„Scrisoare pastorală“ nr. 151

Dragii mei enoriaşi!

Săracă Ţară bogată!  În unul din numerele trecute ale ,,scrisorii” noastre, vă spuneam de disputa dintre ţara noastră şi Ucraina privind Insula Şerpilor şi împrejurimile ei din Marea Neagră. Ei, bine, problema s-a rezolvat la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga. Înaltul for juridic a dat dreptate parţială ţării noastre, în sensul că nu a câştigat insula propriu-zisă, dar  a câştigat aproape 10.000 kilometri pătraţi din platoul maritim, adică din suprafaţa mării, inclusiv fundul mării şi spaţiul aerian de deasupra acestei suprafeţe. Subsolul mării din acea zonă conţine aproximativ zece miliarde metri cubi de gaz metan şi sute de mii de tone de petrol. Aceste bogăţii ar fi asigurat independenţa energetică a ţării noastre pe o perioadă de aproape jumătate de secol. Oricare s-a bucurat, auzind de această izbândă, însă, în ziua următoare, am aflat că, de fapt, staul român se alege doar cu spuma mării din tot acest câştig. De ce? Fiindcă în luna noiembrie statul făcuse contract cu o firmă canadiană şi-i concesionase, pentru o perioadă de 30 de ani, toate bogăţiile subterane din platoul maritim, pe care ar fi urmat să-l câştige la Curtea Internaţională de Justiţie. Altfel spus, firma respectivă câştiga dreptul de a extrage şi a vinde în folos propriu petrol şi gaze câte va voi din suprafaţa pe care urma s-o câştigăm în instanţă. Statului îi revine doar 3 la sută din valoarea câştigului respectiv, adică praful de pe tobă. Când te gândeşti că strămoşii noştri mureau mai bine, decât să piardă o palmă din pământul propriu, ori din pământul ţării, când lumea ţipă după petrol şi gaze, când se declanşează războaie pentru câmpuri petroliere, noi  aruncăm ca pe nişte firimituri asemenea bogăţii ce ni le-a dat Dumnezeu.  Dacă mai adăugăm şi faptul că firma canadiană avea un singur angajat, că avea sediul într-un apartament de bloc şi că avea un capital social de 200 lei noi, nu mai ai cuvinte. Nu mai poţi înţelege nici faptul că tu, om de rând, nu poţi face o vânzare sau o donaţie de teren, decât dacă prezinţi acte de proprietate la notariat, ba chiar şi schiţă topografică şi întabulare la cartea funciară, astfel că toate hârţoagele pot să te coste de două sau trei ori cât costă terenul respectiv, iar în cazul de faţă, vânzătorul a vândut ceea ce nu avea la data respectivă. În nici o legislaţie europeană nu se vând bunuri viitoare, dar la noi totul se poate! Săracă Ţară bogată!

*

Stăpân şi slugă la cuvinte. O altă problemă la ordinea zilei este hotărârea de guvern, prin care pot fi ascultate şi arhivate timp de şase luni convorbirile telefonice şi e-mail-urile de pe internet. Mulţi au sărit ca arşi, făcând legătura cu epoca de dinainte de 1989, când securitatea supraveghea cu grijă tot ce mişca. Se invocă faptul că prin această măsură se atentează la intimitatea şi libertatea personală. Oamenii au dreptate, dar în contextul vremii actuale, când terorismul ia amploare, o asemenea măsură poate ajuta mult. E adevărat că întreaga societate suferă şi se simte lezată, dar, dintre mai multe rele, îl accepţi pe cel mai mic, dacă poţi să-l eviţi pe cel mai mare.

Apropo de această situaţie, îmi vine în minte o amintire tristă şi o vorbă înţeleaptă spusă de regretatul   Dr. Emil Lăzărescu din Craiova. Eram în anul IV la seminar. La sfârşitul fiecărui an de şcoală dădeam examen scris şi oral la fiecare obiect. Era cumplit. Mâncarea la internat era foarte proastă. Ne îndopa cu carne de oaie adusă de pe la ceapeuri, probabil mortăciuni. Din curte simţeam mirosul şi nu intrau în sala de mese decât 2-3 elevi. Preferam să stăm nemâncaţi, ori să mâncăm pâine goală, decât preparatele din carnea de oaie. Aveam mult de învăţat. Şedeam noaptea până târziu, ne sculam dis-de-dimineaţă. De rezultatele de la examene depindea bursa din anul următor. Spre sfârşitul perioadei de examen, când eram epuizat, într-o zi m-am ridicat de pe lemnul unde şezusem într-o magazie şi învăţasem câteva ore. Când mi-am întins oasele, am avut o ameţeală destul de puternică. La câteva zile am fost chemat la recrutare. La comisia medicală an fost întrebat dacă am ameţeli. Vrând să fiu sincer şi să nu mint, am spus că am avut o ameţeală, fiind obosit de examene. Mi-au întins fişa şi m-au trimis la spitalul nr. 9, ca să-mi pună o viză acolo. M-am dus. Mi s-a spus că trebuie să mă interneze aproximativ trei săptămâni, să-mi facă analize şi teste, ca să vadă dacă nu cumva am epilepsie. Revoltat, am cerut audienţă la director, Doctorul Emil Lăzărescu. Acesta, un bătrânel de treabă, mi-a explicat părinteşte că nu se poate juca cu armata:   ,,-Dacă eşti pe front, se dă comandă de atac şi  d-ta faci criză de epilepsie, pe mine mă mănâncă puşcăria!”  Degeaba i-am explicat eu, că nu am avut niciodată epilepsie, nici eu, nici altcineva din neamul meu. A trebuit să accept internarea. M-au chinuit îngrozitor. În fiecare zi îmi făceau injecţii în şira spinării, de-mi venea să urlu de durere. După trei săptămâni de tortură, mi s-a făcut externarea. N-am mai putut să mă duc nici  într-o excursie în Transilvania, ce se organizase de seminar şi pentru care plătisem deja. Doctorul Emil Lăzărescu, după ce mi-a vizat fişa, mi-a spus: ,,-Tinere, ţine minte toată viaţa ta o vorbă din filozofia indiană: eşti stăpânul vorbelor pe care nu le-ai zis şi sclavul celor pe care le-ai zis!” Am ţinut minte această vorbă şi iată, că tot o mai ţin, dar n-am putut s-o respect întotdeauna. Pentru bruma de bucurie ce ţi-o dă libertatea de a spune ce gândeşti, mi-am asumat riscul şi consecinţele. Poate şi de aceea sunt azi în mijlocul Dumneavoastră, fiindcă ce am avut în guşă, am avut şi în căpuşă!

Oricum, în legătură cu legea de care am amintit, cred că nu intraţi Dumneavoastră sub incidenţa ei. Spun aceasta, fiindcă vă ştiu oameni serioşi şi nu fluieraţi în biserică. Să se teamă infractorii, teroriştii, traficanţii de arme, de droguri şi alţii asemenea, nu Dumneavoastră.  Vorba indiană menţionată mai sus e bine s-o reţineţi, totuşi. S-ar putea să vă fie de folos!

*

Cipuri biometrice(Continuare di numărul trecut).  În numărul trecut vă prezentam câteva aspecte privitoare la cipurile biometrice, care urmează să se implanteze în buletinele şi paşapoartele tuturor, apoi în corpurile noastre. Lucrul acesta a scandalizat numeroşi creştini, care au făcut legătura cu cele menţionate în ultima carte a Bibliei,  numită Apocalipsa. Tocmai din această cauză, Sfântul Siod al Bisericii Ortodoxe Române va lua în discuţie această problemă în şedinţa sa din 25-26 februarie şi va decide în consecinţă. Redăm în continuare un studiu al părintelui Pr. Prof. Dr. Mihai Valică, de la Facultatea de Teologie din Iaşi, pentru ca să cunoaşteţi şi Dumneavoastră mai bine cum se pun problemele:

,,Din ianuarie 2009, a început în România, cu o grabă suspectă şi tacită, eliberarea de paşapoarte şi permise de conducere cu cip RFID, fără ca cineva să cunoască în detaliu datele stocate pe cip. În vederea aderării fără rezerve la spaţiul Schengen, prevăzută pentru 2011, şi executând cu multă râvnă şi acrivie directivele UE, România extinde procedeul şi la alte documente personale, cum ar fi: actul de identitate, cardul de sănătate, precum şi alte documente de călătorie. Pe fondul acestei acţiuni, Părintele Justin Pârvu a dat un comunicat, care a creat anumite controverse, contestaţii şi reacţii.Browser-ul nu permite afişarea acestei imagini. Cu binecuvântarea ÎPS Teofan, prezint mai jos părerea mea referitoare la problema ridicată de Părintele Justin, întrucât sunt doctor în Teologie Socială Aplicată, disciplină care reglementează moral relaţia Bisericii cu lumea, şi cadru didactic universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, specializarea Biserica azi. Istorie şi Actualitate.

1. Sinteza psiho-teologică a comunicatului Părintelui Justin Pârvu din data de 14.01.2009.

a. Îndemnat de glasul conştiinţei şi curăţia inimii, Părintele Justin atenţionează cu duh profetic, de pericolele unui posibil început de însemnare cu numărul fiarei apocaliptice 666 şi consideră planul naţional de introducere a cipurilor biometrice pentru buletin şi paşaport ca o vreme „premergătoare acestei profeţii”, deci nu derularea însăşi a profeţiei.

b. Nu acţiunea cipurile biometrice în sine este egală cu pecetluirea, ci aceasta reprezintă doar un început şi „o capcană a vrăjmaşului”. E posibil ca ulterior aceste date să fie folosite pentru trecerea la acţiunea propriu-zisă, iar o dată începută, să pregătească pas cu pas, psihologic-aperceptiv şi mental, acţiunea finală: pecetluirea.

c. În acest context, Părintele Justin îi îndeamnă pe credincioşi să fie vigilenţi şi, dacă e nevoie, chiar jertfelnici: să primească martirajul, dacă vor fi forţaţi să primească „inofensiva” acţiune, adică acceptarea cipurilor biometrice pentru buletine şi paşapoarte.

d. Recunoaşte că nu este de datoria sa să facă această atenţionare, ci ar fi fost de datoria „arhipăstrorilor, mai marii acestei Biserici”, însă din cauză că ei nu iau atitudine, sau nu consideră acest lucru un pericol, se substituie acestora şi, din dragoste pentru neam şi Biserică, trage un semnal de alarmă, considerând ca acest „proiect le răpeşte de fapt oamenilor libertatea” şi ar grăbi şi chiar ar uşura ulterior procesul de pecetluire.

Browser-ul nu permite afişarea acestei imagini.e. Cuvintele: „Este vremea muceniciei! Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi!” vor să marcheze acest lucru şi vor să spună că dacă acum, când acţiunea este abia la început, creştinii nu vor fi capabili de jertfă şi împotrivire, mai târziu va fi şi mai greu.

f. Dacă această acţiune nu ar fi fost proorocită cu 2000 de ani în urmă de Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, demersul pe care guvernanţii, cu ştiinţă sau neştiinţă, îl fac prin acest proiect nu ar fi fost pus sub semnul întrebării sau al contestării, ci nebăgat în seamă, sau poate chiar considerat un lucru benefic. Însă dacă luăm în serios Sf. Scriptură, şi în special proorocia din Apocalipsă 13, atunci, după părerea mea, demersul Părintelui Justin este justificat teologic, responsabil şi profetic, întrucât există multe date comune între acţiunea introducerii cip-urilor biometrice şi atenţionarea profetică din Apocalipsă.

2. Legislaţia naţională, internaţională şi europeană referitoare la cip-urile biometrice.

a. Regulamentului Consiliului Europei nr. 2.252/2004 dă recomandări şi detalii tehnice privind cip-urile biometrice, însă nici o ţară din lume nu s-a grăbit să le implementeze cu atâta acrivie tehnică şi obedienţă. România este prima ţară-pilot-cobai de pe planetă cu un asemenea proiect experimental, iar guvernarea trecută a reglementat aceasta prin: OGU 94/2008[13], HG 1566/2008[14], OG 207 din 04/12/2008[15].

b. Acţiunea cip-urilor biometrice a „început în pas de marş” în judeţul Ilfov, de la 1 ianuarie, iar până în iunie 2009 se urmăreşte extinderea sistemului informaţional biometric în toată ţara.

c. Din decembrie 2008 a început în România emiterea unui nou model de permis auto de tip card, care conţine de asemenea un cip electronic pe bază de cod de bare. Cip-ul conţine date personale uzuale, date medicale, istoricul bolilor, contravenţii rutiere etc. Acţiunea a început fără o bază legislativă şi fără o promovare corespunzătoare prin mass-media.Browser-ul nu permite afişarea acestei imagini.

d. Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Platforma-pilot-cobai informaţional va fi implementată în judeţul Caraş-Severin, de unde se va extinde proiectul şi în celelalte judeţe. Informaţiile sunt memorate pe 2 suporturi: banda optică şi circuit integrat de tip smartcard (cip). Datele înscrise nu pot fi şterse, ci se poate doar adăuga la ele informaţii, iar această acţiune o poate face nu numai Ministerul Internelor, ci şi cel al Comunicaţiilor! Există aşadar un drept discreţionar asupra naturii şi cantităţii informaţiilor înscrise, întrucât nu este reglementat cine are dreptul să înscrie, care sunt criteriile de selecţie a ceea ce trebuie înscris şi cea ar putea afecta imaginea sau confortul psihic al persoanei în cauză etc.

e. Abuzurile se extind şi mai aberant prin legea 298 din 21 nov. 2008, care obligă pe furnizorii de servicii de comunicaţii electronice să păstreze orice convorbire telefonică, orice sms sau e-mail pe ultimile 6 luni şi să le pună la dispoziţie, la solicitarea autorităţilor competente.

f. Îngrijorător este faptul că nici o lege sau normă naţională, europeană sau internaţională nu garantează discreţia, securitatea absolută a datelor înscrise şi nu prevede sancţiuni clare pentru cei ce le-ar utiliza în alte scopuri, sau ar comite erori tehnice sau neglijenţă în securizarea datelor.

g. Până în prezent doar Asociaţia Civic Media a semnalat şi contestat abuzul acestor legi şi încălcarea drepturilor omului, pe când unii membrii „justiţiari” ai societăţii civile sunt preocupaţi mai departe şi interesaţi obsesiv doar de scoaterea icoanelor din şcoli… (Continuare în numărul viitor).

*

Memoriul lui Gheorghe Duncea(Continuare din numărul trecut). ,,În urmă, aceşti sârbi au fost aduşi la Prejna şi împărţiţi în cete de panduri, prin aceşti munţi şi care jefuiau pe ciocoi, pe greci şi pe turci. Tot cu aceşti sârbi a venit şi Kara-Gheorghievici, comandirul răzmeriţei sârb, care fugise de frică să nu cadă în mâinile turcilor: După o săptămână de odihnă la Prejna, a fost adus în taină la Slugerul Teodor, întovărăşit de câţiva panduri români. Şi l-a dat în primire generalului rus, care este şeful sfatului boieresc de la Bucureşti, în această vreme, în locul domnitorului Ipsilante, care să-l treacă în Rusia, pentru a -1 scăpa de turci. Tot în acest an, adică anul 1806, după terminarea acestei lupte, Slugerul Teodor, împreună cu mine, am început construirea bisericii din satul Prejna, care avea o biserică veche şi roasă de vreme.

Această biserică a fost ridicată cu materialele din proprietatea mea; varul şi piatra au fost scoase de mine, bârnele de construcţie au fost tăiate de pandurii din Baia de Aramă, moşia lui Radu Muică, care o moştenise de la socrul său, Dobru Vornic, pe care moşie Slugerul Teodor a asuprit-o de la Radu Muică după războiul ruşilor cu turcii la anul 1814, fiind vătaf de plai al Plaiului Cloşanilor; şi a donat-o bisericii la anul … pentru faptul că Radu Muică era omul grecilor şi al turcilor, stăpânitori ai ţării.

De la prima piatră de temelie, unde Slugerul Teodor şi-a îngropat sabia şi eu inelul de la mână, a fost ridicată până la acoperiş cu cheltuiala mea personală, iar tencuitul şi pictura, precum şi toate odoarele sfinte dinăuntrul bisericii au fost cumpărate de Slugerul Teodor. La fel clopotul a fost cumpărat de Sluger de la Viena. Şi Sfânta Evanghelie a cumpărat-o tot el din Braşov. Clopotul ni s-a ridicat de turci în acest an 1822. Biserica a fost terminată în anul 1806 şi sfinţirea ei s-a făcut în luna august, acelaşi an. Biserica a fost înzestrată cu pământ de Slugerul Teodor, în anul 1819, când era vătaf de plai în Cloşani.

După sfinţirea bisericii, Slugerul Teodor a luat cei 3000 de panduri care [au participat] la sfinţirea acestui locaş de închinare şi am plecat cu toţii, sub comanda lui, ca să ajutăm pe ruşi la războiul cu turcii. Am luat parte la luptele din jurul Calafatului, peste Dunăre, la Lom-Palanca şi în munţii Balcani. La Calafat şi la Lom-Palanca am luptat cu cea mai mare vitejie. Pentru meritele câştigate în acest război, Slugerul Teodor, comandirul nostru, a primit gradul de locotenent în armata rusă şi a fost decorat de Marele Ţar al Rusiei, care i-a dat şi un regiment de cazaci ruşi, pe care să-l aibă la îndemână întotdeauna. A mai căpătat învoire de la Marele Ţar, ca toate armele pe care ruşii le dăduseră pandurilor ca să lupte cu ele în război să rămână ale lui. Şi-am mers cu el după terminarea războiului de le-am depozitat în Cerneţi, la cula de la via Slugerului, în paza regimentului de cazaci.

După terminarea acestui război, Slugerul Teodor a  fost numit, în anul 1814, vătaf de plai al Plaiului Cloşani, prin stăruinţa vistiernicului Mihalache Boboiceanu.

Slugerul Teodor era un om drept. El a fost un dârz apărător al ţăranilor şi un duşman neîmpăcat al ciocoilor care erau uniţi cu grecii. El nu putea să rabde niciodată nelegiuirile pornite contra noastră. Cât a fost vătaf de plai aici în Cloşani, mergea întotdeauna pe jos sau călare până la Bucureşti la cinstita cârmuire pentru a ne apăra drepturile noastre, ale ţăranilor, când ni se făcea vreo nedreptate.

Arăt aici un fapt întâmplat înainte de răzmeriţă la anul 1819 1una iunie, nu ţin minte ziua tocmai, atunci când era vătaf de plai al Cloşanilor. Slugerul Teodor, venind într-o zi de la cârciuma sa din Dealul Natamenia, hotarul Balta spre satul Prejna, şi ajungând în lunca Prejnii, a văzut o ceată unde un proprietar, şi anume Ilia Chelcea, care este din acest sat şi care avea oameni la cosit pe moşia lui, îşi luase câţiva, întrerupând cositul, ca să bată un cioban, care îşi păştea caprele mai la vale pe zăvoi, pentru faptul că câinele ciobanului se-ncleştase cu al proprietarului, omorând câinele luând şi pe cioban la bătaie. Ciobanul, văzând pe Slugerul Teodor, care trecea călări pe şosea, i-a raportat cum s-a întâmplat acest fapt. Slugerul i-a chemat pe toţi acei cositori împreună cu proprietarul la Prejna, pentru ca să stabilească a cui este vinovăţia.

Constatându-se că vina este a lui Ilia Chelcea, a dat ordin căpitanului Bosoancă să-1 ridice de aici şi să-1 ducă la taft la Baia de Aramă, să-1 închidă acolo. Ilia Chelcea, văzându-se închis, i-a cerut Slugerului Teodor să-1 ierte. Slugerul i-a spus că, dacă vrea să-1 ierte, să nu-1 mai dea în judecată la cinstita cârmuire, să plătească ciobanului câinele şi să se împace cu el pentru bătaie. Totodată, i-a mai cerut ca acea proprietate unde au cosit oamenii să i-o vândă direct lui, adică Slugerului Teodor, pentru că-i face trebuinţă  să înzestreze biserica din Prejna, ctitoria lui, cu ea.

Ilia Chelcea, vrând-nevrând, a trebuit să se împace cu ciobanul şi să vândă acea moşie Slugerului Teodor, pe care a şi donat-o bisericii. In acest mod a înzestrat Slugerul Teodor biserica cu două moşii, una de la Radu Muică şi una de la Chelcea, prin două acte de donaţie scrise de mâna sa”.(Continuare în numărul viitor).

*

Semne apocaliptice.  Într-una din ,,scrisorile” precedente vorbeam de o târfă în furou, cocoţată pe un bloc-turn din Severin,  care întreba copiii, tinerii, adulţii şi pe toţi care ar fi avut curiozitatea să citească inscripţia de deasupra ei, dacă tutunul este singura lor plăcere. La câteva zile după difuzarea ,,scrisorii”, cucoana a fost dată jos de pe clădire. Am crezut că a plecat de acolo din cauza frigului, ori  la plimbare sau cumpărături. Poate şi dintre cititorii noştri, care au funcţii de răspundere în administraţia judeţului au luat atitudine. Dacă a fost aşa, le mulţumim cordial. Peste vreo două săptămâni, am văzut aceeaşi fâţă lăfăindu-se pe coastele unui autobuz, cu aceeaşi inscripţie deasupra. De data aceasta însă nu mai avea ici furou, ci o costumaţie mult mai simplă. Avea doar bichini. Pentru cei ce nu ştiu, precizăm că aceştia sunt rudele cele mai ,,sărace” ale chiloţilor!  Trebuie să avem în vedere, că această campanie împotriva tutunului este subvenţionată de un minister, care se ocupă, fără îndoială, de sănătatea poporului român, orice comentariu este de prisos. Vreme apocaliptică, muică!

*

Pomeni electorale.  La recenta şedinţă din 14 decembrie de la episcopie, Părintele Sever Negrescu de la Parohia Ieşeliţa, membru al Uniunii Scriitorilor, a protestat că nu s-a luat atitudine faţă de activitatea unor partide politice în perioada electorală. Era vorba de un anumit partid, care a chemat mai întâi preoţii telefonic, în regim de maximă urgenţă, la unele protoierii şi acolo le-a dat câte o geantă, sugerându-le să voteze şi să îndemne pe enoriaşi să voteze acel partid. Prea Sfinţitul Episcop Nicodim s-a arătat indignat, spunând că nu cunoaşte nimic de asemenea activităţi. Unii preoţi aveau mapele primite la ei, chiar şi în timpul şedinţei cu pricina. Văzându-i cum  se fâstâcesc, un înalt funcţionar eparhial s-a ridicat şi, cu sobrietate, seriozitate şi putere de convingere,  a afirmat că şi el însuşi a ajuns, aşa, ca din întâmplare, la o protoierie, unde tocmai se împărţeau astfel de obiecte. Şi dumnealui i-au dat o geantă, dar dânsul a spus ,,Bogdaproste!” . Asta a schimbat datele problemei. Aşadar, omul nu a primit-o degeaba; a primit-o de pomană, ceea ce e cu totul altceva. Adică, a vrut să spună că a muncit pentru ea. Just! Nu-i uşor să spui ,,Bogdaproste!” Auzindu-l, reprezentantul partidului i-a mai dat o geantă. Păcat că nu a cântat şi ,,Cu sfinţii odihneşte” şi ,,Veşnica pomenire”. Cu siguranţă că i-ar mai fi dat una sau două mape. Avea până la adânci bătrâneţe. De fapt, dacă la orice pomană se spune ,,Bogdaproste” şi se cântă cele două cântări amintite, de ce nu s-ar face asta şi la pomenile electorale?  Păi, nu?

Şi preotul Dvs. a fost chemat telefonic. S-a dus. I s-a oferit plotoaga respectivă, dar n-a primit-o. A socotit că el, fiind dintre cei de la capre, poate să umble şi cu o geantă mai veche, chiar şi cu o traistă, dacă este cazul. Mai mult, i s-a părut că sufletul lui e mai scump decât acea geantă!

*

Învăţăturile împăratului Vasile Macedoneanul. ,,Cinsteşte şi  preţuieşte vigoarea trupească, atunci când şi de înţelepciune este însoţită. Pe cât de folositoare este vigoarea trupului de înţelepciune însoţită, pe atât de dăunătoare, dacă nu-i însoţită de înţelepciune. Forţa pe om îl caracterizează, forţa imprudentă face din el o fiară iraţională. Înconjoară-te, aşadar, nu de cei care imprudenţa forţei preţuiesc, ci de oameni care cu forţa îşi folosesc. Căci forţa lipsită de prudenţă cutezanţă se numeşte, iar cea chibzuit folosită bărbăţie.

Vrei să fie Dumnezeu milostiv cu tine? Atunci fii şi tu milostiv cu supuşii tăi. Chiar dacă ai fost dăruit cu împărăţie, eşti tovarăşul lor de robie. Unul singur este stăpânul nostru, al tuturor oamenilor, şi unul singur părintele neamului nostru, pământul, chiar dacă noi, pământenii, unii din alţii ne-am născut. Gândeşte-te, aşadar, la tine însuţi, tu, care eşti pământean slăvit şi nu uita că, oricât de la pământ te-ai înălţat, din nou în pământ vei fi coborât şi nu căuta niciodată cu trufie la pământeanul de rând. Adu-ţi aminte de greşalele tale faţă de Dumnezeu şi uită greşalele aproapelui tău.

Ia şi tu seama că toţi oamenii preţuiesc mult prudenţa, dar nu toţi se zoresc să se învrednicească de ea. Căci toţi se întrec cu laude să o copleşească, dar nu se prea ostenesc să o dobândească. Din care pricină, foarte rar poţi întâlni pe cineva care să fi izbutit a o dobândi.  Caută, aşadar, nu numai să te însoţeşti tu cu prudenţa, ci şi să-l respecţi şi să-l cinsteşti pe acela care a dobândit-o şi să-l ai în preajmă în zi şi noapte. Căci numai unul ca acesta poate să fie de folos sufletului tău. Şi ceea ce ţi se pare adesea cu neputinţă de înfăptuit, lesne vei izbuti să înfăptuieşti cu sprijinul lui, dacă te ajută Dumnezeu. Iată de ce trebuie să fii prudent sau să urmezi sfaturile celor prudenţi, căci inima lor e cu adevărat tronul pe care se odihneşte Dumnezeu.

Să-ţi fie mai vrednică de încredere purtarea decât cuvântarea, pentru ca şi tăcerea, nu doar vorbirea să-ţi aduci cinstirea. Şi să nu-i îngădui în preajma ta pe aceia care vorbe convingătoare rostesc, dar cu fapta nu le întăresc. Căci sunt şi unii care bine vorbesc, dar numai rele săvârşesc. Fereşte-te să fii şi tu aşa, şi nici pe ceilalţi  din jur nu-i lăsa să fie, ci numai pe aceia care nu-şi înfrumuseţează purtarea prin cuvântări, ci cuvântările prin purtări, numai pe ei să-i iubeşti şi cu ei să te însoţeşti. Iar ce e ruşinos să faci, să nu ai neruşinarea să zici, nici ceea ce e ruşinos să zici, să nu te gândeşti să săvârşeşti”.

*

Ajutoare.    În această    perioadă am primit câteva ajutoare astfel: Doamna Omir Lucreţia din Bucureşti, fiică a satului Malovăţ, a donat 200 lei; Doamna Avoc. Marinescu Lucica din Craiova a donat 165 lei.  Doamna Iordache Sevastiţa din Tr. Severin, fiică a satului Malovăţ,  a achitat pentru contribuţia de cult 50 lei şi un ajutor de 100 lei. Doamna Orodan Ecaterina din Malovăţ a achitat 50 lei pentru contribuţia de cult. Dumnezeu să le ajute!

*

Publicaţii.  Domnul  Ioan Miclău din Cringila(Australia) ne-a trimis manuscrisul noii sale cărţi, Buna ziua, bade Ioane!  ca să i-o publicăm. Cu plăcere! De fapt, este a cincea sau a şasea, pe care parohia noastră i-o publică. Colaborarea e onorează.

*

În această perioadă, preotul Dvs. a publicat câteva articole astfel: Scrisoare către Eminescu(I-II), în revista  ,,Agero” din Stuttgart(Germania), 2009, nr. 9, ediţie on-line(http://www.agero-stuttgart.de); Cipuri biometrice, în ,,Origini.Romania”, Madrid(Spania), 2009, 2 febr., ediţie on-line (http://www.originiromania.com); ,,Scrisoare pastorala” nr. 149, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2009, 9 febr., editie on-line(http://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorala”, nr. 150, în ,,Agero” Stuttgart(Germania), 2009, 8 febr., ediţie  on-line(http://www.agero-stuttgart.de); şi în ,,Starpress”, Canada, 2009, 8 febr., editie on-line(http://www.valcea-turism.ro); Scrisoare lui Eminescu(I), în  ,,Buletin de informaţii”, Sydney(Australia), an. LV(2009), nr.1, ian.-febr., p. 23; 90 de ai de la Marea Unire, în ,,Buletin de informaţii”, Sydney(Australia), an. LV, 2009, nr.1, ian.-febr., p. 23; Studii şi materiale de etnografie şi folclor publicate în revista ,,Biserica ortodoxă Română” în perioada 1874-2004, în ,,Biserica Ortodoxă Română”, Bucureşti, an. CXXV(2008), nr. 1-6(ian.-iun.), pp. 380-387;

*

Examene.   In după-amiaza zilei de 1 febr., preotul Dvs. a susţinut examene la disciplinele Dreptul societăţilor comerciale şi Dreptul internaţional privat la Facultatea de Drept; la 8 febr. a susţinut examen la Drept internaţional public, iar la 15 febr. a susţinut examen la Introducere in Dreptul comparat.

*

Preotul Dvs. a fost invitat la Facultatea de Istorie a  Universităţii ,,Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca să participe la un examen de doctorat pe o temă de istoria Banatului în secolul al XIX-lea, având în vedere că şi teza lui de doctorat a abordat această tematică. Examenul respectiv  va avea loc sâmbătă, 28 februarie. Organizatorii suportă cheltuielile. Vom vedea!

*

Cununii şi înmormântări. La 15 Febr. am oficiat cununia Domnului Dragomir Ion cu   Cu Doamna Malescu Zaharica, ambii din Bârda. Dumezeu să le ajute! La 5 febr.  am oficiat înmormântarea pentru  Luca Adela(79 ani) din Bârda. Dumnezeu s-o ierte!

*

Program. În luna martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart. (slujbă la Bârda şi sfinţirea apei şi a seminţelor); 2 Mart.(Malovăţ, dimineaţa, sfinţirea apei şi a seminţelor, iar seara slujbă); 3 Mart. (Bârda, seara slujbă); 4 Mart. (dimineaţa spovedit şi împărtăşit la Bârda, la biserică şi în sat, iar seara slujbă la Malovăţ); 5 Mart.(dimineaţa spovedit şi împărtăşit la Malovăţ, iar seara slujbă la Bârda); 6 Mart. (Malovăţ, slujbă seara); 7 Mart. (Malovăţ – Bârda, paresimi); 8 Mart. (Malovăţ); 14 Mart. (Malovăţ-Bârda, paresimi); 15 Mart. (Bârda); 21 Mart. (Malovăţ-Bârda, paresimi); 22 Mart.(Malovăţ); 24 Mart. (Malovăţ, slujbă seara); 25 Mart. (pomeniri dimineaţa la Bârda, slujbă la Malovăţ); 28 Mart. (Malovăţ-Bârda, paresimi); 29 Mart. (Bârda). Slujbele de seară încep la ora 17, adică la 5. În restul timpului, la orice oră din zi sau noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, sau la telefon 0724.99.80.86. Poate fi contactat şi pe e-mail la adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

*

Sănătate, bucurii şi împliniri binecuvântate pe toate planurile să vă dea Dumnezeu!

Pr. AL. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: