„Scrisoare pastorală“ nr. 154

Dragii mei enoriaşi!

Legea  ca  fărădelege. De câteva luni  se poartă discuţii privind modificarea unor coduri de legi de maximă importanţă pentru dreptul românesc, pentru societatea românească, pentru viaţa noastră de zi cu zi. Este vorba de Codul penal, Codul civil, Codul de procedură penală şi altele. Nimic rău în asta. Ne gândim la faptul că avem un Cod civil foarte vechi. În esenţă îl păstrăm pe cel al lui Al. I. Cuza, care, la rândul său, l-a preluat de la francezi, fiind vorba de codul civil al lui Napoleon din 1804. Numai cine citeşte codul nostru civil va vedea acolo un limbaj  foarte învechit, multe expresii pe care omul de azi nu le mai înţelege, realităţi care astăzi nu se mai regăsesc. Aşadar, sub aspectul actualizării limbii  codurilor noastre de drept ar fi o realizare foarte importantă. Juriştii pot să ofere multe amendamente şi observaţii privind aproape fiecare articol din codurile noastre de legi, fiindcă sunt de specialitate şi au observat din propria lor experienţă ce este bun şi ce nu este bun şi practic în legislaţie. Ca preot, observ în proiectele noului Cod penal câteva aspecte, care mi se par a fi nu numai necreştine, ci de-a dreptul revoltătoare. Îmi veţi da dreptate toţi cei care gândiţi creştineşte şi româneşte, toţi cei care nutriţi în sufletul Dumneavoastră credinţa şi teama de Dumnezeu. Este vorba de faptul că în noul proiect sunt eliminate prostituţia, incestul şi adulterul din rândul infracţiunilor. Desigur, la prima vedere lucrurile sunt minore. Dacă  analizăm cu mai multă atenţie lucrurile, vom vedea că articolele respective sunt adevărate catastrofe pentru viaţa morală, pentru religia creştină şi pentru bunul simţ  al unui om de bună credinţă. Legea, dacă va fi adoptată astfel de parlament, va legaliza în mod indirect relaţiile sexuale dintre  părinţi şi copii, dintre fraţi şi rude apropiate, va legaliza indirect prostituţia. Spun aceasta, având în vedere principiul de drept universal valabil: ,, Ceea ce nu e încriminat de lege nu este fărădelege!”

În această fază încă se mai pot face anumite intervenţii, pentru ca noua legislaţie să nu apară cu aberaţiile menţionate mai sus. Este împotriva firii, împotriva moralei creştine şi împotriva bunului-simţ şi a tradiţiei româneşti, ca să scoţi de sub incidenţa legii asemenea fapte de  maximă gravitate morală. Respectăm valorile europene, respectăm cultura şi  tradiţia altor ţări şi popoare, dar îi rugăm pe ceilalţi să nu ne bage pe gât tot ce e mai urât şi scârbos pe maidanul lor de gunoi. Parlamentul României, oamenii pe care noi i-am ales şi i-am trimis acolo să ne reprezinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, toate cultele din România, asociaţiile de breaslă, presa cu toate speciile ei, toţi oamenii de bine ai României trebuie să facă ceva pentru a stopa asemenea aberaţii. Ameninţat este sufletul copiilor şi nepoţilor noştri, sufletul şi moralitatea neamului românesc. Desfrâul a atins cote fără precedent, desfrânata a ajuns emblema cetăţii, Sodoma şi Gomora i-au îngrozit pe oameni şi L-au mâniat pe Dumnezeu. Să ne oprim din cădere, atât cât mai avem vreme, până nu e prea târziu!

*

Cipuri biometrice(Continuare din numărul trecut). 6. Propuneri şi perspective. Lăsând la o parte orice panică şi tulburare, care nu fac cinste creştinilor, refuzul în masă al unor experimente pe care Guvernul României le aplică în serie, ar trebui să ne pună pe gânduri şi să ne întrebăm dacă ne mai simţim, sau mai suntem consideraţi şi trataţi ca persoane umane, ori ca o simplă marfă, pe care se poate pune o etichetă, cip-uri etc. Nimeni din Guvern, nu s-a gândit să supună această temă dezbaterii publice, ca o problemă de etică cetăţenească sau de etică biometrică a tehnologiei moderne, aşa cum s-ar cuveni unei ţări democratice, la care se pare că suntem doar figuranţi. Propun ca implementarea privind cip-urile biometrice să fie amânată, până ce această problemă va fi dezbătută public. Sf. Sinod al BOR să iniţieze toate demersurile legale pe lângă organismele responsabile, pentru a nuanţa legile privind paşapoartele şi alte documente personale, în raport cu convingerile ştiinţifice, religioase sau morale ale cetăţenilor. Până atunci să se respecte legislaţia actuală, privind noile cărţi de identitate, respectiv Ordinul 1190 din 31 iulie 2001 al Ministerului de Interne, care menţionează că „persoanele care refuză cartea de identitate din motive religioase“, pot primi buletine de tip vechi. La fel, HG 978/2006 privind fotografiile de paşaport, care dă posibilitatea personalului monahal ca „fotografia să poată fi realizată cu capul acoperit, din motive religioase”. Browserul nu permite afişarea acestei imagini.Prin opoziţia fiecăruia, prin trezirea unei solidarităţi de conştiinţă creştină la nivel naţional, putem cere legiuitorului să abroge noile legi din domeniul actelor electronice de identitate, sau să le aplice diferenţiat, fără ca aceasta să conducă la un regim discriminatoriu din punct de vedere politic, economic sau al serviciilor sociale. Personal, cred că introducerea cip-urilor este neconstituţională şi antidemocratică, întrucât nu s-a realizat prin dezbatere publică naţională şi încalcă flagrant ,,drepturile omului” prevăzute în Constituţia României şi în alte legi internaţionale. Am convingerea că Sf. Sinod va interveni la forurile legislative în acest sens, pentru a linişti problemele de conştiinţă ale credincioşilor BOR şi va demara conceperea unei doctrine sociale, care să reglementeze moral relaţia Bisericii cu lumea la toate nivelurile. După părerea mea, aceasta ar pune capăt oricăror speculaţii, precum şi unor substituiri şi intervenţii singulare, referitoare la cip-urile biometrice şi nu numai, care apar pe alocuri în cuprinsul Patriarhiei Ortodoxe Române”.

*

Facem precizarea că, la 26 februarie, Sfântul Sinod al  Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit în şedinţă de lucru şi, printre altele, a discutat şi problema microcipurilor electronice. În decizia pe care a dat-o se precizează că fiecare cetăţean este liber să ceară sau nu paşaport cu cip sau fără cip electronic. Această decizie a nemulţumit pe foarte mulţi, fiindcă, de fapt, era ocolit răspunsul. Era ca şi cum ai fi întrebat: e bună de băut apa din această fântână sau e otrăvită, întrebare la care ţi se răspunde că dreptul de a bea sau nu apă este un drept natural al omului. Drept urmare, s-au semnalat proteste, iar pe internet circulă memorii de protest, semnate până acum de zeci de mii de cetăţeni din ţară şi din străinătate. Nu cred că lucrurile se vor opri aici!

*

Memoriul lui Gheorghe Duncea.(Continuare din numărul trecut). La Costeşti ne găsim în ziua de … august 1820. Aici a  murit harambaşa Pavel Pavlovici din cauza rănii ce o căpătase în lupta cu turcii în Dealul Bătăliilor –  Cireşu. Dumnezeu să-l ierte. Soarta l-a adus să moară aici, unde, cu 14 ani înainte, ca comandir al celor 500 de panduri sârbi organizaţi de Slugerul Teodor, după înfrângerea lui Kara-Gheorghe, a dat lupta cu turcii, în 1806. Ca să scape viaţa şefului lor, care era urmărit de turci, fiind rănit prima oară în viaţa lui, s-a închis în biserică, aşa cum am arătat mai înainte în povestirea mea. Acum, după 14 ani, iarăşi ne-am găsit laolaltă cu toţii. Eu căpitan la ceata numărul unu de panduri şi el căpitan la ceata de panduri numărul trei, luptând cot la cot contra turcilor, în bătălia din dealul Cireşu şi valea Bahnei. Acolo el cade rănit a doua oară. Săracul, însă de data asta mult mai greu ca în Costesti 1806, fiindcă e rănit de un plumb de pistol în umărul drept. A fost înmormântat în curtea bisericii din Costeşti. El toată viaţa lui a umblat fugar la fel cum umblu şi eu astăzi. La 1806 a fost harambaşa de haiduci în răzmeriţa lui Kara-Gheorghe. Apoi trece aici la noi şi de la 1808-1813 îl găsesc căpitan în armata de panduri a Slugerului Teodor, în războiul cu turcii. După acest război vine iarăşi aici şi de aici trece în Moldova şi acolo se întâlneşte cu şeful lor, Kara-Gheorghievici, şi pune la cale altă răzmeriţă. În 1817 trec amândoi în Serbia, însă acolo Kara-Gheorghievici a fosf prins de turci, care i-au tăiat capul cu săcurea. El ia comanda haiducilor săi şi fuge, iar aici la noi se bagă din nou în pandurii Slugerului Teodor, ducând lupta alături de noi contra turcilor pentru liberarea ţării lui şi a noastră, însă de data asta slab de noroc, şi el şi noi. După înmormântarea lui harambaşa Pavlovici, Slugerul Teodor a dat ordin ca să punem pandurii să taie pădurea lui Radu Muică din hotarul Baia de Aramă, unde vrea să facă o casă pentru el şi o cazarmă pentru pandurii care păzeau hotarul între noi şi Austro-Ungari{sic!. Radu Muică de frică a fugit în Austro-Ungaria, iar moşia lui din Baia de Aramă Slugerul a donat-o bisericii din Prejna. Radu Muică de abia acum s-a întors din Austria, după moartea Slugerului Teodor, a dărâmat comanda făcută de Sluger şi bârnele pe care noi le tăiasăm pentru casă, le-a dat foc, iar moşia caută să o ia bisericii. După tăierea pădurii lui Radu Muică, în seara zilei de 14 august, am ajuns în satul Prejna. (Locului unde au fost tăiate bârnele pentru casă i se zicea şi în zilele lui Gh. Duncea: «La bârnele lui Tudor»). Noaptea am poposit aici şi a doua zi, 15 august 1820, s-a făcut o slujbă pentru pomenirea sufletelor adormite ale pandurilor căzuţi în lupta cu turci la Cireşu. Slujba a fost făcută de un sobor de preoţi în număr de zece, în frunte cu preotul Nicola Macu.  La terminarea slujbei, Slugerul Teodor s-a urcat pe scara bisericii şi a vorbit mulţimii de panduri. De aici a declarat lupta deschisă pe faţă contra stăpânirii şi ciocoilor. El a spus: «De astăzi înainte nu veţi mai cunoaşte nici o stăpânire şi nu veţi mai da nici-o ascultare la nimeni, decât mie şi căpitanilor mei. De aceea vă cer vouă la toţi pandurii câţi sunteţi adunaţi aici în această zi de sărbătoare „Adormirea Maicii Domnului”, să-mi juraţi credinţă cu mâinile pe cruce în faţa Sfintei biserici cu hramul zilei de astăzi clădită de mine şi de cel mai bun frate al meu de cruce, jupanul Gheorghe Duncea. Acela care va călca jurământul şi nu va asculta de ordinele mele şi ale căpitanilor mei îl voi da acestor cazaci care ne însoţesc pe noi să-l jupoaie de viu, la fel cum am făcut cu Covrea la Cerneţi». După cuvântarea lui, pandurii au jurat cu mâinile pe cruce în grup de câte zece, în faţa preoţilor şi a Slugerului. Apoi i-a organizat pe cete şi am plecat spre Baia de Aramă, prin comunele Isverna. Nadanova. Proitesti. Ponoare. Când am ajuns la Baia de Aramă, am poposit la vechiul lui stăpân, la ciocoiul Glogoveanu. Aici Slugerul Teodor a dat ordin să spargem pătulele şi pivniţele şi să aprovizionăm pandurii cu hrană şi caii, iar butoaiele cu vin şi ţuică le-am golit prin curte. După ce le-am golit şi le-am desfundat la un cap, le puneam pe cocii cu două roate trase de un cal. Pandurilor, însărcinaţi cu conducerea acestor cocii le-am dat ordin să bată cu maiele în fundul butoaielor, pentru a face sgomot în loc de tunuri. De aici de la Baia de Aramă ne-am luat drumul spre Padeş-Tismana. În mânăstirea Tismana am închis pe boierii pe care-i adunaserăm până aci şi am jurat ultimul jurământ de credinţă. De la Tismana, ne-am continuat drumul spre Craiova, lăsând la Tismana o gardă de panduri să-i păzească pe boieri. Când am pus mâna pe Craiova, atunci Slugerul Teodor s-a declarat stăpân al Olteniei şi a schimbat de îndată ispravnici la judeţe precum şi vătafii de plai din Oltenia. Eu, având o vârstă înaintată şi prin faptul că sufeream de o răceală la picioare, nu am mai putut să merg mai departe. Şi atunci Slugerul Teodor m-a numit vătaf de plai al Plaiului Cloşani, în locul lui. Ei şi-au continuat drumul spre Bucureşti, iar eu m-am întors la noua mea dregătorie, şi în locul meu a trecut ginerele meu, căpitanul Bosoancă, ce 1-a urmat până la Bucureşti şi în retragerea până la prinderea Slugerului Teodor”(Va continua).

*

Împuşcături în noaptea de Paşti. Părintele Stelică Zoican de la Balta ne-a relatat o întâmplare deosebită, ce  s-a petrecut cu mulţi ani în urmă la biserica de la Balta în noaptea de Paşti, care merită cosemnată şi cunoscută de cât mai mulţi, fiindcă ea ajută la zugrăvirea unei epoci, unor vremi, pe care le vrem apuse. Ne cerem iertare părintelui, dacă, pe ici, pe acolo, am mai socotit necesar să intervenim, pentru a da textului o cursivitate cât mai bună şi a ne încadra în spaţiul de care dispunem: ,, Era în primăvara anului 1953. În comuna Balta, ca de altfel în toate comunele şi satele, grijile fiecărui gospodar erau multe. Unele erau legate de treburile specifice anotimpului, altele erau legate însă de cursul evenimentelor, de starea generală a ţării şi a lumii. Se vehiculau tot felul de ştiri şi de zvonuri, se anunţau noi legi şi noi cote, noi schimbări în ţară şi în lume. Fiecare se temea pentru el şi pentru familia lui, dar mai cu seamă pentru copii şi pentru viitorul lor. Cu toate atenţionările şi ameninţările miliţiei şi ale funcţionarilor primăriei, sătenii noştri găseau, totuşi, curajul necesar ca, în duminici şi sărbători, să păşească pe drumul bisericii şi să-I încredinţeze lui Dumnezeu temerile, gândurile şi speranţele lor. Aşa ştiau din moşi-strămoşi că trebuie făcut şi aşa făceau, în ciuda restricţiilor care nu mai conteneau. Se duceau la biserică îmbrăcaţi în straiele cele mai bune, majoritatea confecţionate de către gospodine în timpul iernii. Luau cu ei şi copiii. În trăistuţe înflorate sau în coşuri de răchită duceau prescuri din pâine coaptă pe vatră, o sticluţă cu vin  de grijanie  şi pomelnicul casei. Fiecare se îngrijea ca de Paşti să se spovedească şi să se grijească, să se împace cu toţi şi cu toate şi să primească pe Hristos Cel Înviat cu sufletul curat.

În anul acela venise în comuna Balta un primar ungur, pentru a face ordine, conform indicaţiilor noii orânduiri. Era un om aspru şi cu suflet rău, un om de care nu te puteai apropia. Ca să fie cât mai dur, a trimis zvon în comună, că interzice locuitorilor să participe la slujbele de seară numite denii din Săptămâna Sfintelor Patimi. Cei care ar fi îndrăznit să încalce porunca erau ameninţaţi cu amenzi uriaşe. Pentru ca nimeni să nu ,,tulbure ordinea publică” prin ieşirea seara în sat şi prin participarea la denii, a pus jandarmii comunei să patruleze şi să legitimeze pe fiecare. Credincioşii din Balta au avut curajul să-şi asume riscurile şi s-au dus la biserică, făcându-se că nu ştiu de interdicţii. Cu frica în sân, înarmaţi cu semnul Sfintei Cruci, cu rugăciunea şi cu postul, îndrăzneau să se strecoare pe uliţe, pe după pomi şi garduri, evitând întâlnirea cu patrulele. Se strecurau sfioşi în biserică şi-i mulţumeau lui Dumnezeu că n-au fost prinşi, că n-au fot văzuţi. Au trecut deniile, fără să se întâmple nimic. Era o linişte ameninţătoare, ca înainte de furtună.

Primarul nu s-a sfiit să trimită vorbă preotului că, dacă va îndrăzni cineva să bată clopotele în noaptea de Paşti, va fi împuşcat. A trimis acest mesaj prin epitropul bisericii, fiindcă aflase că tocmai acesta obişnuia să facă acest lucru.

În noaptea de Paşti, în pofida ameninţărilor şi interdicţiilor, oamenii din sat au venit toţi la biserică, aşa cum făceau în toţi anii. Au început pregătirile pentru slujbă. Preot la Balta pe vremea aceea era Părintele Ioniţă Popescu, care fusese dislocat de la Valea Anilor. În vârstă de peste 50 de ani, curajos şi conştiincios, omenos şi darnic, era iubit şi respectat de enoriaşi. Înainte de începerea slujbei propriu-zise, părintele a organizat cele cuvenite, însărcinând pe cei apropiaţi ai bisericii cu câte o misiune în cadrul slujbei, astfel ca lucrurile să meargă după rânduială. La clopot a rânduit pe epitrop. Acesta s-a scuzat şi a spus că-i este frică să se urce în turlă să bată clopotul, fiindcă primarul l-a ameninţat că va împuşca pe oricine va face aceasta. Părintele a încercat să îmbărbăteze pe alţii să se urce la clopot, motivând convingător: ,,-Nu-l lasă Dumnezeu, tată, să facă el asta!” Cu toate astea, n-a îndrăznit nimeni să urce scara. Se auzise că primarul este pe drum cu miliţieni şi jandarmi şi abia aşteaptă să pună în aplicare cele ce spusese. Văzând că n-are nimeni curaj să meargă să bată clopotul, părintele a zis: ,,- Tată, mă sui eu la clopot şi să vedeţi că nu va trage nici un foc! Nu va avea curajul! Îl va opri Dumnezeu să facă asta!” Aşa a fost. S-a suit părintele Popescu în turla bisericii. A bătut toaca, a bătut clopotul cu 150 bătăi, aşa cum era obiceiul. Lumea se ruga plângând în biserică pentru el, ca să nu fie împuşcat. A coborât apoi şi părintele calm, liniştit şi le-a zis: ,,-Vedeţi, tată, că nu s-a întâmplat nimic?”A început slujba după datină. Cineva i-a comunicat părintelui că primarul şi ai lui s-au retras din apropierea bisericii.

Dimineaţa, tocmai când părintele miruia lumea şi împărţea ,,paştele”, a intrat în biserică colectorul primăriei, Mihai Călău, cu o geantă albă, mare, din piele de ied, atârnată la gât, ca la poştaşi. Acesta era unul din cei trei comunişti ai satului Balta, care au înfiinţat prima organizaţie de acolo. În viaţa de toate zilele, Mihai Călău era unul dintre vestiţii lăutari ai muntelui. Era un foarte bun mânuitor al clarinetei, iar mai târziu a cântat chiar în formaţia ,,Doina Gorjului”. Acolo unde cânta Mihai Călău, apoi era petrecere, nu glumă! Nu se făcea nedei în satele de munte fără Mihai Călău! În dimineaţa aceea de Paşti. Mihai Călău fusese trimis de primar la biserică cu o misiune precisă. El s-a strecurat printre cei prezenţi în biserică şi a mers direct la uşa altarului. N-a luat ,,paşte”, nu s-a închinat, n-a zis ,,Hristos a înviat!”! De! În acel moment era omul stăpânirii, nu era un oarecare! A întredeschis uşa altarului şi,nevăzând pe părintele înăuntru, s-a întors. L-a observat lângă iconostas miruind şi, pe un ton sever şi impunător, i-a zis:,,-Părinte, mă trimise tovarăşul preşedinte să-mi daţi ouăle!” ,,-Ce să fac…?” l-a întrebat părintele surprins.  ,,-Să-mi dai ouăle!” Părintele Popescu a venit în faţa altarului, pe solee, lângă masa pe care era aşezat coşul cu ,,paşti”, din care împărţeau epitropii bisericii celor prezenţi. Alături era un coşuleţ cu câteva ouă, pe care le puseseră cei care luaseră ,,paşti”, aşa cum era obiceiul. ,,-Tată, câţi salariaţi sunt la primărie?” a întrebat părintele. ,,-Cu primar cu tot suntem şapte!” ,,-Tată Ilie, zise părintele epitropului, dă-i 14 ouă, de fiecare câte două!” Colectorul a izbucnit revoltat: ,,- Nu 14, părinte, mi le daţi pe toate, că aşa a zis tovarăşul primar!” Preotul  a rămas neînduplecat. Ori 14, ori nici unul. I-a spus apoi: ,,- Ia tu clarinetul, tată Mihai, şi vino după-masă la centrul satului cu lăutarii tăi şi de acolo ia-ţi toate ouăle, fiindcă clarinetul este plugul tău, nu veni cu plotoaga asta la gât, să storci munca oamenilor!” A plecat Mihai Călău din biserică ruşinat şi supărat, iar părintele a cinstit cu ouă pe consilieri, pe enoriaşi, pe săracii care veniseră acolo”.

În numerele viitoare ale ,,Scrisorii pastorale” vom prezenta şi alte fapte şi întâmplări din părţile muntelui, fiindcă au importanţă de adevărat document.

*

Lucrări în Bârda. Începând de la 15 Martie, în Bârda s-au oprit lucrările de alimentare cu apă şi au început cele pentru construirea şi betoarea şanţurilor în zona în care a fost asfaltat drumul anul trecut. Să sperăm că vor termina mai repede, fiindcă pământul dislocat aproape a înghiţit drumul, iar noroiul este un adevărat pericol.

*

Fudulia Malovăţului. Malovăţul nu se lasă mai prejos de alte comune. Tot pe locul întâi se situează mereu. Aşa, bunăoară, la recenta şedinţă cu medicii din judeţ, s-a constatat, că la Malovăţ se plăteşte cea mai mare chirie pentru dispensar.  Sunt alte commune mult mai sărace decât Malovăţul, care au pus o chirie simbolică, ori chiar au permis funcţionarea dispensarului fără chirie. La Malovăţ se plăteşte însă o  chirie de trei milioane şase sute mii lei vechi pe lună. Asta înseamnă patruzeci şi două milioane lei vechi pe an, bani cu care ar putea fi cumpărate mai multe medicamente pentru urgenţe, aparatură medicală, materiale de întreţinere etc. Suntem însă pe locul întâi! Primarul se poate mândri!

*

Ajutoare şi donaţii . Câteva enoriaşe ale parohiei noastre, în frunte cu Doamna Haidamac Miroana, au luat iniţiativa să strângă bani pentru a cumpăra un set de covoare noi pentru biserica din Malovăţ. Au fost urmate în grabă de altele şi astfel am putut să cumpărăm 80 metri patraţi de covoare, cu care vom acoperi parchetul din naos şi pronaos. Covoarele cumpărate până acum(80 mp) au costat 1.700 lei. S-au strâns 2925 lei. S-au dat chitanţe tuturor donatorilor. Dintre fruntaşi menţionăm pe Haidamac Miroana(cu alte câteva enoriaşe): 1200 lei; Paicu Domnica: 100 lei; Crăciunescu Paraschiva, Badea Alexandra, Voican Petre, Dragotă Nicoliţa, Vlădioniu Mariana, Borugă Norica, Ştefu Constantin, Meilă Nicolae, Popescu Marga, Căpeţ Angela, Iordache Mihai, Dima Vasile, Tătucu Grigore, Manolea Nicolae, Bucică Bebe, Bora Ion, câte  50 lei. Dumnezeu să le răsplătească acestora şi celor ce-au donat mai puţin. Vom hotărî împreună dacă mai cumpărăm şi pentru altar, unde avem covoare aproape noi. Ne mai trebuie un aspirator. Dumnezeu să răsplătească tuturor donatorilor!

*

Doamna Mariana Brăescu-Silvestri din Bucureşti, scriitoare, soţia regretatului Dr. Artur Silvestri, a trimis parohiei noastre o donţie de 1.500 lei. Adăugându-i la valoarea ce o vom obţine din vânzarea cărţilor donate de către această familie parohiei noastre în luna noiembrie 2008, sperăm că vom putea să publicăm Noul Testament, din care să donăm fiecărei familii din parohia noastră câte un exemplar. Ne-au mai trimis donaţii: Domul Bogdan Soare din Bucureşti: 175 lei; Doamna Dr. Monica Petruţiu din Orăştie(HD) şi Doamna Barbu Ioana din Buftea(IF): câte 150 lei; Doamna Cojoc Elena din Botoşani(BT): 130 lei;  Doamna Cornelia Rotumdu din Botoşani a donat 100 lei. Domnul Ivaşcu Vasile din Bârda a mai adăugat 50 lei la contribuţia de cult, totalizând până acum 262 lei. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

*

În cursul lunii martie, am donat pâine enoriaşilor care au venit la biserică şi unor bătrâni sau bolnavi din parohie astfel: 1 Mart.(Bârda): 70 pâini; 8 Mart.(Malovăţ): 214 pâini; 15 Mart.(Bârda): 90 pâini; 22 Mart.(Malovăţ): 220 pâini; 25 Mart.(Malovăţ): 200 pâini; 29 Mart.(Bârda): 70 pîini. Aşadar, în luna martie s-au donat 846 pâini. Copiilor participanţi la slujbe li s-au donat ciocolate.

*

Pentru Fondul Central Misionar am virat 200 lei, bani care s-au strâns deja. Am închis colecta.

*

Şedinţe. În şedinţa sa din 22 martie, Consiliul Parohial a hotărât să acordăm Parohiei Valea Boierească un ajutor de 1.000 lei, biserica din acel sat fiind în construcţie. De asemenea, a hotărât să plătim 400 lei pentru curăţirea cimitirului din Malovăţ şi 200 lei pentru cel din Bârda. Aşteptăm oameni doritori să execute aceste lucrări. A hotărât să văruim exteriorul bisericii de la Malovăţ.

*

Plăţi. In ultima vreme am făcut următoarele plăţi mai mari: 4.900 lei tipografiei pentru cărţile Şiragul Mărgăritarului şi Balade din Transilvania, aflate în curs de apariţie; 1.700 lei pentru o parte din covoarele de la biserica din Malovăţ; 1.000 lei ajutor pentru biserica de la Valea Boierească; 660 lei poştei pentru coletele cu cărţi expediate; 616 lei pentru pâinea donată în martie credincioşilor; 510 lei protoieriei pentru făclii de Paşti; 200 lei protoieriei pentru Fondul Central Misionar; 200 lei pentru hârtie şi consumabile necesare imprimantei; 150 lei pentru 100 kg var necesar văruirii bisericii de la Malovăţ.

*

Publicaţii şi emisiuni: În această perioadă, preotul Dvs. a publicat câteva articole, după cum urmează: Cum s-a zămislit  cartea, în ,,Aşii români”, Stuttgart(Germania), 2009, 18 mart., ediţie on-line(http://www.asiiromani.eu); în ,,Starpress”, revista româno-americano-canadiană, 2009, martie 20, ediţie on-line(http://www.valcea-turism.ro); ,,Scrisoare pastorală”, nr. 143, în ,,Noidacii”, 2009, nr. 25-26, ian.-febr., ediţie on-line(www.noidacii.ro); ,,Scrisoare pastorală”, nr. 149, în ,,Oservator”, Toronto(Canada), 2009, 28 ian., ediţie on-line (http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală”, nr. 150, în ,,Oservator”, Toronto, 2009, 14 febr., ediţie on-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală”, nr. 151, în ,,Oservator”, Toronto, 2009, 19 febr.., ediţie on-line (http://www.observatorul.com); în ,,Reţeaua literară Dialog European”, 2009, mart., ediţie on-line(http://reteaualiterara.ning.com); ,,Scrisoare pastorală”, nr. 152, în ,,Observator”, Toronto, 2009, 17 mart., ediţie on-line(http://www.observatorul.com); în ,,Reţeaua literară Dialog European”, 2009, mart., ediţie on-line(http://reteaualiterara.ning.com); Era ca un Ştefan cel Mare, care încerca să strângă o armată, în vol. In memoriam Artur Silvestri. Mărturii tulburătoare, Bucureşti, Editura Carpathia Press, 2009, pp. 11-18.

*

Preotul a continuat seria de emisiuni pe tema Iisus Hristos-Mântuitorul lumii la Televiziunea ,,Datina” din Tr. Severin: 20 mart., orele 20-21.30; 28 mart., orele 20-22.
*

Înmormântări.     La   21 mart.,  preotul Dvs. a participat la înmormântarea Prof. Vişan Constantin(72 ani) din Colibaşi. Fost profesor la şcoala de la Malovăţ mai bine de 40 de ani, director al acestei şcoli  multă vreme, el a intrat în conştiinţa locuitorilor comunei Malovăţ. Aproape fiecare familie din comună îi datorează recunoştinţă acestui om: unii – fiindcă i-a învăţat carte; alţii – fiindcă le-a învăţat copiii sau fraţii; alţii – fiindcă le-a învăţat părinţii. Într-o vreme în care majoritatea tinerilor din sate emigrau spre oraşe, căutând o viaţă mai bună, Profesorul Constantin Vişan şi Doamna Florica Vişan, soţia sa, au luat hotărârea de a rămâne în comună, de a se dedica educaţiei copiilor comunei, tinerelor generaţii. Au făcut operă de apostolat în învăţământul local, s-au impus prin seriozitatea, omenia şi competenţa de care au dat dovadă întotdeauna. Participarea masivă la înmormântare a locuitorilor din aproape toate satele comunei, cât şi a unor rude şi prieteni din alte localităţi a  confirmat respectul deosebit de care s-a bucurat Prof. Constantin Vişan. Înmormântarea a avut loc în satul Laz, unde era cripta familiei. Dumnezeu să te ierte, scump profesor şi prieten!

*

La 31 mart., am oficiat slujba înmormântării pentru Mema Constanţa(77 ani) din Bârda. Dumnezeu s-o ierte!

*

Program. În cursul lunii aprilie avem următorul program de slujbe: 4 Apr. (Malovăţ-Bârda); 5 Apr.(Malovăţ); 11 Apr.(Malovăţ-Bârda); 12 Apr.(Bârda); 13 Apr.(denie şi film la Malovăţ); 14 Apr.(Denie şi film la Bârda); 15 Apr.(dimineaţa spovedit şi grijit la Bârda, la biserică şi-n sat; seara denie la Malovăţ); 16 Apr.(dimineaţa slujbă la Malovăţ; seara denie la Bârda); 17 Apr.(dimineaţa spovedit şi grijit adulţii la biserică şi-n sat la Malovăţ; seara denie cu prohod la Bârda, începând la ora 19; denie şi prohod la Malovăţ, începând de la ora 21); 18 Apr. (dimineaţa spovedit şi grijit copiii în Malovăţ; seara, la ora 19 pomeniri în Malovăţ; la ora 23.30 începe slujba Învierii la Malovăţ); 19 Apr.(noaptea, la ora 3.30 începe slujba Învierii la Bârda); 20 Apr.(Bârda, slobozirea paresimilor la vii); 21 Apr.(Malovăţ, slobozirea paresimilor la vii); 23 Apr. (slujbă la Bârda, pomeniri la biserică la Malovăţ, la ora 12); 25 Apr.(dimineaţa, pomeniri la biserică şi la cimitir în Bârda; de la ora 11 pomeniri la biserică şi în sat, la Malovăţ); 26 Apr.(Bârda). Deniile încep la ora 19, adică la 7. În restul timpului, la orice oră din zi sau noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Tuturor enoriaşilor parohiei noastre şi cititorilor ,,Scrisorii pastorale” de aproape şi de departe le urăm ca să petreacă Sfintele Paşti  cu sănătate şi bucurie.

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: