei; VII. Bobiţ Gheorghe şi Glavan Dumitra: câte 160 lei; VIII. Borugă Ion: 154 lei; IX. Mănescu Constantin: 147 lei; X. Glavan Dumitru: 130 lei; XI. Coman Vasile: 125 lei; XII. Munteanu Nicu: 122 lei; XIII. Ionaşcu Maria, Tărăbâc Grigore şi Crăciunescu Tică: câte 120 lei; XIV. Dragotă Nicoliţa: 117 lei; XV. Manolea Emanoil şi  Căpeţ Angela: câte 115 lei;  XVI. Pau Olimpia şi  Giurescu Lucreţia: câte 114 lei; XVII. Manolea Nicolae: 113 lei; XVIII. Luca Constantin, Crumpei Gheorghe şi Crăciunescu Alexandru: câte 112 lei; XIX. Bobiţ Gh. Ion, Coman Constantin, Popescu Marga, Dima Vasile şi Michescu Ion: câte 110 lei; XX. Mateescu Liviu, Voican Ion, Craşoveanu Stana şi Coman Eugenia: câte 107 lei; XXI. Surugiu Eugenia şi Ungureanu Elena: câte 105 lei; XXII. Munteanu Maria: 104 lei; XXIII. Pereanu Viorel: 102 lei; XXIV. Căprioru Gheroghe, Bazavan Claudiu, Ionaşcu Gheorghe, Almichi Constantin, Popescu M. Mihai, Pau Claudiu, Crăciunescu Margareta, Giura Dragoş, Voican Tudor, Manolea Natalia şi Badea Guţă: câte 100 lei; XXV. Popescu Ştefan: 97 lei; XXVI. Ungureanu Mircea, Ungureanu Angelu, Băleanu Petre, Mănescu Valeria, Boncioc Dumitru, Meilă Nicolae(II), Odoleanu Valeriu şi Hurduc Maria: câte 80 lei; XXVII. Motreanu Petre, Bazavan Gheorghe(Primarul), Baltac Alexandru şi  Almichi Ion: câte 72 lei; XXVIII.  Bazavan Ilca: 71 lei; XXIX. Popescu Constantin, Iordache Mihai, Oproiu Petre, Ştefu Constantin, Ştefu Florian, Orodan Ecaterina, Ciolacu DumitruBadea Marius şi Munteanu Iorgu: câte 70 lei; XXX. Hurduc Floarea: 68 lei; XXXI. Băleanu Ioana, Tărăbâc Lucian(II), Voican Petre şi Badea Marieta: câte 67 lei; XXXII. Paicu Mariuţa, Popescu Mihai, Surugiu N. Ion şi Mănescu Viorel: câte 65 lei; XXXIII. Ştefu Gheorghe: 64 lei; XXXIV. Mănescu Dumitru, Badea Vasile, Glavan Pompiliu, Glavan Constantin, Mănescu Vasile şi Ciurel Florin: câte 62 lei; XXXV. Ciobanu Gheorghe, Micu Valeriu, Bazavan Dumitru, Iorgovan Vergina, Ionaşcu Ştefan, Ghilerdea Sevastian, Nistor Gheorghe, Crumpei Alexandru, Iorgovan Gheorghe, Coman Gheorghiţă, Pereanu Constantin, Baltac Guţa, Borugă Mihai, Ungureanu Florin, Teşilă Elisabeta, Bondoc Anton, Săftoiu Liviu(I) şi Ciurel Valentin: câte 60 lei;  XXXVI. Manolea Grigore: 59 lei; XXXVII. Guţescu Jenică, Meilă Pantelie şi Cioabă Ioana: câte 58 lei; XXXVIII. Surugiu I. Elena, Cioabă Margareta, Coman Eugen, Glavan Ion, Michescu Constanţa, Popescu V. Vasile, Oproiu Vasile, Nistor Maria, Mănescu Vălică şi Hadarig Mircea: câte 57 lei; XXXIX. Popescu Gh. Gheorghe, Căprioru Petre, Badea Nicolae, Guran Aurel, Bazavan Gheorghe(II), Ciută Romulus, Pană Viorel şi Cioabă Constantin: câte 55 lei;  XL. Bondoc Dumitru, Bondoc Maria şi Mucioniu Gheorghiţa: câte 54 lei; XLI. Boncioc Elena(II), Curea Gheorghe, Orodan Aneta, Ştefu Ion, Vişan Ana(I), Chilom Dan, Lupşa Dumitru, Căprioru Maria, Tănase Dumitru, Badea Ion şi Papa Vergina: câte 52 lei; XLII. Ianăş Alexandra: 51 lei; XLIII. Berneanu Costinel, Coman Gheorghe, Almichi Ilie, Munteanu Dumitru, Şuican Elena, Mănescu Iulius, Ionaşcu Neluş, Mangu Constantin, Craşoveanu Valeriu, Tărăbâc Valentin, Ică-Căprioru Gheorghe, Tănase(Osiac) Gheorghe, Meilă Emil, Iosu Doru, Ciobanu Doru, Bondoc-Ionaşcu Gheorghe, Badea Ion-Valeriu, Ilinca Alexandru, Munteanu Iancu-Sorin, Popescu Goriţă, Paicu Nicolae şi Munteanu Puiu: câte 50 lei;

B. Contribuţie de cult în Bârda: I.   Ivaşcu Vasile: 262 lei; II. Luca Nică: 152 lei; III. Curea Paraschiva: 140 lei; IV. Popescu Ion: 120 lei; V. Bobocea Savu: 114 lei; VI. Horodnic Tudor şi Gârbovan Ion: câte 105 lei; VII. Sfetcu Bebe: 100 lei; VIII. Botoşan Dumitru: 97 lei; IX. Mema Domnica: 88 lei; X. Motreanu Ilie: 87 lei; XI. Curea Cristinel: 82 lei; XII. Mema Ştefan: 73 lei; XIII. Sfetcu Nicolae: 72 lei; XIV. Răulescu Eleonora: 71 lei; XV. Anghel Nicolae, Rolea Pantelie, Butoi Ion şi Sfetcu Sorin: câte 70 lei; XVI. Gârbovan Niculina: 67 lei; XVII. Malescu Gheorghe: 65 lei; XVIII. Dragomir Nicolae: 64 lei; XIX. Anghel Domnica şi Coman Elena: câte 62 lei; XX. Curea Gigi, Luca Dumitru şi Cola Emilia: câte 60 lei; XXI. Anghel Ion, Rolea Ion şi Duţoniu Gheorghe: câte 57 lei; XXII. Motreanu Elena, Ivaşcu Ion şi Luca Jana: câte 55 lei; XXIII. Mihăecu Nicolae, Mema George şi Mucioniu  Dumitru: câte 54 lei; XXIV. Şonea Floarea: 53 lei;  XXV. Ploştinaru Ionel, Curea Gheorghiţa, Luca Gica, Luca Elena, Stănciulescu Victor, Rolea Marina şi Mucioniu Gheorghe: câte 52 lei; XXVI. Dăescu Virgil, Curea Marinel, Stănciulescu Ion, Pavel Traian, Dragomir Gheorghe, Dragomir Vergina, Dragomir Bădiţă, Cimpoieru Elena, Fugaşin Aurel, Curea Ioana, Curea Iţă, Curea Petre(II), Luca Aristiţa, Luca Ana, Luca Maria(II), Lasculescu  Constantin, Luca-Băleanu Dumitru, Gheran Pantelie, Luca Adela, Sfetcu Doru, Sfetcu Aurel(I), Sfetcu George, Bufanu  Dumitru, Trocan Dumitru, Stoichină Dumitru şi Mema Margareta: câte 50 lei;

În afară de aceste contribuţii de cult ale fruntaşilor, nu sunt de neglijat cele mai mici de 50 lei, pe care, din lipsă de spaţiu,  nu le putem menţiona aici. Amintim însă ajutoarele pe care le-am primit din afara parohiei de la fii ai parohiei sau de la persoane/familii străine de parohia noastră răspândite pe trei continente(Europa, America de Nord şi Australia). Şi aici vom menţiona doar pe cele de peste 50 lei. Iată-le:

C. Fii ai parohiei din afara parohiei: I. Omir Lucreţia(Bucureşti): 700 lei; II. Mema Dumitru(Balş-OT): 600 lei; III. Fleck Maria(Germania): 315 lei; IV. Prof. Univ. Dr. Ion Popescu(Bucureti): 300 lei; V. Surugiu Gheorghe(Italia): 205 lei; VI. Cioabă Dumitru(Italia), Ile Teodor(Arad) şi Popescu Constantin – Iulian(Italia): câte 200 lei; VII. Prof. Sfetcu Virgil(Bucureşti), Pană Liviu(Tr. Severin) şi Iordache Sevastiţa(Tr. Severin): câte 150 lei; VIII. Nistor Gheorghe(Tr. Severin): 130 lei; IX. Pera Maria(Tr. Severin): 110 lei; X. Lupşa Claudiu(Italia), Popescu Ileana(Italia), Prof. Iacob Raluca(Tr. Severin), Avoc. Alexandru Luca(Tr. Severin), Ing. Teşilă Doina(Tr. Severin), Anghelescu Ionuţ(Tr. Severin), Căprioru Viorel(Italia), Căprioru Marius(Italia), Pau Claudiu(Italia), Bazavan Simona(S.U.A.), Oprişan Valeria(Timişoara), Dragomir Iulia(Timişoara), Zorilă Sandu(Tr. Severin), Nistor Gigi(Franţa), Prof. Dr. Ionaşcu Georgeta(Bucureşti) şi Dr. Rusu Maria(Tr. Severin): câte 100 lei; XI. Tacki Camelia(Germania): 84 lei; XII. Voican Ionuţ-Nicuşor(Nantes-Franţa), Voican Gabriel-Doru(Nantes-Franţa) şi Voican Rili-Daniela(Nantes-Franţa):  câte 64 lei; XIII. Prof. Pera Aurel(Tr. Severin), Mema Irinel(Tr. Severin), Carlaonţ Păpuşa(Tr. Severin), Dragomir Ion(Tr. Severin), Iosif Cioloca(Timişoara), Burtea Elena(Tr. Severin), Luca Atena(Tr. Severin), Gonciulea Mariana(Tr. Severin), Duţoniu Ion(Tr. Severin), Gaiţă Rodica(Tr. Severin), Nistor Costinel(Franţa), Popescu Mirela(Tr. Severin), Ivaşcu Gigi-Daniela(Tr. Severin) şi Luca Vasile(Tr. Severin): câte 50 lei;

D. Credincioşi străini de parohie: I. Mariana Brăescu-Silvestri(Bucureşti): 7.000 lei; II. Ing. Bogdan Soare(Bucureşti): 585 lei; III. Pr. Vasilescu Gheorghe(Italia): 500 lei; IV. Barbu Ioana(Buftea-IF): 460 lei; V. Dorina Zdroba(Bucureşti): 350 lei; VI. Grădinaru Constantin(Olanda): 340 lei; VII. Crăciunescu Valeria(C-lung.- Moldov.): 300 lei; VIII. Dr. Monica Petruţiu(Orăştie-HD): 260 lei; IX. Nisioi Daniela(C-lung-Moldov. –SV): 240 lei;   X. Ing. Octavian Cudalbu(Baia-Mare-MM), Bucur Maria(Mărişel-CJ), Prof. Vulcan Ion(Bucureşti), Nistor Dănuţa(Cavadineşti-GL), Steluţa Manolache(Bucureşti) şi  Bancă Paul-Gabi(Tr. Severin): câte 200 lei; XI. Ioan Miclău(Cringila-Australia): 191 lei; XII. Mândrilă Radu(C-lung-Moldov.- SV): 190 lei; XIII. Avoc. Marinescu Lucica(Craiova): 165 lei; XIV. Cojoc Elena(Botoşani-BT): 130 lei; XV. Anesia Iulian(Rabastenses-Franţa): 121 lei; XVI. Mircea Popi(Gratz-Austria): 117 lei; XVII. Bucur Emilia(Bucureşti) şi Mărăşescu Vasile(Tr. Severin): câte 110 lei; XVIII. Avoc. Dr. J. Friedman-Nicolescu(Bucureşti), Anghel Eugenia(Timişoara), Cornelia Rotumdu(Botoşani), Col. Marin Turculeanu(Lugoj-TM), Prof. Mera Eugen(Ibăneşti-MS), Roman Ion Claudiu(Franţa) şi Proc. Negrescu Sandu-Viorel(Tr. Severin): câte 100 lei;  XIX. Ungureanu Elena(Jimbolia-TM): 80 lei; XX. Carmen Ilinca(Tr. Severin) şi Mătuş Natalia(Timişoara): câte 88 lei; XXI. Mihaela Funk(Hanau-Germania): 76 lei; XXII. Ing. Monica Corleanca(Cincinatti-S.U.A.): 66 lei;  XXIII. Cobârjoiu Ioana(Cluj-Napoca): 60 lei; XXIV. Bâlgăr Anton(Rătez-Gj), Ciureş Titu(Tr. Severin), Cuţui Mihail(Tr. Severin), Gorun Nicolae-Cristian(Broşteni-MH), Neagu Carmen(Bucureşti), Cucu Nicuşor(Tr. Severin), Farm. Golea Nicoleta(Tr. Severin), Popescu Elena(Meri-Gj), Papa Camelia(Tr. Severin), Brănescu Gheorghe(Tr. Severin) şi Ivaşchescu Ion(Comăneşti-MH): câte 50 lei.

Sperăm că nu am nedreptăţit pe nimeni. Dacă a rămas cineva netrecut în listele de mai sus sau nu a fost menţionată corect suma donată, să ne comunice urgent şi vom face cuvenitele rectificări în numărul viitor al ,,Scrisorii pastorale”.

Tuturor celor ce au achitat chiar şi un leu drept contribuţie de cult sau ajutor pentru parohia noastră le mulţumim cordial şi rugăm pe Bunul Dumnezeu să le răsplătească însutit şi înmiit. Să dea Dumnezeu ca belşugul şi fericirea să poposească în casa fiecăruia!

Ca  un semn concret de mulţumire pentru eforturile făcute de către fiecare după posibilităţile şi voinţa pe care au avut-o, le va dărui şi parohia noastră câte un exemplar din Noul Testament, pe care tocmai l-am tipărit prin bunăvoinţa Doamnei Mariana  Brăescu-Silvestri din Bucureşti. Darul îl vom face astfel: I. Tuturor celor ce fac parte din parohia noastră, respectiv locatarii satelor Malovăţ şi Bârda, cu singura condiţie să vină la biserică soţul sau soţia, ca să semneze de primire; II. Tuturor celor din afara parohiei, fii şi străini de parohie, menţionaţi mai sus, care au achitat ajutoare de la 50 lei în sus. Celor din afara parohiei li se va trimite mai întâi prezentul număr din ,,Scrisoare pastorală” şi vom aştepta de la dânşii să ne comunice dacă doresc să primească volumul, dacă au posibilitatea să însărcineze vreo rudă din parohie să le ridice cartea  sau adresa poştală corectă, la care doresc să primească pachetul cu cartea, pentru a nu face cheltuieli inutile. Precizăm că pentru toţi Noul Testament este gratuit, inclusiv eventualele taxe poştale.

*

Publicaţii. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit să vedem realizat şi acest proiect: publicarea Noului Testament şi donarea lui fiecărei familii a parohiei noastre. În numărul viitor al ,,Scrisorii pastorale vă vom spune mai multe despre Noul Testament.

*

În această perioadă, preotul Dvs. a reuşit să mai publice câteva articole astfel: Glumele ţiganului, în ,,Datina”, XVIII(2009), nr. 5067(20 nov.), p. 11; ,,Lacrimi” pentru Stalin, în ,,Datina”, an. XVIII(2009), nr. 5069(24 nov.), p. 11; Cicoare la cingătoare, în ,,Datina”, an. XVIII(2009), nr. 5071(26 nov.), p. 11; Război şi pace, în ,,Datina”, an. XVIII(2009), nr. 5071(26 nov.), p. 4; Mormântul Mântuitorului, în ,,Datina”, an. XVIII(2009), nr. 5073(28-29 nov.), p. 9.

*

Emisiuni. La 19 nov., preotul Dvs. a dat un interviu la Tv. RTS-Tr. Severin pe tema  Satul românesc – realitate şi perspective; pe 27 Nov., la Televiziunea Datina din Tr. Severin, între orele 20.00-21,00, a avut emisiune pe tema Oameni, fapte, întâmplări, în care a vorbit despre N. Iorga şi Ion Vidu, despre contribuţia acestora la realizarea Marii Uniri de la 1 Dec. 1918, aducând în prim plan şi o serie de amintiri despre cei doi culese de-a lungul timpului.

*

Calendare. Au sosit calendarele de perete pe 2010. Costă 4 lei noi/buc. Nu cumpăraţi din piaţă sau din altă parte. S-ar putea să nu fie bune şi să daţi banii degeaba pe ele. Avem suficiente, pentru toată lumea. Le vindem de la biserică, de la casa preotului, iar cu prilejul colindului de Crăciun şi Bobotează vom avea la noi şi calendare. Vânzarea se încheie la Sf. Ion. Ceea ce nu se vinde până atunci restituim la protoierie.

*

Inmormântări: 28 Nov. Botoşanu Ştefania(55 ani) din Bârda. Dumnezeu s-o ierte!

*

Program. În cursul lunii decembrie avem următorul program: 5 Dec. (Malovăţ-Bârda); 6 Dec.(la Bârda slujbă; pomeniri la Malovăţ, la ora 12); 12 Dec. (Malovăţ-Bârda); 13 Dec.(Malovăţ); 16 Dec.(spovedit şi împărtăşit la biserică şi în sat la Bârda); 18 Dec. (spovedit şi împărtăşit la biserică şi în sat la Malovăţ); 19 Dec. (Malovăţ-Bârda); 19, 21-22 Dec. (colindul cu icoana în Malovăţ); 20 Dec. (slujbă la Bârda); 23-24 Dec.(colindul cu icoana în Bârda); 25 Dec.(Malovăţ); 26 Dec.(Bârda); 27 Dec.(pomeniri dimineaţa la Bârda, slujbă la Malovăţ).  În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la şcoală sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Să dea Dumnezeu ca Sfintele Sărbători ce se apropie să  le petreceţi cu sănătate, cu bucurii, împreună cu toţi cei dragi ai Dumneavoastră!

La mulţi ani!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

%d blogeri au apreciat asta: