„Scrisoare pastorală“ nr. 162

Dragii mei enoriaşi!

Mânăstiri de ieri şi azi(I). În ,,scrisoarea” de data trecută vă vorbeam despre excursiile-pelerinaje la mânăstiri şi constatam atunci că interesul Dvs. faţă de asemenea deplasări a scăzut drastic faţă de  perioada de dinainte de 1989. Atitudinea Dvs. are justificare, fără îndoială. Şi să vedem de ce!

Mânăstirile au avut un rol  foarte important în istoria poporului român. În mânăstiri au apărut primele spitale, primele orfelinate, primele azile de bătrâni, primele tipografii, primele şcoli. Ele au stimulat dezvoltarea artelor, precum muzica, pictura, sculptura, arhitectura, broderiile, prelucrarea metalelor preţioase, miniaturile etc. Mânăstirile au dat la ceas de cumpănă pentru ţară sute de călugări şi călugăriţe pe front, ca să asigure buna funcţionare a serviciului sanitar. Tot de la mânăstiri s-au rechiziţionat la vreme de război animale, alimente, bani etc. Mânăstirile au fost adevărate cetăţi, unde s-au purtat adesea lupte grele pentru apărarea pământului românesc. Înainte de 1989 mergeaţi la mânăstiri aşa cum mergeţi la medicii din oraş, la spitalul judeţean ori la cabinetele medicilor specialişti. Găseaţi acolo oameni care va înţelegeau mai bine, le încredinţaţi ceea ce vă apăsa sufletul, necazuri şi bucurii, le lăsaţi pomelnice şi vă reîncărcaţi bateriile să puteţi merge mai departe în viaţă. În mânăstiri intrau cu greu cadre noi. Era o adevărată ,,politică” a Departamentului Cultelor ca să limiteze la maximum accesul la călugărie. Majoritatea călugărilor şi călugăriţelor erau oameni în vârstă, cu multă experienţă de viaţă, buni psihologi şi duhovnici. Te duceai la ei ca la nişte părinţi dragi şi le încredinţai tainele sufletului. Am cunoscut înainte de 1989 călugări de mare ţinută morală şi religioasă. Aş cita pe Părintele Caliopie Georgescu de la Mânăstirea Lainici, Părintele Arsenie Dumitrache de la Suzana, Părintele Vichentie de la Topolniţa, Părintele Ilarion Argatu, Părintele Neonil de la Frăsinei şi alţii. Sunt doar câţiva. Erau oameni simpli, modeşti, credincioşi, cu frică de Dumnezeu, care ştiau întotdeauna să-ţi redea încrederea şi speranţa. Erau cunoscuţi asemenea călugări şi căutaţi de credincioşi de aproape şi de departe. Am vizitat, spre exemplu, de mai multe ori Mânăstirea Frăsinei. Am ajuns acolo la ora 1-2 noaptea şi am găsit Sfânta Liturghie în plină desfăşurare. Dimineaţa în răsăritul soarelui s-a terminat slujba.

Îmi amintesc că mă aflam în piaţa din Hunedoara, când a apărut acolo Părintele Caliopie Georgescu  de la Lainici. I-au adus imediat un scaun, s-a aşezat în mijlocul pieţii şi lumea a început să alerge spre el. S-a făcut o coadă imensă. Toţi voiau să vorbească cu el, să-i spună ceva, să se spovedească, să-i ceară un sfat, să-i dea un pomelnic. Parcă era de-al lor din familie.

După 1989 am asistat la o adevărată explozie de mânăstiri. Din an în an am consultat listele eparhiilor cu adresele mânăstirilor, fiindcă trimiteam oferte de cărţi. Dintr-un an în altul erau tot mai multe. Azi numărul lor se apropie de 600! Ca preot, ca român şi creştin mi se pare că sunt prea multe! În judeţul nostru, spre exemplu, erau trei: Topolniţa, Strehaia şi Gura Motrului. Azi nu ştiu precis câte sunt, fiindcă unele sunt terminate, altele în curs, altele doar în proiect. Aş aminti, totuşi, ca să vă daţi seama de aglomeraţia lor: Mraconia, Orşova, Vodiţa, Topolniţa, Cerneţi, Godeanu, Crivelnic, Baia de Aramă, Strehaia, Gura Motrului, Jiana ş.a.  Cei care cunoaşteţi judeţul, puteţi constata că unele sunt aşa de apropiate, că putem spune că sunt două mânăstiri pe kilometru pătrat. Admirăm  aptitudinile ierarhului nostru  de constructor neîntrecut de biserici şi mânăstiri, dar cred că trebuie să privim lucrurile şi în perspectivă. Totul se bazează azi, atât construcţia, cât şi întreţinerea mânăstirilor şi călugărilor pe subvenţiile de la bugetul de la stat. Încerc să-mi imaginez că mâine va avea ţara nişte conducători mai gospodari, de tipul lui Cuza, spre exemplu, care vor tăia macaroana subvenţiilor de la buget pentru Biserică. Mă întreb şi întreb: cu ce se vor termina construcţiile începute? Cu ce se vor întreţine atâtea mânăstiri? Cu ce vor trăi călugării, când nu vor mai avea salarii?! Părinte adevărat este cel care creşte copiii şi le asigură cele necesare, nu cel care îi face pe copii şi-i lasă în grija străzii!

Mulţimea mânăstirilor a slăbit calitatea moral – religioasă  a vieţuitorilor din mânăstiri. Au fost primiţi mii de călugări şi călugăriţe în mânăstirile din toată ţara, iar ,,cercetarea” şi ,,ispitirea” au fost făcute în grabă. Ne-am obişnuit să vedem la televizor tot mai des tot felul  de minunăţii legate de comportamentul unor călugări. Unele dintre acestea sunt infracţiuni notorii(Tanacu), altele scârboşenii de care nu s-a mai auzit(Căldăruşani). Am cunoscut câţiva călugări din ultima generaţie. Unul mi-a explicat ca un specialist tot ce se leagă de automobilele din categoria ,,euro 4” şi ,,euro 5”. Omul era foarte documentat în problemă. Cu altul am mers vreo 500 km în maşină. Trei sferturi din drum a vorbit la telefon, fie că a primit, fie că a dat. Erau discuţii cu diferite persoane, pe teme complet străine de cele duhovniceşti. În restul timpului şi-a bârfit ierarhul şi superiorii. Am avut prilejul de am fost cazat o noapte în ,,chilia” unui tânăr călugăr. Era de dimensiunea unui apartament onorabil, cu toate facilităţile unei locuinţe moderne, respectiv cu baie, bucătărie, televizor, internet. Pe masă era  cartea Părintelui Ion Buga, Să ne rugăm pentru fratele Teoctist! Cei care aţi citit această carte ştiţi despre ce e vorba în ea şi de aceea nu insist. Cu mare greutate am observat că undeva într-un teanc de cărţi avea şi Biblia! Un tânăr călugăr era în spital, în corset de ghips. Mersese pe stradă scriind mesaje pe telefon.  Un capac de canal fusese furat şi părinţelul a avut ghinionul să vină exact pe dreptul gurii de canal. Atent la mesaj, n-a văzut groapa şi … băldâbâc! S-a ales cu coloana ruptă! Mde! Dacă ar fi rostit rugăciunea minţii, cu siguranţă că s-ar fi uitat şi la picioare. Undeva am întâlnit o măicuţă destul de tânără, care putea să conducă cu succes o maşină de formula unu. Colindase Europa şi o bună parte din Asia şi putea să povestească multe ore tot felul de situaţii legate de circulaţie. Era o adevărată expertă! Nu mai vorbesc de mulţimea celor ce se consideră episcopabili încă din primele zile când intră în mânăstire! Turismul monahal a atins cote necunoscute înainte. Rar găseşti călugăr care să nu fi fost la Locurile Sfinte, la Athos şi  cine ştie pe unde. Unii chiar cu maşinile proprii. Bineînţeles, maşini donate de mătuşa Tamara!  Dacă vezi statele de plată şi călugării dintr-o mânăstire, ai impresia că s-au înfiinţat noi categorii: călugăria la fără frecvenţă şi călugăria la distanţă. Asta fiindcă pe state sunt zeci de nume, iar pe cei de la mânăstire îi numeri pe degetele de la o mână! Este greu de acceptat să vezi un călugăr de 25 – 30 de ani, duhovnic la o mânăstire de maici, zdravăn şi muşchiulos, plesnind de untură şi de sănătate, vorbindu-ţi despre post, rugăciune, metanii şi altele asemenea. Exemplele ar putea continua şi nu ar fi puţine.

Călugări bătrâni sunt  tot mai puţini! Călugări adevăraţi şi mai rari!(Va continua).

*

Din învăţăturile lui Agapet către împăratul Justinian. ●,,Ca pe corăbiile pe mări plutitoare, unde greşeala unui marinar poate aduce oarece necaz celor ce împreună cu dânsul călătoresc, dar greşeala cârmaciului duce întreaga corabie la pieire, aşa şi în cetăţi, greşeala unuia ori altuia dintre supuşi nu face rău obştii, cât sieşi. Dar greşeala ocârmuitorului abate  nenorocirea  asupra întregii cetăţi. Aşadar, pe toate cele de cuviinţă să le rostească şi să le făptuiască cu multă grijă, ca unul care va avea de dat socoteală pentru toate, dacă trece cumva cu vederea vreuna din îndatoririle sale; ●Primeşte-i pe cei dornici de bine să te sfătuiască, ci nu pe aceia care se zoresc să te linguşească. Pentru că unii ce-i cu adevărat de folos urmăresc, ceilalţi numai  părerile stăpânitorilor le urmează şi, imitând umbrele, le îngână vorbele;●Poartă-te cu semenii tăi tot aşa cum te rogi să se poarte Dumnezeu cu tine. Căci după cum îi ascultăm pe alţii, vom fi ascultaţi şi după cum îi privim, vom fi priviţi de atotvăzătorul ochi al lui Dumnezeu. Să dăm, aşadar, arvună de milă celui milostiv, ca să ni se dea ceea ce este asemenea cu ceea ce dăm; ●Foarte de folos îmi pare a fi să te ţii departe de cei răi, fiindcă negreşit cine între netrebnici vieţuieşte, fie pătimeşte, fie îşi însuşeşte ceva rău. Pe când acela care cu oameni de treabă se însoţeşte, fie se învaţă să imite cele bune, fie se dezvaţă de cele rele;●Socoteşte cu adevărat prieteni nu pe aceia care-ţi laudă toate spusele, ci pe aceia care se străduiesc să facă tot ce fac cu dreaptă socotinţă, împărtăşindu-ţi bucuria  pentru cele folositoare şi întristarea pentru cele dăunătoare. Căci aceştia dau dovadă de prietenia cea mai adevărată”.

*

Taina Sfintei Cununii. În ,,scrisoarea” noastră precedentă am vorbit despre anumite aspecte privind Taina Sfintei Cununii, cum ar fi  definiţia Sfintei Cununii,  săvârşitorul, primitorii, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească primitorii şi despre efectele  canonice ale Sfintei Cununii.

Fiindcă această Sfântă Taină este foarte complexă, cu implicaţii profunde în viaţa socială şi  solicită  mult pe slujitorii bisericeşti în elucidarea unor aspecte legate de oficierea ei, am considerat necesar ca să împărţim cuvântul  nostru în mai multe  părţi, tocmai pentru  a prezenta cât mai pe larg şi cât mai pe înţelesul dumneavoastră aceste aspecte de ordin canonic. Un capitol  foarte vast şi deosebit de important în abordarea Tainei Sfintei Cununii îl constituie  impedimentele sau piedicile. Acestea sunt situaţii care apar în cazul  proiectatelor căsătorii şi împiedică realizarea acestora. Sfintele canoane ale Bisericii au prevederi clare în acest sens şi tocmai de aceea trebuie avute în vedere ori de câte ori se pune problema încheierii unei căsătorii. În Transilvania şi Banat există un frumos obicei al  strigărilor, în cadrul cărora preotul este obligat  să anunţe în biserică, după oficierea Sfintei Liturghii, cu cel puţin trei duminici înainte de nuntă, proiectata căsătorie.  Vestea se răspândeşte în tot satul şi dacă cineva cunoaşte vreun impediment sau piedică în calea acelei căsătorii, o aduce la cunoştinţă preotului, acesta o analizează şi poate să oprească acea cununie înainte de oficierea ei. În celelalte provincii istorice româneşti nu se obişnuieşte aşa, astfel că de multe ori pot fi încălcate unele dispoziţii canonice. În această situaţie,  îi revine tot preotului sarcina să vegheze ca să nu se oficieze Sfânta Cununie dacă există impedimente. În acelaşi timp, are datoria, în catehezele şi predicile sale, cât şi în discuţiile cu credincioşii, să popularizeze aceste aspecte canonice, pentru ca să se evite situaţii delicate şi să nu se încalce dispoziţiile canonice ale Bisericii Ortodoxe.

A. Impedimentele pot fi împărţite astfel:

Impedimente care privesc liberul consens al primitorilor:

lipsa de maturitate, adică tinerii au vârsta sub 18 ani. Se poate acorda dispensă de vârstă părţii feminine, dar să nu fie mai tânără de 15 ani;

violenţa, care obligă o parte să accepte căsătoria;

răpirea uneia din părţi în vederea căsătoriei forţate;

înşelăciunea uneia din părţi cu promisiuni amăgitoare, mincinoase;

substituirea uneia din părţi;

teama provocată de ameninţări;

şantajul şi presiunile morale;

alienarea mintală a uneia sau a ambelor părţi;

starea de ebrietate;

lipsa consimţământului părinţilor, curatorilor sau tutorilor, în situaţia minorilor, în situaţia în care solicită dispensă de vârstă;

existenţa unor interdicţii penale şi civile,care privesc încheierea căsătoriei.

Impedimente care privesc starea civilă a primitorilor:

existenţa logodnei religioase contractate de una din părţi cu o altă persoană. În acest caz, trebuie să ceară în prealabil desfacerea logodnei bisericeşti din partea episcopului. În cazul când cel ce primeşte desfacerea logodnei voieşte să se hirotonească, nu mai poate. În acest caz, logodna are aceleaşi efecte ca şi cununia;

una dintre părţi este căsătorită deja cu o a treia persoană. În cazul în care se dovedeşte că una din părţi era deja căsătorită, noua căsătorie  este nulă de drept, se desface din oficiu, iar cel ce a ascuns adevărul este supus pedepselor penale şi bisericeşti. În cazul în care oficiantul stării civile sau preotul cunosc adevărul şi, totuşi, oficiază căsătoria, sunt supuşi pedepselor penale şi canonice. Este ştiut că în România este interzisă bigamia, iar rânduielile canonice ale Bisericii Ortodoxe o exclud cu desăvârşire. Într-un asemenea caz, trebuie obţinută mai întâi desfacerea căsătoriei prin divorţ civil şi a cununiei prin divorţ bisericesc şi apoi încheiată noua căsătorie, respectiv oficiată noua cununie;

una dintre părţi a mai fost cununată de trei ori, ştiut fiind că rânduielile canonice nu permit cununia a patra. Nu este un motiv că una din cele trei căsătorii anterioare s-a stins prin deces, ori a fost desfăcută din cauze obiective, legale;

una dintre părţi a depus votul monahal al fecioriei, ştiut fiind că monahii şi monahiile nu se pot căsători. Legile civile nu socotesc această stare  un impediment la căsătorie. Preotul care ar oficia o astfel de căsătorie va fi caterisit;

3. Impedimente care privesc lipsa unor însuşiri morale ale părţilor:

existenţa unor condamnări pentru fapte grave a uneia din părţi. Enumerăm aici crimele, violurile etc.

4. Impedimente care privesc lipsa unor însuşiri fizice ale părţilor:

lipsa stării de sănătate fizică a uneia din părţi;

existenţa unei boli infecto-contagioase la una din părţi;

lipsa facultăţilor fizice necesare la una din părţi. Enumerăm în acest sens impotenţa;

5. Impedimente legate le lipsa unor condiţii sociale ale uneia din părţi:

lipsa căsătoriei civile înainte de cea religioasă ş.a.;

6. Lipsa dispensei privind unele impedimente care pot fi eliminate prin dispensă;

*

Boul şi porcul. Părintele Ilie Izverceanu de la Cernavârf avea multă băutură. An de an adăuga noi butoaie în beciul său imens. El bea cu măsură, destul de puţin, deşi îi plăcea să participe la petreceri. Băutura o vindea. Veneau în fiecare zi la el consăteni să cumpere. El îi spunea fiecăruia acelaşi lucru: ,,-Du-te la beci, că e deschis! Pe partea dreaptă sunt butoaiele cu vin, pe stânga butoaiele cu ţuică. Furtune ai acolo. Umple-ţi vasele cu ce vrei. Preţu-l ştii, pui banii colea pe masă şi te duci. Mă scuzi, că eu am treabă!” Clientul atât aştepta. Poate chiar se ruga pe drum, ca să-l găsească pe părintele ocupat. Intra în beci şi bea cât îi poftea inima şi burta. Într-un târziu, dacă n-apuca să-l ajungă alcoolul, îşi umplea sticla sau bidonul, ieşea, îi punea părintelui nişte banii pe masa din curte, îi acoperea cu o piatră şi pleca. Aşa comerţ!

Într-o zi, au venit pe la părintele Izverceanu un medic veterinar şi un inginer. Erau de prin satele din jur. Se cunoşteau între ei, se cunoşteau şi cu părintele. Erau chiar prieteni. Nu veniseră să cumpere, ci doar să bea. Părintele le-a dat o cană mare şi i-a trimis la beci, dându-le indicaţiile cuvenite. După aproape o jumătate de oră, musafirii au ieşit din beci. Mergeau pe mai multe cărări. S-au aşezat la masă cu părintele, au turnat în pahare şi au continuat să bea. La un moment dat, alcoolul şi-a făcut din plin efectul. Cei doi au început să se certe între ei. Din vorbă în vorbă, au trecut la injurii şi înjurături. Îşi spuneau unul altuia doar ,,boule” şi ,,porcule”! Părintelui nu-i plăceau astfel de situaţii. Cât era de voinic, ar fi putut să-i ia pe cei doi de gulere şi să-i dea pe poartă afară, dar n-o făcea, fiindcă îşi respecta statutul său de gazdă. La un moment dat, Părintele Izverceanu, pierzându-şi răbdarea, a grăit cu voce tare, acoperind hărmălaia celor doi: ,,-Domnilor, vă mulţumesc că m-aţi onorat cu vizita dumneavoastră! Sunteţi nişte valori pentru ţara noastră! Mă simt măgulit de cinstea pe care mi-aţi făcut-o!” Beţi-beţi, dar cei doi s-au oprit din ceartă şi au holbat ochii: ,,.-Cum, părinte, noi suntem nişte valori?” ,,-Da!” le-a răspuns părintele!  Astăzi boii şi porcii sunt foarte căutaţi mai ales la export şi se vând foarte bine! Am înţeles, după felul cum aţi vorbit între dumneavoastră, că unul sunteţi porc, iar celălalt bou! Sunteţi nişte valori pentru ţară, domnilor!”  Cei doi s-au uitat unul la altul şi medicul veterinar i-a spus inginerului: ,,- Auzi, Ioane! Dacă părintele ajunse să-şi bată joc de noi în felul acesta, înseamnă că noi ne cam îmbătarăm! Hai să mergem, până nu ne prinde ploaia!”

Acesta era părintele Izverceanu. Găsea întotdeauna partea comică  a lucrurilor şi situaţiilor, făcea haz de necaz, îi înveselea pe alţii şi le reda încrederea şi optimismul chiar în momente grele din viaţă şi, mai ales, căuta să nu supere pe nimeni.

*

Sfaturi pentru sănătate. Doctorul american John Hopkins a făcut îndelungate cercetări asupra plantelor, căutând să găsească în ele cât mai multe leacuri de vindecare a bolilor omeneşti.  A ajuns la nişte concluzii interesante privind şi legătura dintre forma unor plante sau fructe şi anumite organe ale omului, pe care acele plante sau fructe le pot trata. Parcă natura însăşi ar vrea să dezvăluie omului din secretele sale, care să-i fie de folos, ca rege al naturii. Redăm mai jos câteva din astfel de asemănări, care pot fi de folos pentru fiecare dintre noi: • O felie de morcov se aseamănă cu ochiul uman. Pupila, irisul şi liniile radiale arată exact ca ochiul uman, iar  ştiinţa demonstrează acum că morcovii măresc considerabil fluxul sanguin către ochi şi funcţia acestora;• O roşie are patru compartimente şi este roşie. Inima este roşie şi are patru camere. Toate studiile arată că roşiile sunt într-adevăr hrană pură pentru inimă şi sânge; •  Strugurii atârnă în ciorchine, care are forma unei inimi. Fiecare bobiţă arată ca o celulă a sângelui şi toate cercetările de astăzi arată că strugurii sunt, de asemenea, o hrană revitalizantă substanţială pentru inimă şi sânge;•   O nucă arată ca un mic creier, cu o emisferă dreaptă şi una stângă: creierul mare deasupra şi cerebelul din partea de jos. Chiar şi încreţiturile sau cutele unui miez de nucă arată ca neocortexul. Şi acum ştim că nucile ne ajută să ne dezvoltăm peste trei duzini de transmiţători neuronali care ajută la funcţionarea creierului;•  Boabele de fasole chiar vindecă şi ajută la menţinerea funcţiei rinichilor şi, da, arată exact ca şi rinichii umani; • Ţelina, rubarba şi alte legume arată exact ca oasele. Aceste alimente ţintesc în mod special duritatea oaselor. Oasele sunt 23% sodiu, iar aceste alimente au 23% sodiu. Dacă nu avem destul sodiu în alimentaţie, organismul şi-l extrage din oase, făcându-le friabile. Aceste alimente completează nevoile scheletului corpului nostru;•   Cartofii dulci arată ca pancreasul şi chiar echilibrează indexul glicemic la diabetici; •   Măslinele participă la sănătatea şi buna funcţionare a ovarelor;•   Grapefruitul, portocalele şi alte citrice arată exact ca şi glandele mamare ale femeii şi contribuie la sănătatea sânilor şi la mişcarea limfei înspre şi dinspre sâni;•   Ceapa arată ca celulele corpului. Cercetările de astăzi demonstrează că ceapa ajută la curăţarea deşeurilor din toate celulele organismului. Ceapa provoacă lacrimile care spală straturile epiteliale ale ochilor.

*

Ajutoare şi donaţii. În cursul lunii iulie am donat pâine credincioşilor participanţi la slujbe şi unor bolnavi din sat, astfel: 5 Iul.(Bârda): 63 pâini; 12 Iul.(Malovăţ): 149 pâini; 19 Iul.(Bârda): 63 pâini; 26 iul.(Malovăţ): 161 pâini. Aşadar, în luna iulie s-au donat 436 pâini. Copiilor li s-au donat şi ciocolate ,,Poiana”.

*

Plăţi. În această perioadă am efectuat o serie de plăţi mai mari, astfel: 474 lei pentru reparaţia imprimantelor, hârtie, cerneală şi cartuşe pentru imprimante; 65 lei pentru curent electric; 2550 lei protoieriei pentru lumânări; 350 lei brutăriei pentru pâinea donată în iunie şi 454 lei  pentru pâine donată în iulie; 52 lei băncii drept comisioane; 825 lei poştei pentru colete şi altele mai mărunte.

*

Simpozion R. Vâlcea. În ziua de joi, 30 iulie, preotul Dvs., împreună cu cântăreţul parohiei, au participat la simpozionul organizat de Arhiepiscopia Râmnicului în memoria  regretatului Părinte Dumitru Bălaşa de la Drăgăşani. Au participat în jur de 100 persoane din judeţul Vâlcea şi din ţară. Simpozionul a fost prezidat de Domnul Acad. Geo Stroe din Bucureşti. Preotul Dvs. a făcut parte din prezidiu. Din Mehedinţi au mai participat Prof. Dr. Mite Măneanu din Tr. Severin şi Prof. Constantin Protopopescu din Strehaia. S-au ţinut comunicări şi s-a discutat pe marginea operei Părintelui Dumitru Bălaşa. S-au relatat amintiri despre el. Preotul Dvs. a prezentat cartea Părintelui Dumitru Bălaşa, Dacii de-a lungul mileniilor, pe care parohia noastră a publicat-o recent. Asociaţia Naţională ,,Cultul Eroilor” i-a oferit o frumoasă Diplomă de excelenţă pentru strădania de a valorifica opera Părintelui Dumitru Bălaşa.

*

Publicaţii: În această perioadă, preotul Dvs. a publicat doar două articole: Între Mithra şi Hristos, în ,,Buletin de informaţii”, Fairfield(Australia), an. LV(2009), nr. 4(iul.-aug.), p. 5, ediţie on-line(www.aradomain.com) şi Plictiseală, în ,,Buletin de informaţii”, Fairfield(Australia), an. LV(2009), nr. 4(iul.-aug.), p. 5, ediţie on-line(www.aradomain.com);

*

Botezuri. Cununii. La 18 Iulie am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Nistor Alexandru, fiul Domnului Nistor Florin – Gheorghe şi al Doamnei Nistor Elena din  Tr. Severin. Să trăiască! La 18 Iulie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Nistor Florin-Gheorghe şi pentru Doamna Nistor Elena din Tr. Severin(căsătoriţi civil  de 6 ani!). Dumnezeu să le ajute!

*

Program. În cursul lunii august, avem următorul program de slujbe: 1 Aug.(Malovăţ-Bârda); 2 Aug.(Bârda); 6 Aug.(Bârda); 8 Aug.(Malovăţ-Bârda); 9 Aug.(Malovăţ); 12 Aug.(spovedit şi grijit în Bârda, la biserică şi în sat); 13 Aug.(spovedit şi grijit adulţii în Malovăţ, la biserică şi în sat); 14 Aug.(spovedit şi grijit copiii în Malovăţ); 15 Aug.(pomeniri dimineaţa la Bârda, slujbă la Malovăţ); 16 Aug.(Bârda); 22 Aug.(Malovăţ-Bârda); 23 Aug.(Malovăţ); 29 Aug.(Malovăţ-Bârda); 30 Aug. (Bârda). În restul timpului, preotul poate fi găsit la biserică, acasă sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: