„Scrisoare pastorală“ nr. 155

Dragii mei enoriaşi!

Basarabia însângerată. Cu toţii am urmărit în aceste zile evenimentele dramatice desfăşurate  la Chişinău. Asemenea celor din decembrie 1989 de la Bucureşti, aceste evenimente au zguduit  lumea civilizată. Zeci de mii de oameni de bună credinţă, între care cei mai mulţi erau tineri, protestau în faţa instituţiilor  de vârf  ale ţării faţă de falsificarea alegerilor parlamentare. Din protestele lor reieşea că fuseseră înscrişi pe listele de vot nenumăraţi oameni decedaţi de mulţi ani, cât şi alţii plecaţi demult din ţară în străinătate. Votaseră de mai multe ori unii, la mai multe secţii de votare. Se înregistraseră bătăi şi alte multe asemenea. Oamenii aceia doreau repetarea votării şi verificarea atentă a listelor de vot. În urma acestor voturi  discutabile, comuniştii obţinuseră peste 60% din locurile parlamentare, ceea ce le asigura o majoritate confortabilă. Protestul părea că decurge normal, civilizat, ca-ntr-o societate democratică. Iată, însă, că au apărut instigatori de aiurea, care au devastat sediile parlamentului şi preşedinţiei, au distrus bunuri şi au dat foc. Acesta a fost pretextul care a declanşat represaliile. Au început arestările, bătăile, s-a anunţat că sunt numeroşi morţi şi răniţi.

Colac peste pupăză, autorităţile au găsit ţapul ispăşitor în România. Au expulzat pe ambasadorul nostru de la Chişinău, au închis graniţa spre România, au introdus imediat viza şi taxa pentru cei ce voiau să tranziteze spre şi dinspre România. Preşedintele Moldovei a făcut o serie de afirmaţii grave la adresa preşedintelui nostru şi autorităţilor de la Bucureşti. Autorităţile noastre au tratat totul cu superioritate, cu diplomaţie, calm şi maturitate politică.

Nu ştim cum vor evolua lucrurile, dar evenimentele recente de la Chişinău, cred că înseamnă începutul sfârşitului unui regim dictatorial  comunist. Toate au un sfârşit. Moldovenii nu mai sunt cei de acum douăzeci de ani. Au circulat în Europa. Unii au fost la studii în şcolile româneşti şi europene, alţii au fost la muncă în ţările europene. Duhul libertăţii i-a molipsit şi pe ei. Au văzut şi ei societăţi democratice, libertăţi şi drepturi cetăţeneşti, care le-au dat de gândit. Precizez că am avut elevi la Liceul Economic din Tr. Severin din Basarabia şi din Transnistria şi pot afirma că au fost cei mai buni elevi pe care i-am avut. Tinerii aceia erau avizi de cunoaştere. Erau copiii necăjiţi, care doreau să realizeze ceva în viaţă. Erau capabili, talentaţi la ştiinţe exacte, dar şi la  literatură, teatru, muzică. Erau plini de bună-cuviinţă şi de credinţă. M-am întâlnit cu unii dintre ei la mai mulţi ani după ce absolviseră. Am aflat că unii rămăseseră în România, dar alţii se întorseseră în Moldova. Astfel de tineri sunt drojdia care fermentează întreg aluatul social. Ei sunt  ceea ce erau paşoptiştii noştri, care, la 1848, venind din Apus cu ideile Revoluţiei Franceze, au răsturnat o orânduire socială şi au pus bazele României moderne.

Am convingerea fermă că nu va putea fi ţinut încătuşat un popor prea multă vreme, cu toate presiunile ce se fac asupra lui. Dictatura nu-şi mai are locul la acest început de veac şi de mileniu. Libertatea este aproape şi pentru Moldova. Dă, Doamne!

*

Ultima treaptă. Mai sunt  câteva   zile până la Sfintele Paşti. Majoritatea dintre Dvs. v-aţi străduit şi aţi respectat tot postul după toată rânduiala. Cei mai bătrâni, copiii şi bolnavii nu au putut să-l ţină, motivele fiind binecuvântate. Totuşi, acum, în ultima săptămână, în Săptămâna Sfintelor Patimi, este necesar un efort mai mare din partea fiecăruia şi, cu siguranţă că se vor mai găsi mulţi, care vor ţine postul în aceste ultime zile, chiar dacă nu au putut să-l ţină până acum. Este de neconceput ca în Vinerea Sfintelor Patimi cineva să mănânce de dulce. Ar fi o adevărată sfidare a lui Dumnezeu. Cine vrea, găseşte soluţii; cine nu vrea, găseşte pretexte. Vă rog mult, fiţi Dvs  printre cei dintâi.

*

Memoriul lui Gheorghe Duncea (Continuare din numărul trecut). ,,După cum spune căpitanul Bosoancă, ginerele meu, care a fost faţă până a omorât pe Sluger, se vede că el a avut o moarte mult mai grea de cum a fost a lui Horia şi Cloşca din Transilvania.

El spune că Slugerul a fost vândut de unul din căpitanii de panduri, Iordache, care călcaseră jurământul şi, în timpul răzmeriţei, cât au stat în tabără la Cotroceni, s-au dedat la omoruri şi tâlhării prin Bucureşti şi prin împrejurimi. Iar Slugerul Teodor, după ce a primit jurământul de credinţă din partea boierilor ţării, a făcut un sfat care să judece pe toţi acei care au făcut asemenea fapte din capul lor, fără ca ştie cineva.

Unii dintre aceştia au vândut pe Teodor şi l-au dat în mâna căpitanului Iordache, care era în oştirea lui Ipsilante. Căpitanul Bosoancă, de îndată ce a văzut că Teodor lipseşte dintre ei, i-a dat în gând că a fost prins de cineva. Lor li s-a spus s-a dus să se înţeleagă cu Ipsilante la Târgovişte, ca să se unească să plece cu toţii contra Turcilor, din nou spre Bucureşti; iar pandurii să aştepte acolo liniştiţi, că Slugerul vine cu Ipsilante, cu oştirea lui, şi face legătura cu pandurii aici. Atunci căpitanul Bosoancă a luat zece panduri cu el, s-au schimbat de haine şi au luat haine de călugări pe ei şi au plecat a doua zi la Târgovişte, vază ce e cu Teodor. Acolo când au ajuns, au găsit pe Teodor prins în mâinile grecilor lui Ipsilante, care l-au luat afară din Târgovişte, l-au legat cu mâinile la spate, l-au desbrăcat în piele şi l-au crăpat cu un iatagan pe burtă, trăgându-i maţele din el cu sucala de viu.

Aşa i-a fost moartea Slugerului Teodor, pe care eu nu i-am văzut(-o), dar o scriu aici, aşa după cum mi-a spus-o ginerele meu, căpitanul Bosoancă şi el fugit în Transilvania, de două luni de zile. Acum urmează rândul meu, nu se ştie cât voi mai putea umbla fugar, însă bunul Dumnezeu din ceruri este mare şi atotputernic, în El singur îmi este nădejdea.

Această povestire este scrisă de mine, în conacul din pădurea Camenii, la moşia preotului Macu, unde stau ascuns.

Jupan GH. DUNCEA” (Sfârşit).

*

Diploma buclucaşă.  În 4 octombrie 2007 am susţinut examenul de doctorat. Comisia care m-a examinat mi-a acordat calificativul ,,magna cum laude”. Este o distincţie deosebită, ce se acordă când şi când câte unui candidat. V-am scris despre aceasta la timpul respectiv. Dosarul meu, cu actele, procesele verbale şi teza au fost trimise de universitate la Ministerul Învăţământului pentru validare. Aceasta este procedura legală. Comisia de validare a ministerului se întruneşte o dată sau de două ori  pe an. Spre nenorocul meu, comisia s-a întrunit abia în 19 iulie 2008. Cu acel prilej, mi-a fost recunoscut titlul de doctor în teologie, dar nu mi s-a mai acordat şi calificativul ,,magna cum laude”. Lucrul acesta nu mă afecta cu nimic, dar eram mâhnit, totuşi, fiindcă nu ştiam care fusese cauza de se  ajunsese la o asemenea concluzie. Când am arătat diploma caprelor, ţapul s-a uitat la capre şi parcă le-a zis: ,,- Vedeţi că ne-a minţit? Ştiţi ce ne-a spus, când a venit de la examen!” Am căutat pe internet  şi am găsit lista cu membrii comisiilor de validare a doctoratelor. Preşedintele comisiei pentru Teologie era Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Laurenţiu Streza al Ardealului. Am descoperit că din comisie mai făcea parte şi… fostul meu profesor şi îndrumător de an de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, preotul  N. Din acel moment nu am mai avut linişte. De acel profesor pe mine mă lega o poveste tristă şi tocmai de aceea nu puteam să tac. Am terminat facultatea în 1977. În 1983 am făcut spălarea picturii bisericii de la Malovăţ cu pictorul Vasile Ivănescu din Curtea de Argeş. Acest pictor a cerut în luna noiembrie recepţia lucrărilor, fiindcă venea frigul şi nu mai putea lucra. In faţa comisiei de recepţie şi a câtorva zeci de enoriaşi din Malovăţ, pictorul îşi luase angajamentul că în primăvara lui 1984 va veni să-şi termine lucrarea(8 metri patraţi), dar  a insistat să i se dea toţi banii în noiembrie. I-am dat banii şi stimabilul n-a mai venit la lucrare. Conform contractului, l-am dat în judecată. A venit expertiză de la Bucureşti de la Biroul Naţional de Experţi şi au dat câştig de cauză parohiei. Am câştigat la Judecătoria Tr. Severin. Pictorul a făcut recurs la Tribunalul Mehedinţi. Parohia a câştigat. Pictorul a făcut recurs la Procuratura Generală a României. De Sf. Nicolae 1984, Parohia Malovăţ a primit hotărârea Procuraturii Generale, prin care i se dădea dreptate. În tot acest timp, clauza din contract privind penalizarea de câte o sută de lei pentru fiecare zi întârziere peste termen făcuse ca suma ce trebuia s-o restituie pictorul ajungea la 14.200 lei. Lucrarea în întregime costase 23.000 lei. Văzând că a epuizat toate căile de atac în justiţie, pictorul a făcut apel la Comisia de Pictură Bisericească a Patriarhiei Române. În acel timp, preşedintele acelei comisii era tocmai preotul N., profesorul şi îndrumătorul meu de an. El a venit în anchetă de două sau de trei ori la Malovăţ. Nu-l apăraseră pe Ivănescu avocaţii lui în instanţă, cum îl apăra atunci scumpul meu profesor. Conform hotărârii sfinţiei sale, parohia ar fi trebuit să-i mai plătească pictorului vreo 6.000-7.000 lei şi să renunţe la  hotărârea instanţelor judecătoreşti. La toate anchetele enoriaşii mei din Malovăţ  erau alături de mine. De fiecare dată se umplea biserică, aşa cum se umple în noaptea de Paşti. Consilierii mei de atunci erau oameni care trecuseră prin multe, cunoşteau legile şi îmi dădeau curaj. Menţionez aici pe regretaţii Bârnea Ion, Tărăbâc Nicolae, Manolea Gheorghe, Tărăbâc Alexandru, Popescu Sabin, Bogdan Nicolae. Profesorul meu, văzând că rămân neînduplecat, a cerut mitropolitului Nestor să aprobe deferirea mea consistoriului pentru nesupunere şi pentru că mă adresasem instanţelor civile fără aprobarea prealabilă a autorităţilor bisericeşti. Ţineam legătura cu regretatul mitropolit Nestor Vornicescu prin scrisori şi telefonic. Îmi spunea de fiecare dată: ,,- Ţine-te bine, părinte Alexandre! Apără-ţi biserica! Nu te lăsa! De aici te apăr eu cu tot ce pot!” Şi m-a apărat, în sensul că n-a dat curs demersurilor iubitului meu profesor de a-mi bumbăci spinarea în consistoriu. Până la urmă pictorul a trebuit să achite ultimul leu.

Iată că acum, după un sfert de veac, profesorul meu făcea parte din comisia de validare a Ministerului Învăţământului. Am luat legătura telefonic cu Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Laurenţiu Streza şi l-am rugat să-mi spună dacă-şi aminteşte care au fost motivele pentru care mi s-a luat distincţia. Răspunsul a fost prompt: ,,- Părinte S., totul a pornit de la părintele N., care s-a făcut luntre şi punte ca să ne convingă să nu acordăm nici un fel de distincţie vreunui candidat din seria din iulie! Personal n-am împărtăşit acest punct de vedere, fiindcă una este să treci clasa cu cinci şi alta  cu zece. Aşa şi cu distincţiile acestea! Totuşi. Dacă a insistat atâta, i-am acceptat  de moment opinia!” I-am spus mitropolitului de conflictul pe care-l avusesem cu profesorul N. şi a înţeles atunci de unde i se trăgea profesorului poziţia de neînţeles de la şedinţa din iulie. Mitropolitul mi-a spus: ,,- Dacă poţi să documentezi ceea ce mi-ai spus mie, fă contestaţie!” Bineînţeles că puteam. Mulţi m-au sfătuit să nu fac contestaţie, fiindcă s-ar putea că ,,nemulţumitului să i se   ia darul”. Însă eu nu primisem un dar; primisem răsplata meritată pentru o muncă de rob desfăşurată de-a lungul anilor. Dacă trebuia să sufăr fiindcă îmi apărasem biserica şi enoriaşii să nu fie jefuiţi, o primeam cu plăcere. Ştiam că nicăieri în lume judecătorul cu care ai avut litigiu nu are dreptul să te judece. Am făcut contestaţia, am adăugat şi un alt exemplar din teză, copii după procesele verbale de la examene şi toate celelalte acte necesare. La începutul lui decembrie 2008  s-a întrunit Comisia de validare, fără profesorul N., a analizat contestaţia mea şi mi-a dat câştig de cauză. În ianuarie 2009 s-a întrunit o nouă comisie de supervizare şi mi-a redat calificativul. Pe 3 martie ministrul a dat ordin universităţii să-mi anuleze diploma veche şi să-mi elibereze alta cu calificativul ,,magna cum laude”. Zilele trecute am ridicat diploma de la rectorat. Am venit cu ea acasă şi i-am arătat-o ţapului şi i-am zis: ,,-Vezi, bă, ţapule, bă, că nu te-am minţit! La voi treburile sunt simple: tu trebuie să fii întotdeauna cel mai tare din parcare; la noi lucrurile sunt mult mai complicate. Noi învăţăm în şcoală cum să ne iubim ca fraţii, pentru ca apoi mulţi ani să ne mâncăm precum câinii. Aşa-i că sunt treburi complicate?”.

Oricum, dacă scumpul meu profesor a avut prilejul de data aceasta să înţeleagă că nu suntem în ţara lui Papură Vodă şi nu guvernează numai legea bunului plac, este un câştig. Este un pas înainte! Dumnezeu să-l ierte, că eu nici măcar nu i-am purtat pică!

*

FOLCLOR CONTEMPORAN . Doamna Ing. Monica Corleanca din Cincinatti(S.U.A.) ne-a trimis câteva proverbe româno-americane pentru a le publica în ,,Scrisoare pastorală”. O facem cu plăcere şi aşteptăm şi alte materiale de la o cititoare atât de distinsă:

,,-Ca românu’ nu-i nici unu’, unde-s mulţi putea fi  unu!!

– Fie pâinea cât de rea, tot ţi-o fură cineva.

-Fie pâinea cât de rea, tot mai bun e cozonacul(varianta)

-Cine NE vizitează ne face ONOARE, cine NU, PLĂCERE.

– De urâtă nu-i frumoasă, da’i deşteaptă, proasta dracului!

– Cine e harnic şi munceşte are tot ce vrea; cine-i leneş şi chiuleşte are tot aşa.

-Cine-i harnic şi cinstit, ori e prost ori e tâmpit.

-Ne naştem goi, uzi şi flămânzi. De abia după aceea lucrurile se înrăutăţesc.

-Când nevasta tace, să n-o-ntrerupi.

– În viaţă sunt două cuvinte, care deschid multe uşi:  ,,trage”   şi ,,împinge” .

– Capul care a plecat, sabia nu-l taie.

– Omul înţelept îşi face vara sanie şi iarna o pune pe foc.

-Cine fură azi un ou şi se lasă prins…e bou!!!

– Proverb marinaresc: ,,Iubeşte-ţi copilul, ca şi cum ar fi al tău”.

– Nici o faptă bună nu scapă nepedepsită!

– Cum îţi aşterni, cum vine altul şi se culcă în locul tău.

– Ai carte, ai cu ce să te ştergi ….

– Dacă totul a ieşit bine, înseamnă că ai greşit undeva.

– Mama proştilor e mereu gravidă…

– Prietenul la bani se cunoaşte.

– Mai bine burtos de la bere, decât cocoşat de la muncă!

– Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, lasă pe poimâine, că poate nu mai este nevoie.

– Când ai intrat în rahat până la nas, ţine-ţi gura închisă.

– Nu eşti beat atâta timp cât poţi sta întins pe podea fără să te sprijini.

– Pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese!

– Cine se scoală de dimineaţă, nu a dormit acasă”.

*

Ajutoare.  În această perioadă am primit o serie de donaţii, astfel: Domnul Colonel Marin Turculeanu din Lugoj(TM), Doamna Omir Lucreţia(Bucureşti), fiică a satului Malovăţ şi Doamna Carmen Ilinca de la Banca Comercială din Tr. Severin, Domnul Bâlgăr Anton din Rătez(GJ): câte 100 lei; Doamna Papa Camelia de la Banca Comercială din Tr. Severin: 50 lei; Domnul Fugaşin Aurel din Bârda şi Domnul Ing. Iosu  Doru din Malovăţ au achitat drept contributie de cult pe 2009 cate 50 lei. Tuturor le mulţumim. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

*

Conform hotărârii Consiliului Parohial, am acordat şi anul acesta  câteva ajutoare de Sfintele Paşti unor enoriaşi cu situaţie economică deosebită, după cum urmează: Cojocaru Maria, Oproiu Dumitru(pentru fiică), Popescu(Manafu) Elena, Badea Leontina(pentru nepot), Căprioru Ion, Ştefu Constantin(pentru copil) din Malovăţ; Stănciulescu Ion(pentru copil) şi Mihăilescu Ana din Bârda, câte 50 lei.  De asemenea, am acordat un ajutor de 200 lei studentului Iustin Ştiucă de la Facultatea de Teologie din Craiova, coleg cu cântăreţul parohiei noastre, care are nevoie de un transplant urgent în străinătate, pentru a putea lupta cu leucemia(cancer de sânge) de care suferă. Am făcut apel la cele peste 10.000 de adrese de internet, pe care le avem în baza noastră de date şi, din câte am fost informaţi, a mai primit aprox. 3.000 lei datorită acestor apeluri. Dumnezeu să-i redea sănătatea!

*

Plăţi. În această perioadă am făcut o serie de plăţi mai mari, astfel: 624 lei ajutoare de Paşti;  2180 lei covoare  pentru toată biserica din Malovăţ ; 140 lei Protoieriei pentru tămâie.

*

Publicaţii şi emisiuni. Deşi a fost o perioadă mai aglomerată şi mai secetoasă, am  reuşit să publicăm volumul  Balade din Transilvania(300 pagini). Cele 215 balade sunt culese direct de pe teren de către folcloristul Pavel Rătundeanu-Ferghete, căruia parohia noastră i-a mai publicat trei volume de colinde din Transilvania în ultimii ani. Într-o vreme în care manelele şi muzica discotecilor ne sufocă sufletul, Pavel Rătundeanu-Ferghete ne invită să ne întoarcem la izvoarele creaţiei artistice a poporului român, să scoatem din adâncurile spiritualităţii româneşti filonul de aur al cântecului epic, prin care strămoşii noştri au cântat faptele lor de vitejie, au fixat scene de viaţă de un realism impresionant, şi-au descris bucuriile, necazurile, durerile, aspiraţiile şi faptele pe care le-au socotit demne de a rămâne în istoria   neamului. Baladele din acest volum sunt culese de pe teren în ultimele decenii, ceea ce ne dovedeşte cu prisosinţă că folclorul românesc nu a murit, ci există, aşteptându-şi cu multă răbdare culegătorii şi valorificatorii. Dacă fratele cititor va gusta o clipă bucuria întâlnirii cu valoarea autentică a zestrei străbune păstrate în versurile acestor nestemate, înseamnă că obiectivul culegătorului şi al editorului a fost atins.

*

Preotul Dvs. a mai publicat câteva articole astfel: Scrisoare pastorală”, nr. 153, în ,,Observator”, Toronto, 2009, 5 apr., ediţie on-line ((http://www.observatorul.com); Legea ca fărădelege, în ,,Origini. Romania”, Madrid, Spania, 2009, 14 apr., ediţie on-line(http://www.originiromania.com); ,,Scrisoare pastorală” nr. 154,  în ,,Starpress”, revista româno-americano-canadiană, 2009, apr. 15, ediţie on-line(http://www.valcea-turism.ro) şi în ,,Agero”, Stuttgard(Germania), 2009, 17 apr., ediţie on-line(http://www.agero-stuttgart.de).

*

Preotul Dvs. a continuat emisiunile la Televiziunea ,,Datina” din Tr. Severin pe tema Iisus Hristos – Mântuitorul lumii: 3 şi 10 aprilie, între orele 20.30- 22 .

*

Anunţuri.    Am  primit ordin de la Episcopia Severinului şi Strehaei  ca  joi, 23 Aprilie, adică la Sf. Gheorghe să mergem toţi preoţii împreună cu toţi enoriaşii la Tr. Severin. Acolo, la catedrala din centrul oraşului, va avea loc slujba oficiată de Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Irineu al Olteniei, Prea Sfinţitul Episcop Nicodim al Severinului şi Strehaei şi, probabil, alţi ierarhi. Vă îndemn, aşadar, să mergeţi în număr cât mai mare acolo. Preotul va rămâne în parohie, bănuind că vor mai rămâne câţiva credincioşi, care vor veni la biserică. Pentru aceştia va face slujbă, aşa cum este anunţat programul în scrisorile precedente. Dacă veţi pleca chiar toţi, va veni şi preotul, împlinind cuvântul Scripturii: ,,Unde e turma, acolo şi păstorul!”

*

Duminică, 10 Mai, la biserica din Bârda, la ora 11.oo, va avea loc arendarea prin licitaţie a terenurilor de la Govăra, Retezeanu, cimitirului şi  curţii bisericii din Bârda, iar Duminică, 17 Mai, la biserica din Malovăţ, la ora 11,00, va avea loc arendarea prin licitaţie a terenului de la Ţigăreni, cimitirului şi curţii bisericii din Malovăţ.

*

Am cumpărat setul complet de covoare pentru biserica de la Malovăţ. Au costat  2180 lei. S-au strâns 3.000 lei. Au rămas disponibili aproape 900 lei. Dacă sunteţi de acord, putem demara lucrările de completare a gardului cimitirului de la Malovăţ. Prin extindere, au rămas porţiuni libere. Vom discuta aceste aspecte la biserică şi vom lua o hotărâre împreună. Mulţumesc cordial pentru toate contribuţiile. Dumnezeu să vă răsplătească!

*

Înmormântări . S-a stins un mare interpret al cântecului popular românesc, Ion Dolănescu. Câteva decenii el a legănat speranţele noastre de mai bine, bucuriile şi necazurile cu cântecul lui. Uneori ne-a mângâiat, alteori ne-a încurajat, dar întotdeauna ne-a arătat cât de frumoasă este zestrea muzicală moştenită din bătrâni. Eram elev la seminar, când s-a lansat el împreună cu Maria Ciobanu. Erau tineri şi frumoşi şi cântau superb. Peste tot erau aproape veneraţi de public. Imi amintesc că au avut un concert la Craiova, pe stadion. M-am dus şi eu. A fost prima şi ultima dată când m-am dus pe un stadion. Spectacolul a fost magnific. Veniseră mii de oameni acolo. Stadionul era neîncăpător. Cred că cei mai mulţi proveneau de la ţară. Cred că era vorba de acele generaţii care-şi părăsiseră satele alungate de tăvălugul colectivizării, se încadraseră în industrie, locuiau în oraşe, dar sufletul lor rămăsese legat de lumea satului, unde-şi lăsaseră părinţii, fraţii, cunoscuţii şi amintirile. Prin Ion Dolănescu şi Maria Ciobanu  generaţiile acelea se reîntâlneau cu ceea ce lăsaseră acasă, şi, poate, se justificau în faţa orăşenilor, arătând câtă frumuseţe şi bogăţie spirituală au lăsat acolo, departe! Dumnezeu să-l ierte!

*

La 2 Aprilie am oficiat, împreună cu Părintele Protopop Popescu Claudiu  slujba înmormântării pentru Glavan Marian(85 ani) din Malovăţ, iar la 14 aprilie pentru Curea Nicolae(60 ani)  din Bârda. Dumnezeu să-i ierte!

*

În cursul lunii mai avem următorul program de slujbe: 2 Mai(Malovăţ-Bârda); 3 Mai(Malovăţ); 9 Mai(Malovăţ-Bârda); 10 Mai(Bârda); 16 Mai(Malovăţ-Bârda); 17 Mai (Malovăţ); 21 Mai(Malovăţ); 23 Mai(Malovăţ-Bârda); 24 Mai(Bârda); 28 Mai(Bârda, slujbă; Malovăţ, pomeniri la ora 12); 30 Mai(Malovăţ-Bârda); 31 Mai(Malovăţ). În restul timpului, la orice oră din zi sau noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Tuturor enoriaşilor parohiei noastre şi cititorilor ,,Scrisorii pastorale” de aproape şi de departe le urăm ca să petreacă Sfintele Paşti  cu sănătate şi bucurie.

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: