„Scrisoare pastorală“ nr. 157

Electorale.  A început iar campania electorală! Acum va trebui să alegem europarlamentarii.  Te uiţi la televizor, îi vezi şi de unii chiar te minunezi. Sunt unii oameni serioşi, capabili, buni români, care ar putea să ne reprezinte cu cinste şi demnitate interesele de ţară şi de popor, dar sunt alţii care parcă nu ştiu ce caută într-o asemenea campanie. Sunt oameni care vorbesc de proiecte de interes major, menite să ne convingă că au intenţii serioase, folositoare neamului românesc; sunt alţii care apar la televizor doar pentru a defăima pe alţii. Cred că cu cât batjocoresc pe cei buni, se ridică ei mai  sus. Indiferent de mesajele pe care ni le transmit candidaţii la europarlamentare, este de datoria noastră, a fiecăruia, să mergem la vot şi să fim foarte atenţi pe cine investim cu putere să  ne reprezinte. Acum lucrurile s-au mai limpezit, mai cunoaştem politicienii şi putem să ne pronunţăm în cunoştinţă de cauză, fără a fi influenţaţi de cele ce-şi strigă unii altora. Cu câţiva ani în urmă, când erau alegeri pentru parlamentul României, îmi amintesc de un afiş electoral deosebit de sugestiv. Candida soţul şi soţia. Aveau pozele pe afiş. Deasupra capetelor lor scria: ,,Votaţi Dan   Dana!”   Dacă apropiai cele două nume, ieşea sloganul: ,,Votaţi dandana!” Sub portrete scria: ,,Răi, dar buni!” Ca alegător, mi-am zis aşa: ,,Dacă n-au fost în stare să-şi facă un afiş de Doamne-ajută, cum vor putea oamenii aceştia să facă legi după care să se conducă o ţară?” Totuşi, candidaţii respectivi poate erau cei mai sinceri, recunoscând ei înşişi că nu ar fi fost decât o dandana pe capul poporului, dacă ar fi fost aleşi. Nici n-au fost!

Să dea Dumnezeu să avem înţelepciunea de a alege pe cei mai buni  dintre cei buni!

*

Batjocorirea ierarhului(II).     În numărul trecut al ,,scrisorii” noastre vă vorbeam de cazul Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop Teodosie al Tomisului. Făceam acolo referire la campania de presă ce s-a pornit împotriva sa, ierarhul fiind acuzat că ar fi cerut bani unui candidat la preoţie ca să-şi cumpere o mitră(acoperământul capului). Ponegrirea s-a făcut de-a lungul câtorva seri pe un post particular de televiziune. Un preot care funcţionase în cadrul armatei, împreună cu soţia sa, fostă consilieră juridică la arhiepiscopie, îl acuzau pe ierarh   cu o râvnă demnă de cauze mai nobile. În apărarea ierarhului tomitan veniseră  Doamna Paula Iacob, avocat de renume, primarul  Constanţei şi alţii. Degeaba. Reporterul respectiv ştia una şi bună: ierarhul trebuia să iasă vinovat. Cel ce-l acuza avea zeci de minute la dispoziţie; celor ce-l apărau le tăia imediat macaroana, de îndată ce deschideau gura. Se vedea de la o poştă că este o înscenare duşmănoasă. În primul rând, când este anchetat un caz, trebuie ascultate toate părţile implicate în conflict, nu numai una. În al doilea rând, până organele judecătoreşti nu dau o hotărâre, nu poţi să pui pe seama unui om toate păcatele din lume. Există în justiţie aşa-numita prezumţie de nevinovăţie, în baza căreia, până la sentinţa instanţei, definitivă şi irevocabilă, orice om este nevinovat. Până atunci organele de cercetare fac toate investigaţiile cuvenite şi rezultatele sunt înaintate  instanţei, care judecă. Nu poţi tu, reporter la un post de televiziune oarecare, să batjocoreşti un om cu o înaltă funcţie publică, fiindcă aşa vor muşchii tăi. Libertate, libertate, dar nu în halul acesta! Nu trebuie uitat, că în eparhia Tomisului sunt aproximativ 100 de preoţi  şi doar unul era nemulţumit şi-şi acuza ierarhul. Dacă avem în vedere că fusese suspendat din funcţie pentru că fusese găsit cu mari deficienţe financiare, el, care avea salariul de colonel(preoţii militari sunt asimilaţi gradului de colonel şi plătiţi ca atare de către Ministerul Armatei), cât şi soţia sa, care fusese dată afară de la centrul eparhial, aveau tot interesul să se răzbune pe ierarh.

Campania respectivă se înscrie într-un context mai larg de denigrare a Bisericii Ortodoxe Române şi a clerului ei, fiindcă sunt destule forţe subterane care încă mai speră că într-o zi se va prăbuşi. Sunt destule argumente istorice şi dogmatice, care ar trebui să-i facă să-şi schimbe speranţele! Păcat de oamenii terfeliţi de atâţia neicanimeni!

*

Birul cununiei. Într-o zi de sâmbătă am primit un telefon. Era o voce de femeie. S-a recomandat. Nu o cunoşteam. Mi-a spus: ,,- Părinte, am luat numărul Dvs. de telefon dintr-un calendar. Vă rog să-mi spuneţi şi mie cât este taxa pentru o cununie în parohia Dvs.?” ,,- De ce vă interesează, doamnă?” am întrebat-o. ,,-Eu sunt căsătorită civil cu soţul meu de cinci ani, dar nu ne-am putut cununa religios, fiidcă suntem oameni săraci şi nu am reuşit să adunăm banii pentru taxa de cununie. Mereu am tot dat an după an şi n-am reuşit. Ne apasă pe conştiinţă greutatea păcatului. Ştim că trăim în concubinaj şi nu vrem asta. Cred că din cauză că nu ne-am cununat religios nu avem nici copii. Acum ne-am hotărât să întrebăm la cât mai multe parohii şi, unde vom găsi taxa mai mică, acolo  să ne ducem şi noi să ne cununăm. De asta vă întreb!” I-am răspuns: ,,-Doamnă, la noi taxa este zero lei, zero bani. Dacă e prea scump, mai negociem şi mai scădem!” ,,- Părinte, nu glumiţi?!” m-a întrebat femeia neîncrezătoare. ,,- Nu, doamnă! Veniţi şi documentaţi-vă!” ,,-Ne puteţi cununa şi pe noi?” ,,- Nu faceţi parte din parohia noastră şi avem dispoziţii clare în acest sens!” ,,-Părinte, ca preot, ne puteţi lăsa să trăim în păcat?” ,,-Nu, doamnă! Veniţi şi vă cunun, indiferent de consecinţe!” A doua zi au venit şi i-am cununat.

Dacă mai sunt printre rudele sau cunoscuţii Dvs. cazuri de genul acesta, oameni care nu au botezat copiii, ori nu s-au cununat, ori nu se pot împărtăşi din cauza taxelor, să poftească la noi şi le vom oficia serviciile respective gratuit. Dacă vor mai fi printre Dvs. cumva vreunii nebotezaţi sau necununaţi sau nespovediţi sau negrijiţi, păcatul acelora să fie, fiindcă le-am stat şi le stau întotdeauna la dispoziţie.

*

Pericol pentru sănătate!  De pe internet am aflat un lucru, care, desigur, vă interesează şi pe Dvs. În urmă cu ceva timp a murit o femeie în conditii absurde. Într-o duminică, a plecat cu nişte prieteni să facă o excursie cu barca şi a pus la rece nişte cutii de suc.  Următoarea zi, luni, a fost primită la Spitalul Universitar, ca miercuri să iasă moartă.. Autopsia a scos la iveală o leptospiroză (cu simptome de febră ridicată, faţa palidă şi hemoragii) provocată de o băutură la cutie, care a fost consumată fără pahar în barcă. Examinarea cutiilor a confirmat că acestea au fost infectate cu urină de şoarece,  în consecinţă cu leptospire. Probabil că persoana în cauză nu a spălat partea superioară a cutiei înainte de a bea, şi a fost contaminată cu urină de şoarece, care conţine  substante toxice şi mortale, printre care leptospirele, care provoacă leptospiroza. Băuturile şi alte alimente la cutie  sunt înmagazinate în depozite infestate de rozătoare şi transportate până la punctul de vânzare fără a fi curăţate în prealabil.

De fiecare dată când   cumpăraţi o cutie cu suc sau bere, trebuie să spălaţi foarte bine partea superioară cu apă şi detergent, apoi clătiţi bine înainte să o puneti în frigider sau să beţi. După un studiu realizat de către INMETRO (Spania), capacele cutiilor de băuturi sau de conserve sunt mai contaminate decât capacele WC-urilor publice. Studiul arată că, întrucât cantitatea germenilor şi a bacteriilor de pe capacele cutiilor este atat de mare, este foarte important să fie spălate cu apă şi detergent şi să fie clătite foarte bine .

Mai spuneţi şi altora aceasta. Le faceţi un bine!

*

Fluieraşii de la Balta.  Părintele Stelică Zoican ne-a povestit câteva întâmplări legate de echipa de fluieraşi de la Balta, întâmplări care vin să contureze o epocă, cu toate păcatele şi ciudăţeniile ei.

Prin 1970, părintele se străduise şi înfiinţase o echipă de fluieraşi în comuna Balta-Mehedinţi, unde-şi avea şi parohia. Se cerea fiecărei comune să aibă activitate culturală. În Balta se tot încerca să se realizeze, cu sprijinul şi participarea cadrelor didactice, un cor, dar rezultatele erau îndoielnice. La orice concurs aveau doar meritul de a participa şi atâta tot. Trofeele erau luate de alţii. Fiindcă şi părintelui i se cerea de la protoierie să aibă activitate culturală în cadrul căminului cultural, a luat legătura cu primarul Marinescu şi i-a propus să înfiinţeze o echipă de fluieraşi. Primarul a acceptat cu bucurie iniţiativa. Au comandat la Crasna- Gorj 28 de fluiere mari şi 12 mici(octave), pe care le-a plătit căminul cultural. Fluierile au fost confecţionate de meşterul Alexe Voroncea din Crasna. Au fost recrutaţi cei mai buni fluieraşi din satele comunei. Cei mai mulţi erau din Coada Cornetului, de unde era şi părintele. Mai întâi a trebuit ca să se impună ca dirijor. Pentru aceasta a concurat cu fiecare şi mai ales cu moş Dinu Corbea din Coada Cornetului, care era neîntrecut. Trecând cu bine toate probele, părintele Stelică Zoican a început organizarea corului. Fiecare fluieraş a cântat tot ce a ştiut. De la fiecare a ales piesele cele mai frumoase şi mai vechi. A făcut un repertoriu de peste 20 de piese alese cu grijă. Nu a fost uşor ca nişte oameni care munceau toată ziua la câmp să vină seara acasă, să-şi facă baie, să se primenească şi să meargă la cămin în Balta, la repetiţie. Dar întotdeauna făceau acest sacrificiu cu bucurie şi cu tragere de inimă. Fiind ei înşişi meşteri împătimiţi ai fluierului şi ai cântecului popular, simţeau nevoia să se exprime astfel. Nenumărate ore de repetiţie a făcut cu ei şi a reuşit să realizeze o adevărată echipă. Paralel, Doamna Cornelia Zoican, preoteasa, alcătuise o echipă de dansatori şi astfel se înviorase viaţa culturală a comunei. Alcătuiseră un repertoriu bogat de melodii şi dansuri din zonă, aşa încât, când ieşea echipa de fluieraşi ori cea de dansatori  pe scenă era o adevărată sărbătoare pentru spectatori. La prima serbare din comună la care au partcipat a fost un adevărat delir în sală. Localnicilor nu le venea să-şi creadă ochilor şi urechilor. Multe din melodiile valorificate de echipa de fluieraşi au fost preluate ulterior de interpreţi ai cântecului popular mehedinţean şi faptul că zona Mehedinţiului a ajuns renumită în lume pentru cântecul său popular inegalabil şi inconfundabil se datorează şi contribuţiei aduse de echipa de fluieraşi de la Balta.

La concursul pentru faza judeţeană, echipa de fluieraşi de la Balta a câştigat premiul întâi fără probleme. Mai era la vremea aceea echipa de 30 fluieraşi a comunei Pătulele şi cea de 9 fluieraşi a comunei Oprişor, dar au rămas departe în urma celei de la Balta. A urmat concursul interjudeţean, când au trebuit să meargă la Novaci în Gorj.  Au luat costume populare uniforme de la Casa de Cultură din Severin şi s-au prezentat. Preşedinta juriului era Lucreţia Ciobanu. Au ieşit pe locul al doilea, ceea ce era o mare izbândă. Imediat au venit ziariştii să le ia interviuri. Când au aflat de la fluieraşi că ,,părincele” este dirijorul, s-au codit, neştiind cum să scoată cămaşa. Atunci părintele Zoican a precizat că ,,Tovarăşul primar Marinescu este conducătorul nostru, eu sunt numai dirijorul!”. Aşa a apărut în ziare şi primarul a primit un aparat de fotografiat ca premiu, pe care l-a dus, fără jenă, la el acasă.

Într-un an, sărbătoarea liliacului de la Ponoare a căzut chiar în ziua de Paşti. Dimineaţa, la ora 8, în faţa bisericii a oprit autobuzul taxat de primărie, în care erau toţi fluieraşii şi dansatorii, care trebuiau să meargă la Ponoare să dea serbare. Aşteptau pe părintele să termine slujba. Părintele i-a spus primarului, că nu poate să plece până nu vine toată lumea să ia paştele. Primarul s-a văzut nevoit să plece prin sat să strige în dreapta şi în stânga să meargă toţi, cu mic cu mare, cât mai repede, la biserică să ia paşti, că trebuie să plece popa. Situaţia era caraghioasă, ca tocmai un activist de partid cum era primarul să facă acest oficiu. Pe la ora zece a putut pleca autobuzul spre Ponoare.

Desigur, nu convenea stăpânirii şi mai ales activiştilor de partid faptul că tocmai preotul şi preoteasa conduc cele două echipe, dar nu aveau încotro, trebuiau să accepte situaţia, fiindcă cei doi erau de neînlocuit. Echipa de fluieraşi a participat la mai multe competiţii şi a obţinut locul întâi pe ţară la Festivalul ,,Cântarea României”, ceea ce nu era puţin lucru. A participat la multe manifestări culturale din judeţ, din ţară şi chiar din străinătate. În 1986 a făcut înregistrări la Radioteleviziunea Bucureşti.

În cadrul schimburilor culturale, au fost invitaţi în Iugoslavia. Toate bune şi frumoase, dar la vamă nu le-a dat voie să treacă. Trei ore au aşteptat până când primarul s-a dus la comandantul poliţiei şi la primul secretar al judeţului să ia aprobare. Nu ieşise viza la trei personae din formaţie. Acele trei personae erau: preotul Zoican, dirijorul formaţiei de fluieraşi, doamna Cornelia Zoican, şefa formaţiei de dansatori şi Irina Zoican, fiica părintelui, solistă. Orice comntariu e de prisos!

După 1989, formaţia s-a risipit. Părintele s-a transferat la Severin, iar fluieraşii au plecat unul câte unul spre cele veşnice. Azi mai sunt câţiva în viaţă. Ei au înscris însă o pagină frumoasă în cronica  locurilor.

*

Inimă de părinte . In 1988 un cutremur de 8,2 grade a redus Armenia la ruine, omorând peste 30.000 de oameni în mai puţin de 4 minute. In mijlocul acestei devastări uriaşe şi a haosului creat, un soţ şi-a lăsat soţia acasă, casa lor fiind încă în picioare şi a alergat la şcoala, unde ar fi trebuit să fie fiul său, dar… a descoperit clădirea şcolii în totalitate la pământ… După trauma primului şoc, şi-a amintit promisiunea pe care i-o facuse cândva fiului lui… ,,nu contează ce se întâmplă, am să îţi vin în ajutor, oricând, oriunde!” … Lacrimile începură să-i curgă şiroaie pe obraji… Îngrozit, se uită la grămada de cărămizi şi moloz ce fusese cândva şcoala fiului lui… Peisajul părea absolut fără nici o speranţă, dar promisiunea făcută fiului său îl convinse că trebuie să încerce ceva, orice…La început s-a concentrat să-si amintească cam unde ar fi clasa fiului său, acolo unde îl ducea în fiecare dimineaţă. Şi-a amintit că este undeva într-un colţ în partea dreaptă a clădirii, aşa că alergă acolo şi începu să tragă cu mâinile de cărămizi şi de moloz. În timp ce săpa şi scotocea printre ruine, alţi părinţi îndureraţi au venit şi au început să strige şi să plângă …,,fiul meu”, sau ,,fiica mea”…Alţi părinţi au încercat să-l scoată de acolo cu vorbe bune…,,este prea târziu”…,,toţi sunt morţi, nu are nici un rost”…,,du-te, omule, acasă”…,,trebuie să înţelegi, asta-i realitatea, şi nu putem face nimic”, ,,o să-ţi faci numai rău, nu se mai poate face nimic”…  Pentru toţi părinţii însă, a avut un singur răspuns… ,,Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?!”… şi a continuat să caute mai departe printre dărâmături, bucăţică cu bucăţică. Şeful departamentului de pompieri veni şi el să-l scoată de acolo dintre dărâmături, pe motiv că o să fie explozii şi foc şi nu este indicat să umble singur printre resturile de clădire. ,,Du-te acasă, o să avem noi grijă să facem tot ce se poate face!”. La care, iubitorul tată răspundea exact ca înainte… ,,Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?!”

Poliţia şi-a facut şi ea treaba şi i-au spus că este prea distrus şi că pune viaţa altora în pericol şi să se ducă acasă…, la care din nou a răspuns în acelaşi mod: ,,Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?!” Dar nimeni nu se gândea să îl ajute. Curajos, însă, continua să caute printre molozuri, pentru că îşi spunea că trebuie să ştie pentru el însuşi…,,ce s-a întâmplat cu băiatul lui, dacă este viu sau mort.” A lucrat singur 8 ore, apoi 12 ore… apoi 24 ore…şi a ajuns la 36 ore… şi încă a continuat …După a 38-a oră a tras de un bloc mai mare şi a auzit vocea fiului său…A strigat atunci cu toată puterea ce i-a mai rămas: ,,Armand”…şi a auzit răspunsul venind înapoi… ,,Tati?! Sunt eu, tati. Le-am spus la ceilalţi copii să nu fie îngrijoraţi. Le-am spus că dacă tu eşti în viaţă, tu ai să mă salvezi şi dacă tu mă salvezi pe mine şi ei o sa fie salvaţi, că tu mi-ai promis mie că orice s-ar întâmpla, tu o să mă cauţi şi o să îmi vii în ajutor, oricând şi oriunde…şi eu nu am uitat, şi tu ai venit, tati… tu ai venit !!!” ,,Cum este acolo unde eşti tu?” a mai întrebat tatăl îngrijorat?. ,,Suntem 14 aici din 33 câţi eram, tati. Ne este foame şi sete şi ne este tare frică şi…suntem aşa de fericiţi că ne-ai găsit…Când a căzut şcoala a rămas un colţ ca un triunghi, unde ne-am refugiat.” ,,Vino, băiatul meu!”…i-a mai zis tatăl. ,,Nu, tati…, lasă să iasă ceilalţi copii prima dată, că eu ştiu că tu mă scoţi pe mine la urmă, aşa cum mi-ai promis…orice s-ar întâmpla…şi oricând am nevoie de ajutor!”

M- am gândit că această poveste adevărată este atât de potrivită pentru noi. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult, că L-a trimis pe Fiul Său să vină în chip de om, pe pământul nostru plin de păcat, ca să ne aducă salvarea. Din dragoste pentru noi, Domnul Iisus a venit în lumea noastră urâtă…şi acum ne caută printre murdăriile şi dărâmăturile acestui Babilon modern… Ne caută, pentru că ne iubeşte şi ne-a promis …,,cu nici un chip nu te voi părăsi…, nu te voi lăsa!” Tot ce mai trebuie să faci este să-L strigi, să te audă unde eşti, ca să te poată scoate afară… Strigă-l astăzi… şi strigă-L ori de câte ori eşti în nevoie… El îţi va răspunde.

*

Mânăstirea Godeanu. La 8 mai a fost pusă piatra fundamentală pentru o nouă mânăstire în judeţul nostru. Între Godeanu şi Şiroca este un deal masiv, pe vârful căruia va fi mânăstire. Alegerea locului este extraordinară. De acolo este o vizibilitate cum rar întâlneşti. Orizontul se întinde de la Băile Herculane  până către Strehaia, de la Ilovăţ până departe peste Serbia. De  acolo ai impresia că poţi atinge stelele cu mâna. Este un aer foarte curat şi sănătos. Construcţia unei mânăstiri de maici acolo ar aduce multe beneficii localnicilor şi nu numai. În apropierea mânăstirii  s-ar putea construi hoteluri, restaurante, aşezăminte sociale, precum sanatorii. Am putea asemăna poziţia acestei mânăstiri cu cea de la Mânăstirea Durău, unde avem mari complexe turistice. Lucrul acesta ar face ca să fie captată forţa de muncă din zonă, ar putea genera dezvoltarea agroturismului şi multe altele. Deja am întâlnit familii din Severin, care şi-au mărturisit dorinţa de a-şi construi acolo locuri de veci. Am încercat să le explic că iarna e foarte frig şi viscol acolo, dar tot n-au renunţat la idée!

La un congres internaţional de dacologie de acum câţiva ani, au fost istorici care au susţinut că Kogaionul, adică locul sfânt al dacilor, locul unde îşi făceau ei slujbele, era pe masivul Godeanu, adică acolo unde se va construi noua mânăstire. În apropierea acelui loc se află Grădeţul cu ruinele cetăţii. La începutul secolului XX-lea, D. Spineanu, D. Pajură şi  colonelul Lahovari susţineau că acolo a fost o cetate slavă din sec. XIII. Preotul Dvs. a cules folclor din zonă cu ani în urmă şi a găsit o legendă splendidă, care vorbeşte de originile dacice ale acelei cetăţi, menită să supravegheze valea Topolniţei până la Drubeta(vechea denumire dacică a oraşului). Acea legendă a prelucrat-o preotul Dvs. şi a reuşit cu ea  la concursul de proză scurtă organizat de Editura ,,Scrisul Românesc” din Craiova în 1988, preşedintele juriului fiind scriitorul Marin Sorescu. Legenda i-a fost publicată de acea editură într-un volum cu titlul Zidina.

La ceremonia de punere a pietrei fundamentale a participat Prea Sfinţitul Episcop Nicodim, ierarhi mai de aproape şi mai de departe(Caransebeş, Slatina), înalţi funcţionari eparhiali, oficialităţi locale şi preoţii din parohiile vecine, care au fost invitaţi. Preotul Dvs. nu a fost chemat.

*

Din învăţăturile împăratului Vasile Macedoneanul.  ,,Fereşte-te să te dedai la băutură. Căci beţia este potrivnicul prudenţei şi vrăjmaşul ei. Mintea tiranizată de vin pătimeşte la fel ca acei vizitii de pe carele de curse din hipodrom, care, neputând caii să-şi stăpânească, sunt traşi de ei ba ici, ba acolo, stârnind râsul privitorilor. Iar dacă mintea astfel pătimeşte, negreşit şi sufletul multe greşeli săvârşeşte”.

*

,,Socoteşte că linguşitorii nu pot să te ajute, cât pot să-ţi dăuneze. Căci le stă în nărav şi necredinţa şi ascunderea adevărului. Linguşeala seamănă cu o panoplie(depozit de arme) pictată în culori, care, la vreme de nevoie, nu va putea să-l ajute pe cel care o posedă mai mult decât o umbră. Iar dacă stă în firea linguşitorilor să măsluiască adesea adevărul, răul este de multe ori mai mare. Căci  acela care, amăgit de vorbele lor, s-ar încrede în ei, se va izbi precum orbul de lucruri neaşteptate şi se va căi de imprudenţa lui”.

*

Donaţii. Am primit o serie de donaţii în această perioadă astfel: Domnul colonel  Marin Turculeanu din Lugoj(TM), socrul preotului Dvs.  şi Domnul Ile Teodor din Arad, nepotul regretatului Rolea Petre din Bârda au donat câte 100 lei; Doamna Barbu Ioana din Buftea (IF): 60 lei;  Domnul Duţoniu Ion din Orşova, fiul lui Domnului Duţoniu Gheorghe din Bârda şi  Doamna Gonciulea Mariana din Tr. Severin, fiica Domnului Mema Ştefan din Bârda câte 50 lei; Domnul Cuţui Mihail din Tr. Severin, Domnul Gorun Nicolae-Cristian din Broşteni(MH), Doamna Neagu Carmen din Bucureşti, Doamna Manolache Steluţa din Bucureşti, Doamna  Crăciunescu Valeria  din Câmpulung-Moldovenesc(SV), Domnişoara Nisioi Mihaela din Câmpulung-Moldovenesc(SV) au donat câtre 50 lei; Doamna Berneanu Alexandra din Malovăţ a  achitat 50 lei pentru contribuţia de cult;  Doamna Inspector Dinu Valeria din Tr. Severin, fiica Domnului Vişan Ion din Malovăţ, împreună cu mai mulţi colegi ai săi de la Administraţia Financiară donează câte  2% din salariul de anul acesta. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

În luna aprilie am donat credincioşilor participanţi la biserică şi unor bătrâni şi bolnavi din sat pâine astfel: 5 apr.(Malovăţ): 212 pâini; 12 apr.(Bârda): 90 pâini; 16 apr. (Malovăţ): 120 pâini. În total s-au donat în luna aprilie 422 pâini. Nu s-a donat pâine la slujbele de la Sf. Paşti şi cele din preajma Sfintelor Paşti.

*

Lucrări la biserică.În această perioadă am reuşit să văruim exteriorul bisericii de la Malovăţ. Materialele au costat 200 lei, iar manopera 600 lei.

*

Am încheiat  cu covoarele de la biserica din Malovăţ. Am acoperit toată suprafaţa din altar, naos şi pronaos cu covoare noi. S-au ridicat la suma totală de 2200 lei. La biserica din Bârda am scos de la naftalină toate covoarele noi, ce le adunasem în anii trecuţi din donaţiile făcute de diferiţi enoriaşi, am mai cumpărat unul nou de 120 lei. Domnul Ivaşcu Vasile din Bârda a adus două covoare mari, noi, şi a mai promis alte două. Dacă le va mai aduce şi pe acelea, vom acoperi şi în Bârda toată suprafaţa bisericii cu covoare noi. Dumnezeu să răsplătească tuturor pentru întreaga lor contribuţie.

*

Am cumpărat materiale pentru gardul cimitirului de la Malovăţ. Prin extinderea cimitirului, trebuie să modificăm şi gardul vechi. Avem nevoie de mai bine de 70 metri de gard nou. Materialele au costat 1724 lei. Domnul Lulu Ciurel a asigurat, în mod gratuit, transportul lor de la Severin la biserica de la Malovăţ. Îi mulţumim cordial.

*

Plăţi. În această perioadă am făcut o serie de plăţi, astfel: 1724 lei pentru stâlpi, plasa de sârmă şi ciment pentru gardul cimitirului de la Malovăţ; 255o lei protoieriei pentru lumânări; 315 lei pentru pâinea donată în aprilie; 65o lei manopera şi restul de materiale pentru văruitul bisericii de la Malovăţ.

*

Publicaţii . Am reuşit să publicăm o nouă carte a domnului Ioan Miclău din Sydney(Australia), intitulată Bună ziua, bade Ioane!  Scriitorul Ioan Miclău îşi foloseşte toate resursele materiale şi spirituale pentru a încredinţa hârtiei gândurile şi trăirile sale, fie că scrie proză, fie poezie sau teatru. Cu toate acestea, simţindu-se cetăţean cu drepturi depline în Imperiul Limbii Române, iese adesea în arena Cetăţii şi, cu competenţă şi curaj, îşi exprimă părerile faţă de cele mai acute probleme ale neamului, propune soluţii, critică realităţi. Atunci face publicistică! Ioan Miclău este un român de bună credinţă, care militează cu tot ce poate şi cum poate pentru mai binele neamului său. Şi n-o face rău!

Precizăm că Domnul Ioan Miclău şi-a cumpărat şi de data aceasta întregul tiraj şi a suportat taxele poştale de trimitere.

*

Preotul Dvs. a publicat articolele Crize şi crize şi Scrisoare către Eminescu(II), în  ,,Buletin de informaţii”, Fairfield(Australia), an. 55(2009), nr.2(mart.-apr.), p.19;

*

Emisiuni.     În seara zilelor de 1 şi 8 mai, preotul Dvs. a avut emisiune interactivă la Televiziunea ,,Datina”(orele 20,00-22,30) pe tema  Creştinismul în primele veacuri(sec. I-III).

*

Simpozioane.    Biblioteca Centrală de Stat din Chişinău(Republica Moldova) l-a invitat pe preotul  Dvs. la simpozionul naţional din 15 iunie dedicat lui Mihai Eminescu.  A acceptat cu bucurie invitaţia şi s-a înscris cu trei lucrări: Chipul lui Ştefan cel Mare în folclorul românesc, Scrisori către Eminescu şi  prezentarea celor trei volume ale sale, Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2004), pe care le-a publicat parohia noastră de curând. Temele propuse au fost acceptate de conducerea bibliotecii. Singura problemă rămâne viza. Paşaportul a ieşit într-o săptămână, dar mai departe nu mai ştim dacă ne vom putea încadra în timp. Vom vedea!

*

În zilele de 13-14 Mai, cântăreţul parohiei noastre, Stănciulescu Cristian, a făcut parte din delegaţia de studenţi a Facultăţii de Teologie din Craiova, care au participat la simpozionul organizat de Facultatea de Teologie din Arad. El a prezentat comunicarea Fundamentele patristice de vieţuire autentică în societate.

Aceeaşi comunicare a prezentat-o şi la simpozionul din 15-16 Mai de la Facultatea de Teologie din Alba Iulia, unde a primit una din cele cinci diplome de excelenţă ce au fost înmânate participanţilor. S-au pus dascălii pe carte!

*

Examene   La 9 mai, preotul Dvs. a  susţinut examen la Drept civil(Obligaţii şi Contracte), la Facultatea de Drept a Universităţii ,,Spiru Haret” din Bucureşti, al cărui student este(anul III).

*

Botezuri, cununii şi înmormântări. La 2 Mai am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Luca Mihai-Andrei, fiul D-lui Luca Radu-Vasilică şi al Doamnei Luca Cristinela; la 3 Mai  pentru Tărăbâc Mario-Andrei, fiul D-lui Tărăbâc Lucian-Sebastian şi al Doamnei Tărăbâc Mirela-Simona şi pentru Tătucu Amexia-Ionelia, fiica Domului Tătucu Marius şi a Doamnei Tătucu Vasilica-Ramona. Să trăiască şi să fie fericiţi! La 5 mai am oficiat Sfânta Cununie pentru  Domnul Silianovici Alin-Robert şi Doamna Creţescu Georgeta din Tr: Severin. Dumnezeu să le ajute! La 8 mai am oficiat înmormântarea lui   Crăciunescu Alexandru-Gabriel( 1 an) din Malovăţ. Dumnezeu să-l ierte!

*

În luna iunie avem următorul program de slujbe: 6 Iun. (Malovăţ-Bârda); 7 Iun. (Bârda); 8 iun. (Malovăţ-Bârda); 13 Iun.(Malovăţ-Bârda); 14 Iun.(Malovăţ); 20 Iun.(Malovăţ-Bârda); 21 Iun.(Bârda); 24 Iun. (Malovăţ-Bârda); 27 Iun. (Malovăţ-Bârda); 28 Iun.(Malovăţ); 29 Iun.(Malovăţ). În restul timpului, la orice oră din zi sau noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu! Hristos a înviat!

Pr. AL. STĂCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: