„Scrisoare pastorală“ nr. 163

Dragii mei enoriaşi!

Mânăstirile de ieri şi de azi(II). Hramurile mânăstirilor sunt prilejuri de pelerinaj. Din păcate, însă, nu mai găseşti duhul hramurilor de altădată. Mergeam până la Mânăstirea Topolniţa desculţ pe matca Bremenei, ca să nu mi se topească de arşiţă tălpile la tenişi sau la sandale, dormeam pe lângă biserică, iar când Părintele Graţian socotea că e rece, ne lăsa să dormim în biserică. Nu se ducea atâta lume câtă se duce azi, dar parcă erau din cei care se duceau la mânăstire  ca la ultima speranţă, ca la o adevărată întâlnire cu Dumnezeu. Slujbele se făceau în biserica mânăstirii până târziu în noapte. Nu era curent electric. La pâlpâirea lumânărilor, lumea şedea ore în şir, om lângă om, ca sardelele-n conservă, şi asculta slujba. Singura mişcare admisă în unanimitate era închinăciunea. Ne simţeam cu toţii solidari, în siguranţa unei cetăţi, prin zidurile căreia nu mai pătrundeau răutăţile lumii şi ale sistemului. Se auzeau doar cântând molcom, cu ridicări domoale de glas cei doi – trei cântăreţi de la strană.  Din când în când cântarea de la strană era întreruptă de glasurile celor trei – patru preoţi oficianţi. Fiecare aveam mâncare în traistă, adusă de acasă şi o mâncam abia a doua zi, după ce se sfârşeau toate slujbele.

Dimineaţa, când se revărsau zorile, clopotele dădeau de veste deşteptarea şi începeau iarăşi slujbele până către prânz. Când plecam de acolo parcă zburam. Simţeam că se petrecuse ceva miraculos în sufletul meu. Mă simţeam uşor ca o pasăre şi nu m-aş fi mirat dacă aş fi putut atunci să zbor. Cunoşteam pe mulţi participanţi la hramul Topolniţei, pe care-i văzusem an de an. Erau creştini din satele din jur, din Severin. Mă cunoşteau şi ei pe mine, legasem multe prietenii, eram aproape ca-ntr-o familie.

Azi, mai bine – zis după revoluţie, s-au schimbat multe. Lumea a dat buzna spre mânăstiri la vremea hramurilor. Dispariţia unor manifestări de amploare precum cele prilejuite de 1 mai şi 23 august s-a resimţit în viaţa multora dintre creştinii noştri. Mai ales la cei doar cu numele de creştini. Oamenii aceia simţeau nevoia de Dumnezeu, dar,  în acelaşi timp simţeau şi nevoia de spectacol. Simţeau nevoia de distracţie, de ieşire la pădure sau la iarbă verde, la mici şi le bere. Ne-am trezit încă din ajunul hramurilor cu o pleiadă de tineri, care numai gânduri pioase nu aveau. Îşi instalau corturile în apropierea mânăstirilor, prin pădure sau pe câmp. Dădeau drumul la aparatele de radio sau la casetofoanele portabile ori instalate pe maşini la maximum şi sunetul era amplificat de boxe puternice. Dansau, ziceau câte toate, frigeau mici şi friptură, iar în timpul nopţii nu aveau ocupaţii agreate de morala creştină. Continuau să vină la mânăstiri creştini adevăraţi, cu dorinţa sinceră de  a se întâlni cu Dumnezeu, dar, pe lângă ei, pe lângă tinerii de care am făcut vorbire, veneau numeroşi cetăţeni fără o educaţie religioasă puternică. Îi vedeai în timpul slujbei mergând de acolo-acolo, discutând, râzând, fără respect de cele sfinte. Unii din noii  ,,pelerini” aşezau masa pe iarbă, de cele mai multe ori pe ridicăturile de pământ din apropierea mânăstirilor şi astfel, tolăniţi pe lângă mese, cu băutură şi voie bună, ascultau Sfânta Liturghie. Când mânăstirea era aşezată în apropierea unor ape, mulţi nu ezitau să se dezbrace, să facă baie şi plajă şi în acelaşi timp să asculte şi slujba. În alte locuri, în apropierea mânăstirilor se organizează târguri, serbări, restaurante sezoniere, sute de tarabe cu tot ce-i pe lume, tot felul de jocuri şi distracţii.

Am participat de câteva ori la unele mânăstiri cu prilejul hramurilor, după revoluţie şi de fiecare dată am rămas cu gustul amar că am pierdut timpul. În primul rând, slujbele de dimineaţă sunt scurtate sau lungite după cum se întâmplă să vină ierarhul. Când se anunţă apropierea venirii ierarhului, soborul de preoţi părăseşte locul slujbei şi pleacă în întâmpinarea lui, uneori aşteptând şi o jumătate de oră undeva, la poarta sau dinafara porţii mânăstirii, în timp ce la strană cântăreţii zic şi ei ce cred potrivit. Am avut prilejul să particip la hramuri de mânăstiri aşezate pe câte un tăpşan, astfel că se vedea până departe drumul ce venea dinspre vale şi punea mânăstirea în legătură cu lumea. La un moment dat apărea ierarhul. În urma lui venea o coloană lungă de limuzine conduse de preoţi pe post de bodyguarzi ori sepepişti. Mai văzusem astfel de coloană la un ministru, ce ne vizitase judeţul. Şi a ministrului era la fel de neagră, de lungă şi de lucitoare, dar parcă ceva mai scurtă decât a ierarhului. Mă refer la coloana de maşini, bineînţeles! Cum venea coloana către mânăstire pe drumul şerpuind, părea un balaur uriaş, smolit, apărut de undeva din hăuri de prăpastie.  Cu cât acele coloane, ce fac legătura între palat şi mânăstire sunt mai lungi, cu atât se pare că suntem mai depărtaţi de spiritul tradiţiei ortodoxe adevărate!(Va urma).

*

Mânăstirea Coşuştea-Crivenic. La 6 august, Prea Sfinţitul Episcop Nicodim a făcut slujbă la Mânăstirea Coşuştea-Crivelnic, prilej cu care a hirotonit preot pe Prea Cuviosul Calinic Drăghici şi l-a investit cu înalta demnitate de stareţ al acelei mânăstiri. Din predica ce a  ţinut-o la sfârşitul slujbei ierarhul nostru, am aflat câteva date interesante privind pe noul ieromonah mehedinţean. Am aflat astfel, că părintele este doctor ,,summum cum laude” în Drept canonic al Universităţii din Veneţia. A dat dovadă cu prisosinţă până la cei 30 de ani ai săi de ascultare şi cuminţenie şi tocmai de aceea era răsplătit! Ce-i drept, mânăstirea Coşuştea-Crivelnic există deocamdată doar pe hârtie. În realitate, ea nu există. Sunt nişte pietre risipite între satele Ilovăţ şi Firizu, despre care Profesorul-arheolog Alexandru Bărcăcilă(nu ,,Bărăcilă”, cum zicea prezentatoarea de la Radio ,,Lumina”), fost director al Liceului ,,Traian” din Tr. Severin în perioada interbelică, spunea în ,,Arhivele Olteniei”, că s-ar putea să provină din mânăstirea Coşuştea-Crivenic, la care se face referire în câteva documente medievale. Prea Sfinţitul Episcop Nicodim presupune că nu poate fi vorba de altceva decât de o ctitorie a Sfântului Nicodim, aşa cum sunt de altfel socotite toate mânăstirile mehedinţene! Lângă pietrele menţionate există o baracă de tablă, provenind de pe glorioasele şantiere de altădată ale patriei. În acea baracă îşi va avea reşedinţa Părintele Ierom. Dr. Calinic Drăghici. Pe vreme de vară îşi va lua bocceaua în spinare şi va colinda satele din jur, bătând din poartă-n poartă şi căutând fonduri pentru construcţia viitoarei mânăstiri. Când va veni iarna, cu siguranţă că ierarhul nostru îi va dona şi un godin. De lemne nu va duce lipsă, fiindcă va aduna surcele din pădurea apropiată. La căldura godinului şi pâlpâirea lumânării, în nopţile lungi de iarnă, părintele Calinic îşi va desăvârşi studiile şi-şi va continua cercetările începute atât de strălucit la vestita universitate europeană!

Oricum, dacă Părintele Calinic va fi interesat să crească şi capre, îi stăm la dispoziţie cu toate îndrumările de specialitate. Poate vom înfiinţa şi o stână de capre. Doar suntem amândoi doctori în Drept canonic, ce naiba!  Săracă ţară bogată!

*

Sfinţii Părinţi despre ADEVĂR.  SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE: ,,Se cuvine ca oamenii să se nevoiască să-şi îndrepte viaţa şi obiceiurile după adevăr şi cuviinţă, căci împlinind ei acest lucru, cunosc uşor cele dumnezeieşti;” ,,Când afli pe vreunul gâlcevindu-se şi luptându-se împotriva adevărului şi a lucrului vădit, pune capăt gâlcevii, părăsind pe unul ca acela, fiindcă şi-a împietrit cu totul mintea.” SFÂNTUL EFREM SIRUL: ,,De mii de ori este fericit acela care se alipeşte cu religiozitate de adevăr. Putem, oare, să nu fim cu acela care-şi face din adevăr îndreptarul purtării sale? El este chipul lui Dumnezeu, care este în sine”; ,,Fericit este acela care-şi acordă viaţa cu adevărul şi nu se lasă vânat de orice minciună”; ,,Veseleşte-te de adevăr, la păcat însă priveşte cu posomorâre”; ILIE ECDICUL: ,,Fără smerita cugetare, adevărul este orb”;  SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR: ,,Când pe noi înşine nu ne putem convinge de adevăr, apoi cum vom putea convinge pe alţii?” ,,Aceasta este natura adevărului, el se întăreşte pe măsură ce se măreşte numărul adversarilor lui”; FERICITUL IERONIM: ,,Adevărului nu-i place să stea retras în unghere şi nici nu vorbeşte pe şoptite”; LACTANŢIU: ,,Adevărul durează prin propria sa tărie”; MARCU ASCETUL: ,,Adeseori cel  ce spune adevărul e urât de cei fără minte, iar cel făţarnic este iubit. Dar nici una din aceste răsplăţi nu ţine multă vreme. Căci Domnul va răsplăti fiecăruia la vremea sa ceea ce trebuie”; TERTULIAN: ,,Creştinii se îngrijesc de mântuirea lor, iubesc adevărul dintr-o nevoie anume şi-l mărturisesc în toată fiinţa lui”.

*

Taina Sfintei Cununii(Continuare din numărul precedent). În numărul trecut al ,,Scrisorii pastorale” vă vorbeam de Taina Sfintei Cununii şi de o serie de impedimente legate de aceasta. Continuăm şi în acest număr, prezentând

Impedimentele legate de rudenia părţilor. De la început facem precizarea ca gradele de rudenie socotite de rânduielile bisericeşti nu sunt aceleaşi cu gradele de rudenie socotite de Dreptul civil. Aici noi le prezentăm conform Dreptului canonic, bisericesc .Acestea se împart astfel:

Rudenia legată de consângenitate, care este de două feluri:

Ascendentă – descendentă (fig. 1), pe linie directă.  Indiferent de numărul gradelor de rudenie create în acest caz, căsătoria este imposibilă şi total interzisă. Observăm  fig. 1. A este strămoşul, B este moşul, C este părintele, D este fiul, E este nepotul, F este strănepotul. Între aceştia nu poate avea loc căsătoria, indiferent de motive sau alte situaţii.

Colaterală(fig.2). Observaţi  aici situaţia. În punctul 1 este o familie, bărbat şi femeie. Între ei nu există grad de rudenie. Soţul şi soţia sunt socotiţi ca fiind una, trup şi suflet. Această familie are doi copii: A şi B. Între A şi B este gradul II, fiindcă între ei există două naşteri. Între părinţi şi copii este gradul  I de rudenie, fiindcă între ei este  o naştere. Între C şi D, care sunt veri primari, este gradul IV, fiindcă sunt patru naşteri. Între E şi F este  gradul VI de rudenie, ei fiind veri secundari, sau, cum li se spune în popor, veri de-al II-lea. Între G şi H este gradul al VIII – lea  de rudenie, fiindcă între ei sunt opt naşteri. După reglementările canonice, căsătoria este permisă, în caz de rudenie colaterală , de la gradul VII în sus. Deci, canonic, verii de-al III-lea s-ar putea căsători. În popor există însă obiceiul ca asemenea căsătorii să se evite, fiindcă din ele ar rezulta copii handicapaţi, cei doi fiind „veri – cruce”. Pentru ca să ne familiarizăm mai bine cu schema, putem observa că între F şi  A este gradul  IV de rudenie, între G şi F  gradul  VII de rudenie şi aşa mai departe. Pe schemă se pot număra liniile dintre litere, acestea însemnând naşterile, respectiv gradele de rudenie.

Rudenia religioasă, provenită din actul ţinerii în braţe la botez sau a ţinerii lumânărilor la cununie. Cei înrudiţi se numesc fini şi naşi. Naşul este părintele spiritual al finului. Între naş şi fin, cât şi între rudele acestora, se naşte astfel un raport de rudenie religioasă. Astfel, între naş şi fin este gradul I de rudenie. Între naş şi părinţii finului este gradul II de rudenie. Între fin şi copiii naşului este gradul II de rudenie. În caz de rudenie religioasă, deci între naş şi fini, este impediment la căsătorie până la gradul III de rudenie. Există nomocanoane(colecţii de legi bisericeşti), care opresc şi până la gradul VII, ca la rudenia între consângeni;

Rudenia morală, care se naşte din actul tutelei. În astfel de cazuri, căsătoria este interzisă numai între tutore şi cea aflată sub tutelă. Tot înrudire morală este şi adopţia. În acest caz, este interzisă căsătoria până  la gradul II de rudenie. Altfel spus, este interzisă căsătoria între părintele adoptiv şi cel înfiat(gradul I), cât şi între fiul adoptiv şi fiul natural al aceloraşi părinţi(gradul II). Mai este o formă a rudeniei morale, care constituie impediment la căsătorie, logodna religioasă. Aceasta este asimilată cu căsătoria şi raporturile ce se nasc cu privire la înrudirea părţilor sunt aceleaşi, ca în cazul căsătoriei;

Rudenia prin încuscrire se naşte între două familii, când doi membrii  ai acestora se căsătoresc. Gradul de rudenie al unuia din cei doi soţi se transmite şi celuilalt soţ. Pentru a înţelege mai  bine situaţia, să observăm figura 3 de mai jos. Aici A se căsătoreşte cu B. În mod automat, A intră în aceleaşi grade de rudenie cu rudele lui B în care se află B însuşi. Astfel, între B şi  C este gradul I; tot gradul I va fi şi între A şi C. Între B şi L este gradul  VI; acelaşi grad va fi şi între A şi L. Aceasta este   rudenia prin încuscrire de felul I. Aici  putem distinge două nuanţe.

In primul rând e vorba de încuscrirea pe linie directă. Astfel, în cazul  din figura noastră, B are copil pe F şi nepot pe H. Aceştia provin dintr-o căsătorie anterioară. În acest caz, între A şi toţi urmaşii ori înaintaşii lui B este interzisă căsătoria la infinit. Cât priveşte eventuala căsătorie a lui A cu veri şi nepoţi de veri ai lui B, în cazul despărţirii prealabile dintre A şi B sau a decesului lui B,  este interzisă o astfel de căsătorie până la gradul VI inclusiv. Se pot acorda, totuşi, dispense pentru gradele VI şi V de către episcopul locului, iar pentru gradul IV numai de sinod. Aşadar, observând pe figură situaţia, putem spune că, în caz de despărţire între A şi B sau în caz de deces al lui B, soţia lui, respectiv A se poate căsători  cu fiul lui L, iar pentru a se căsători cu L sau I, îi trebuie dispensă de la episcop. În eventualitatea căsătoriei cu vărul primar al lui  B, respectiv cu E, îi trebuie dispensă de la  Sfântul Sinod.

Cuscria de felul al II-lea se naşte între membrii a două familii, alţii decât cei căsătoriţi. Pentru  claritate, facem precizarea că această încuscrire intervine între rudele de sânge ale mirelui şi ale miresei. Să presupunem că se căsătoreşte E  cu C, ambii provenind din familii şi neamuri diferite. Rudele lui E devin şi rudele lui C şi invers. Întrucât cei căsătoriţi devin una, gradele de rudenie de consângeni ale lui C vor deveni aceleaşi grade pentru E. Observăm fig.4 de mai jos: Între C şi D este gradul IV. Acelaşi grad va fi şi între E şi D. Între G, fratele lui E şi D, vărul primar al lui C, există gradul  VI de rudenie. Canonic ar fi, ca impedimentul să dispară de la gradul VII în sus de rudenie, dar există posibilitatea ca episcopul locului să dea dispensă pentru gradele V, VI şi VII, iar pentru gradul IV dă dispensă numai Sfântul Sinod. Aceasta trebuie făcută însă cu multă prudenţă, pentru a nu se ajunge la amestec ilicit de nume, adică o persoană din noua configuraţie de rudenie să capete două poziţii de rudenie suprapuse faţă de noii  căsătoriţi(Ex. bunicul este şi văr cu nepotul ).

Aceste impedimente pot fi înlăturate, în parte, prin anularea lor, cum ar fi , spre exemplu,  ajungerea părţii minore la vârsta majoratului, prin însănătoşirea părţii bolnave, prin recăpătarea însuşirilor necesare bunei convieţuiri (tratarea cu succes a impotenţei, spre exemplu), prin învoirea părţilor şi acceptarea unor impedimente cum ar fi o boală psihică sau fizică de către cealaltă parte, sau prin dispensa episcopului şi sinodului eparhiei în care locuiesc părţile. Când apar probleme de genul acesta, e bine să vă consultaţi înainte cu preotul Dvs., să stabilim împreună dacă se poate face sau nu o căsătorie. E mare păcat să batjocoriţi rânduielile canonice prin căsătorii  nelegiuite.

*

Lucrări în comună: În Malovăţ s-au betonat şanţurile porţiunii de drum asfaltat. A fost o lucrare mare, dar a ieşit o treabă bună. Aşa ceva le-ar place şi bârdenilor, cu siguranţă. În Bârda a reînceput instalarea conductelor pentru aducţiunea apei. Au ajuns cu ele în mahalaua Memeştilor. Lucrarea ar fi gata pe arterele principale din mahalalele Dealul Corbului, Linia Cucoanei, Lucheşti şi Roleşti. În Bobaiţa această lucrare de montare a conductelor este terminată în tot satul. Acum se lucrează de zor la staţiile de captare a apei de la Valea Morilor din Colibaşi. Domnul Primar George Bazavan spunea că lucrarea aceasta ar fi gata în proporţie de aproape 80%.

*

Lucrări la biserica din Bârda: În curtea bisericii din Bârda am reuşit să construim o baracă de metal pentru lemne. Meşteri au fost Stănciulescu Sebastian şi Curea Petre din Bârda. Demult aveam nevoie de un asemenea obiectiv, ca să nu mai depozităm lemnele prin tinda bisericii. Materialul şi manopera au ajuns la suma de 1.800 lei. Ne-au rămas de vânzare trei coli de tablă groasă de câte 2 metri patraţi, la preţul de 70 lei bucata, aşa cum sunt pe factură. Cine este doritor să le cumpere să vină la biserică.

*

Donaţii: Domnul Popescu Constantin Iulian din Gheme(Italia), fiul Domnului Ion Popescu din Malovăţ, a donat 200 lei; Domnul Nistor Gigi din Nates(Franţa), fiul Domnului Ion Nistor  din Malovăţ şi  Domnul Roman Ion Claudiu din Nantes(Franţa): câte 100 lei; Domnul Nistor Costinel din Nantes(Franţa), fiul Domnului Ion Nistor din Malovăţ,  Doamna Popescu Mirela din Tr. Severin, nepoata regretatului Pavel Stoicheci din Malovăţ şi Domnul Cucu Nicuşor din Tr. Severin: câte 50 lei. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

*

Spovediri şi împărtăşiri. Cu prilejul Postului Sfintei Marii, în cele trei zile stabilite, am spovedit şi împărtăşit: 139 persoane, dintre care 56 copii.

*

Publicaţii: Mai multe reviste au preluat din ,,Scrisoare pastorală” articolul Excursii-pelerinaje, astfel: ,,ROMANIAN VIP” din Dallas (SUA), 2009, 2 aug.), ediţie on-line (http://www. romanianvip.com); în ,,Vâlcea-Turism”, 2009, 4 aug., ediţie on-line (http://www.valcea-turism.ro) şi în ,,Cetatea lui Bucur”, Bucureşti, 2009, nr. 6, aug., ediţie on-line(http://cetatea-lui-bucur.com).

*

Excursii. Cu prilejul Adormirii Maicii Domnului, ca în fiecare an, Domnul primar George Bazavan a taxat două autocare şi le-a pus la dispoziţie, gratuit, tinerilor din comuna noastră pentru a merge la Tismana. Au participat aprox. 100 tineri la această excursie. Unii au fost şi la mânăstirea de acolo.

*

Burse.  În urma unui concurs organizat de Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Craiova, cântăreţul parohiei noastre a obţinut o bursă ,,Erasmus” la  Universitatea Bruge(Belgia), împreună cu un coleg de la Facultatea de Teologie şi cu alţi doi de la alte facultăţi. S-au pus dascălii pe carte!

*

Emisiuni: La 7 Aug., între orele 21-22, preotul Dvs. a avut o emisiune interactivă la Televiziunea ,,Datina” din Tr. Severin pe tema Taina Sfântului Botez.

*

Botezuri şi înmormântări: La 15 Aug. am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Surdu Rareş-Andrei, fiul Domnului Rareş Nicolae şi al Doamnei Rareş Ancuţa din Tr. Severin. Să le trăiască! La 4 Aug. am oficiat slujba înmormântării pentru Orodan Alexandru (64 ani), iar la   6 Aug. pentru Badea Marieta(83 ani), amândoi din Malovăţ. Dumnezeu să-i ierte!

*

Program: În cursul lunii septembrie avem următorul program de slujbe: 5 Sept.(Malovăţ-Bârda); 6 Sept.(Malovăţ); 8 Sept. (Bârda); 12 Sept.(Malovăţ-Bârda); 13 Sept.(Bârda); 14 Sept.(Malovăţ-Bârda); 19 Sept.(Malovăţ-Bârda); 20 Sept.(Malovăţ); 26 Sept.(Malovăţ-Bârda); 27 Sept.(Bârda). În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: